Misiunea de a fi „mame” pentru copii aflaţi în dificultate (I)

Pentru cei mulţi, este Sora Bernardina. Pentru copiii din Casa de Tip Familial „Maica Domnului”, însă, este „Mama Adina”. O „mamă” extrem de iubitoare şi în acelaşi timp iubită de copii, dar pe deplin conştientă că „siguranţa şi mai ales echilibrul pe care îl dau unui copil, familia”, „mamele” temporare nu le  pot da.

„Trebuie să recunoaştem că noi, ca şi persoane consacrate şi instituţie, sîntem limitate. Trăim o viaţă călugărească apostolică, adică o viaţă dăruită în mod generos şi total lui Dumnezeu, iar prin ceea ce sîntem şi facem, căutăm să fim mîinile lui Dumnezeu pentru cei aflaţi în nevoie, căutăm să le fim aproape celor care nu au nici o vină că nu au avut  şansa pe care o au alţi copii, însă nu putem substitui rolul mamei, al părinţilor. Acel gol care este în sufletul copilului, care se cheamă «mamă şi tată», nu poare fi înlocuit cu nimic” – spune, în interviul acordat ziarului Făclia, coordonatoarea Casei de Tip Familial „Maica Domnului”, Sora Bernardina din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului.

– Ce este Casa de Tip Familial „Maica Domnului” şi de cine aparţine?

– Înainte de a vorbi despre Casa „Maica Domnului”, aş dori să spun cîteva cuvinte despre familia călugărească din care fac parte: Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, înfiinţată de mitropolitul dr. Vasile Suciu, la 2 februarie 1921. Este un institut religios  de viaţă călugărească apostolică, în Biserica Greco-Catolică, implicat în educarea copiilor şi a tinerilor, îngrijirea bolnavilor, a orfanilor şi a bătrînilor, precum şi în diferite activităţi pastorale şi sociale, în fidelitate faţă de carisma Congregaţiei (cf. Constituţiilor CMD, art. 125).

Prima misiune socio-caritativă încredinţată Congregaţiei a fost grija pentru copiii rămaşi orfani în urma primului război mondial. Începînd cu anul 1993, Casa de Tip familial „Maica Domnului”  reia şi continuă tradiţia Congregaţiei, care a desfăşurat activităţi de îngrijire şi creştere a copiilor în orfelinatele de la Blaj, Obreja si Jucu (1921-1948).

Între 1993-2007, activitatea Casei s-a desfăşurat concomitent în două locaţii – str. Ady Endre nr. 26 şi str. Iosif Vulcan nr. 28, capacitatea fiecărei Case fiind de zece locuri, iar beneficiarii caselor erau copii cu vîrsta cuprinsă între 0 – 6 ani. Din 2007 pînă în prezent, Casa îşi desfăşoară activitatea într-un imobil nou construit, după cerinţle actuale, situat pe str. Măcinului 28. Capacitatea casei este de 10-11 locuri, iar beneficiarii sînt copii abandonaţi sau care provin din familii sărace, dezorganizate, monoparentale cu condiţii de trai necorespunzătoare.

Din 2005, Casa noastră este acreditată pentru activităţile pe care le derulează, de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vîrstnice. Casa este în exclusivitate destinată găzduirii şi îngrijirii copiilor, oferind condiţii de trai corespunzătoare în vederea unei dezvoltări armonioase, ghidîndu-se în acest sens după Standardele Minime Obligatorii pentru Serviciile de Tip rezidenţial. Dispune de zone administrative, spaţii de primire, de joacă şi pentru desfăşurarea activităţilor cu copiii. De asemenea, fiecare copil beneficiază de spaţiu propriu în dormitor şi pentru lucrurile personale.

