Mircea AVRAM: Cel „Bun” şi Cel „Rău”

După doi ani de la înlăturarea din funcţia care l-a făcut mai cunoscut decît mulţi dintre mai-marii cu vechime în funcţii, sau mai bine zis, din funcţia pe care a făcut-o mai respectată şi mai de temut decît va fi fost vreodată, şi după aproape nouă luni de cînd ocupă funcţia de director al Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public şi Privat Cluj, Mircea Avram a rămas, pentru cei mai mulţi, un nume care nu se poate separa de Protecţia Consumatorului. Spui „Mircea Avram de la RAADPP” şi ţi se răspunde imediat: „Da, Mircea Avram care a fost la OPC”.

Pe bună dreptate, oamenii nu pot uita că Mircea Avram a fost primul director OPC care a închis case de schimb valutar, a amendat E.ON Gaz, Romtelecom, Kaufland, Billa etc. şi, la fel, nici Mircea Avram nu poate uita, cu una cu două, perioada în care a fost aplaudat de cei cărora le-a făcut dreptate, dar şi demonizat de cei care, poate, se crezuseră de neatins. De aceea, orice discuţie „de suflet” cu Mircea Avram nu poate ocoli episodul OPC – rămas, pentru acesta, unul dintre episoadele, tot „de suflet”, ale vieţii.

– Se împlinesc, în 2 august, doi ani de cînd aţi plecat de la OPC, dar pentru majoritatea clujenilor sînteţi tot „Mircea Avram de la Protecţia Consumatorului”…

– În ceea ce mă priveşte, o părticică din mine a rămas încă acolo, să ştiţi, alături de oamenii de acolo, de colectivul de acolo.

– De acolo vă ţin minte oamenii, fiindcă nu au fost puţini cei care au fost nevoiţi să apeleze la dvs.

– Să vă spun o întîmplare recentă. Sîmbăta trecută am sărbătorit, cu prietenii familiei, ziua de naştere a fiului meu. Am avut numeroşi invitaţi. La un moment dat, o doamnă, prietenă a unui fin al meu, cînd m-a văzut a venit şi mi-a spus: „D-le Avram, vă ştiu din vremea în care eraţi la Protecţia Consumatorilor. Nu vă văzusem decît la televizor. Odată, însă, v-am văzut mergînd prin parc. Eu şi soţul meu avem o firmă şi, văzîndu-vă, mi-au tremurat picioarele. Mă gîndeam: dacă vine şi la noi în control? Pe urmă v-am văzut la televizor, într-o emisiune pe probleme legate de gaz, de telefonie, şi atunci, împreună cu soţul meu, v-am aplaudat din tot sufletul”.

M-a întrebat unde lucrez acum, i-am răspuns, după care a zis: „Totuşi, poate că la Protecţia Consumatorilor aţi fi fost mai util pentru comunitate”.

Vedeţi, una bună, alta rea: m-am uitat, nu de mult, pe un site, unde este postat un articol de ziar despre mine, din vremea în care eram la Protecţia Consumatorilor; şi am găsit, sub acel articol, un comentariu în care se spune: „Moarte lui Avram!”

… Multă lume mă opreşte pe stradă şi mi se spune: „Vă ştiu de la OPC”. Eu, aşa cum v-am spus şi cu altă ocazie, în viaţă am încercat să las ceva în urmă; iar dacă voi vedea că nu reuşesc să las după mine ceva, atunci, şi am spus-o şi într-un alt interviu, eu plec! Demisia mea este în alb. ªi nu-mi place să mint. Dacă nu pot să fac ce m-am angajat să fac, eu plec.

– La OPC aveaţi pe masă o Biblie. Am remarcat că o aveţi şi aici.

– Sînt un om credincios. Nu sînt un… habotnic, dar sînt un om credincios, care merge duminica la biserică.

– Poate de asta aţi reparat şi drumurile care duc spre mînăstirile din judeţ, că nu mai avuseseră parte, de mult, de reparaţii.

– Nu-mi stă în fire să comentez ce au făcut alţii înainte de mine sau după mine. Dacă e să spun ceva, atunci spun ce fac sau ce vreau eu să fac. Pot să spun, de exemplu, că acum se repară, cît de cît, drumul spre Nicula. S-a reparat şi în primăvară, cît să se poată circula.

– Vi s-a propus vreodată, după venirea la RAADPP, să vă întoarceţi la Protecţia Consumatorilor?

– Cînd eu eram director la OPC, prefect era Alin Tişe. Am format, de pe atunci, o echipă. S-a cimentat între noi o legătură, o încredere. În plus, nici asupra lui şi nici asupra mea nu a planat nici o bănuială, nici o acuzaţie de corupţie. Am format o echipă atunci şi sîntem şi acum o echipă. Încercăm să facem ceva pentru oameni.