Pe lîngă grija de a oferi copiilor un ambient cald şi condiţii de trai corespunzătoare, între priorităţile noastre un loc important îl au educaţia, asistenţa medicală şi serviciile de specialitate. În acest sens, copiii sînt înscrişi în învăţămîntul de masă, la grădiniţa sau şcoala din cartier, participînd la activităţi educative şi în cadrul Casei. În cazul copiilor care au nevoie de ajutor de specialitate, logopedie sau consiliere psihologică, se facilitează accesul la aceste servicii. Starea de sănătate a copiilor este atent monitorizată de asistentul medical din cadrul Casei, în colaborare cu medicul de familie, beneficiind, la nevoie, de examene medicale de specialitate şi tratament adecvat.

– De unde provin copilaşii care vin la Casa de Tip Familial „Maica Domnului”?

– Copiii care vin la noi sînt aduşi direct din familie, transferaţi din alte servicii/centre rezidenţiale sau din asistenţa maternală. De stabilirea plasamentului ca măsură specială de protecţie se ocupă specialiştii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, instituţie cu care Casa noastră colaborează în permanenţă. În toate cazurile în care se stabileşte plasamentul sau plasamentul în regim de urgenţă, copiii provin din familii dezorganizate, unele monoparentale, cu o situaţie materială extrem de precară.

– Care este acum vîrsta copilaşilor pe care îi aveţi în grijă?

– În baza acreditării, oferim găzduire şi îngrijire copiilor de vîrstă preşcolară de la 2 la 7 ani. În ultimii doi ani, cu aprobarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, am făcut cîteva excepţii, urcînd limita de vîrstă pînă la 8 ani. Astfel de excepţii s-au făcut în situaţia copiilor pentru care s-a deschis procedura adopţiei interne, din dorinţa şi speranţa de a se identifica familii adoptatoare şi din dorinţa ca aceşti copii să plece direct în familie, evitînd astfel transferul în alte servicii rezidenţiale, respectiv case de copii. De obicei luăm această decizie, a prelungirii plasamentului unui copil după împlinirea vîrstei şcolare, doar în situaţia în care există şanse de a fi integrat direct într-o familie.

– Ce misiune şi-a asumat Casa de Tip familial “Maica Domnului”, care primeşte şi îngrijeşte aceşti copilaşi?

– Misiunea Casei este găzduirea, supravegherea şi educarea pe o perioadă determinată a copiilor aflaţi în dificultate, separaţi temporar sau definitiv de familie, pentru care  s-a stabilit, în baza unei Sentinţe Civile Judecătoreşti sau a unei Hotărîri a Comisiei pentru Protecţia Copilului – Cluj, plasamentul ca măsură de protecţie specială. Este un serviciu deschis spre comunitate.

Oferim acest serviciu, care pentru noi este slujire, cu atitudinea iubitoare a mamei, căutînd să însoţim fiecare copil în parte în vederea dezvoltării integrale şi armonioase şi în vederea reintegrării sau integrării în familie. Această misiune de a fi „mame”  pentru copii aflaţi în dificultate este o misiune foarte frumoasă, chiar dacă nu este întotdeauna uşoară.

A fost, înainte de toate, dorinţa profundă a fondatorului nostru, mitropolitul dr. Vasile Suciu, personalitate marcantă a secolului XX, rămas în istorie ca şi cel de-al doilea întemeietor al Blajului, care a dorit mult ca această operă a Congregaţiei noastre să fie mereu vie şi activă în Biserica Greco-Catolică şi în societatea noastră. Şi în aceste timpuri în care trăim avem la inimă dezideratul fondatorului nostru şi chiar dacă astăzi nu mai sînt orfanii de război, există încă în societatea noastră  mulţi copii care se află în dificultate. Prin tot ceea ce facem, căutăm să ducem mai departe misiunea pe care Biserica şi Congregaţia noastră ne-au  încredinţat-o.

– Cu cine colaboraţi în această misiune atît de frumoasă ?

– Dintre instituţiile cu care colaborăm voi aminti cîteva mai reprezentative. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj este una din instituţiile cu care avem o colaborare permanentă, de la momentul stabilirii măsurii de protecţie pentru fiecare copil şi pînă la revocarea ei. Cu această instituţie avem o colaborare foarte bună încă de la deschiderea Casei. Din cadrul Direcţiei avem desemnat un manager de caz pentru fiecare copil, care împreună cu asistentul social din Casa noastră evaluează în permanenţă situaţia copilului şi a familiilor naturale, instrumentează dosare cu propunere de deschidere a adopţiei interne în cazurile în care acest lucru este posibil şi este în interesul copilului etc.

Doresc să mulţumesc pe această cale fiecărui specialist din cadrul acestei instituţii cu care am colaborat pînă în prezent pentru colaborarea frumoasă pe care o avem, pentru deschiderea pe care o au faţă de noi, pentru interesul real pe care şi-l dau pentru situaţia copiilor noştri şi pentru profesionalismul cu care lucrează, avînd mereu în vedere interesul superior al copiilor.

Agenţia Judeţeană de Prestaţii şi Inspecţie Socială sau Direcţia Muncii, Solidarităţii Sociale şi a Familiei este o altă instituţie reprezentativă cu care colaborăm în permanenţă, furnizîndu-le documentaţia necesară pentru acordarea alocaţiei de stat şi a alocaţiei de plasament,  dar şi în vederea acreditării serviciului. În ultimii ani, Casa noastră colaborează şi cu Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală, beneficiind de subvenţie în baza Legii 34/1998.

Casa noastră acordă o mare importanţă, apoi, colaborării cu unităţile de învăţămînt preşcolar şi şcolar, cinci dintre copilaşii pe care-i avem momentan în îngrijire fiind înscrişi în învăţămîntul preşcolar şi alţi doi în învăţămîntul şcolar de masă. Alte colaborări sînt cele cu personalul din domeniul medical, o colaborare importantă avînd cu Cabinetul Medical al Medicului de Familie, care supraveghează şi monitorizează în permanenţă starea de sănătate a copiilor şi care facilitează accesul, ori de cîte ori este nevoie, la consultaţii şi intervenţii medicale de specialitate. Tot în domeniul medical, Casa noastră colaborează cu două cabinete de stomatologie.

O colaborare, de asemenea importantă, pe care Casa noastră o are, este cu Centrul de Sănătate Mintală pentru Copii şi Adolescenţi, instituţie în cadrul căreia copiii beneficiază de terapie logopedică, stimulare cognitivă, artterapie şi consiliere psihologică la nevoie.

– Bănuiesc că aveţi şi personal angajat, pentru activităţile Casei.

– În vederea îndeplinirii misiunii Casei de Tip Familial „Maica Domnului”, personalul care deserveşte nevoile acesteia are următoarele funcţii: coordonator, asistent social, administrator, asistent medical, contabil, patru educatoare care se ocupă direct de îngrijirea copiilor, şi bucătar. Dat fiind că este o muncă exigentă, organizăm cursuri de parenting, prin care personalul care se ocupă direct de îngrijirea copiilor să fie ajutat în îmbunătăţirea metodelor de gestionare a comportamentelor. Momentan se colaborează şi cu un psiholog, care susţine atît copiii în consiliere şi stimulare cognitivă, cît şi personalul, la nevoie.

Doresc să mulţumesc surorilor noastre care sînt implicate în această muncă, personalului angajat care lucează cu foarte mare devotament şi dăruire. În mod particular vreau să-i mulţumesc asistentei noastre sociale pentru dragostea, pentru dăruirea şi pentru profesionalismul cu care lucrează şi se implică în relaţia cu copiii.

– Colaboraţi şi cu voluntari? În ce constă această colaborare?

– Da, Casa noastră colaborează cu voluntari. Începînd cu anul 2008, colaborarea cu voluntarii s-a intensificat şi sînt din ce în ce mai multe persoane care-şi exprimă dorinţa de a se implica într-un fel sau altul în activitatea noastră. Desigur, fiecare dintre ei este atent evaluat de către conducerea Casei, pentru siguranţa copiilor, şi toţi voluntarii sînt mereu monitorizaţi şi ghidaţi în activităţile pe care le desfăşoară cu copiii.

Marea lor majoritate sînt persoane tinere, unii dintre ei studenţi, iar implicarea lor constă în diversificarea modalităţilor şi a oportunităţilor de petrecere a timpului liber şi de socializare, precum şi în sprijinirea sau asistarea copiilor, mai ales a celor de vîrstă şcolară, la efectuarea temelor şi în derularea de activităţi cu caracter instructiv-educativ. Concret, o parte dintre voluntari scot copiii în diverse locuri în oraş (teatru, cinematograf, bibliotecă, parc, restaurant etc.), ocupîndu-se uneori şi de animarea aniversărilor, a zilelor de naştere şi organizînd ei alte mici petreceri în mediul familial, dar şi în afara Casei. Colaborarea cu tinerii voluntari oferă copiilor noştri posibilitatea de a cunoaşte lumea exterioară, lumea din afară, şi pe de altă parte oferă ocazia de a socializa şi de a stabilii relaţii de prietenie, nevoia de relaţionare şi socializare fiind foarte evidentă.

– Care sînt lipsurile şi care sînt satisfacţiile misiunii pe care v-aţi asumat-o?

– După cum am mai spus, munca cu copii este o misiune foarte frumoasă, chiar dacă nu este întotdeauna uşoară. Este o misiune care ne aduce multe satisfacţii şi bucurii. Este o mare bucurie să vezi evoluţia copilului, să vezi rezultatele bune la învăţătură etc., dar este o bucurie şi mai mare (poate cea mai mare bucurie!), care nu se poate descrie în cuvinte,  atunci cînd copilul, după 4, 5 sau 6 ani de şedere în Casa noastră,  este adoptat sau reintegrat în familie.

Dragostea şi afecţiunea sînt elemente foarte importante în educaţia copilului şi în formarea personalităţii lui. Dacă copilul primeşte dragostea şi afecţiunea de care are nevoie atunci cînd este mic, va şti să le dea mai departe, la rîndul lui, cînd va deveni adult; dacă nu, porneşte din start cu un handicap.

Ne dorim ca mediul  în care îi creştem pe copiii aflaţi în grija noastră să fie cît mai apropiat de mediul familial; să simtă că fac parte dintr-o familie în care primesc dragoste şi afecţiune necondiţionată, în care primesc respect, acceptare şi răbdare, deoarece la vîrsta lor sînt importante aceste sentimente pentru a se dezvolta armonios şi echilibrat. De asemenea, ne străduim să-i ajutăm să depăşească traumele, iar atunci cînd situaţiile ne depăşesc, colaborăm cu specialişti în domeniu.

Sîntem conştiente de importanţa unui climat de dragoste şi afecţiune, dar şi de faptul că siguranţa şi echilibrul pe care îl dă familia, noi nu-l putem da. Din experienţă vă pot spune că, atunci cînd apare familia, se observă o schimbare radicală în comportamentul copilului, mai ales dacă este de vîrstă mai mărişoară.

Trebuie să recunoaştem că noi, ca şi persoane consacrate şi instituţie, sîntem limitate.  Trăim o viaţă călugărească apostolică, adică o viaţă dăruită în mod generos şi total lui Dumnezeu, iar prin ceea ce sîntem şi facem, aşa cum atît de frumos exprima Maica Tereza de Calcutta, căutăm să fim mîinile lui Dumnezeu pentru cei aflaţi în nevoie, căutăm să le fim aproape celor care nu au nici o vină că nu au avut  şansa pe care o au alţi copii, însă nu putem substitui rolul mamei, al părinţilor. Acel gol care este în sufletul copilului, care se cheamă „mamă şi tată”, nu poare fi înlocuit cu nimic. Sigur, Casa noastră este o variantă pentru o anumită perioadă, dar nu este soluţia ideală pentru copii.

– Din ce fonduri este asigurată finanţarea Casei? Cine vă ajută în mod concret?

(Răspunsul, în ediţia de marţi, 21 aprilie, a ziarului Făclia)

M. TRIPON