M-aţi întrebat dacă au existat propuneri de a pleca la OPC. Au existat. Au existat propuneri de a pleca şi din Cluj – la Bucureşti, pe…alte funcţii, poate mai importante. Dar munca aceasta în echipă cu Alin Tişe am început-o înainte de alegerile din noiembrie şi nu am dreptul să trişez. Atunci nu ştiam cine va cîştiga alegerile şi cine va pierde. Ne-am propus să facem împreună treabă, să demolăm vechiul stadion, să ridicăm noul stadion, să punem drumurile judeţene la punct şi trebuie să ne ţinem de cuvînt!

– Aţi fost, cu Alin Tişe, în majoritatea satelor din judeţ, cu ocazia „audienţelor în teritoriu”.

– Am fost în 75 de comune, dar nu am fost numai eu, au fost şi cei de la Direcţia Silvică, de la APIA, de la Direcţia Sanitar Veterinară. Mergeam la întîlnirile de la căminele culturale, veneau cîte 200 – 300 de oameni şi mi se spunea: „Domnule, drumul e rău. Nu putem circula pe el!” Puneam capul în pămînt. N-am dat vina pe nimeni, niciodată. Dar mi-am zis: pînă la sfîrşitul anului, cînd vom merge a doua oară în aceste comune, trebuie să facem ceea ce este de făcut; pentru că nu vreau ca, la o a doua întîlnire cu oamenii, aceştia să ne spună: „Sînteţi nişte mincinoşi”.

Aţi fost cu noi la Răchiţele şi aţi văzut, cînd am început lucrările la drumul judeţean Răchiţele – Doda Pilii – Ic Ponor, reacţia oamenilor.

– Adevărat.

– Cînd am fost cu preşedintele Alin Tişe în audienţă, au venit în căminul cultural peste 300 de oameni. Era un om cu pălărie, pe care l-aţi văzut acum aproape plîngînd de bucurie că au început lucrările la drum, şi care mi-a spus: „N-o să vă cred niciodată că vreţi să faceţi ceva pentru noi fiindcă ne-au promis şi alţii, înaintea voastră, dar ne-au minţit”. Acum plîngea cînd a văzut că chiar facem ce am promis, că încep lucrările la drumul de la Răchiţele.

Faptul că am fost cu preşedintele Alin Tişe în peste 70 de comune ale judeţului mă obligă, şi de altfel îi obligă pe toţi ceilalţi, care au fost cu noi. Sîntem responsabili pentru ceea ce am promis că facem.

– Ce v-a impresionat cel mai tare în aceste întîlniri cu oamenii de la sate?

– Tristeţea oamenilor. Faptul că, în majoritatea satelor, am găsit mai mult oameni bătrîni. Oameni bătrîni, cu feţe triste, fără nici o urmă de bucurie pe chipuri. ªi mi-am zis atunci, şi i-am spus şi lui Tişe, că trebuie să facem ceva pentru a reda acestor oameni speranţa şi încrederea în viaţă, pentru a le readuce bucuria pe feţe.

Vă spun cinstit că, de multe ori, am luat măsuri de azi pe mîine, şi nu doar eu, ci şi colegii de la APIA, de la Direcţia Sanitar Veterinară, tocmai pentru ca oamenii să vadă că ne pasă de ei, de necazurile lor şi, în felul acesta, să îi încurajăm. Mergeam în audienţă într-un sat şi veneau oamenii din satul în care deja fusesem să ne spună: Da, am văzut că aţi luat măsuri în problema cutare sau cutare; da, am văzut că voi chiar vreţi să faceţi ceva.

Cred că oamenii au căpătat un pic de curaj. Iar, în ceea ce ne priveşte, nu ne rămîne decît să facem ce am promis, altfel nu vom mai putea da ochi cu dînşii.

– Care a fost, pînă în acest moment, cea mai grea încercare pentru directorul RAADPP Mircea Avram?

– Au fost mai multe. Prima a fost, poate, să schimb mentalitatea asupra postului de director al acestei regii. Adică, dacă aici gestionezei nişte fonduri, nu înseamnă şi că aştepţi să „îţi cadă ceva”.

Mă gîndesc apoi la momentul în care a început demolarea stadionului. Vă spun sincer: era o treabă pe care ştiam că  trebuie să o ducem la capăt, dar ştiam, în acelaşi timp, că se poate întîmpla orice. Puteau să se întîmple accidente, puteau interveni tot felul de lucruri neprevăzute.

A fost, apoi, licitaţia pentru lucrările de la Ic Ponor. Gîndiţi-vă că au fost depuse contestaţii. Dacă noi am fi greşit şi li s-ar fi dat dreptate celor care au contestat, cum s-a întîmplat la Sălaj, anul acesta ar fi fost pierdut, din punct de vedere al lucrărilor.  Dacă acea comisie de licitaţie din care eu am făcut parte ar fi greşit, eu ar fi trebuit să plec de la RAADPP, pentru că sînt un om care-şi asumă responsabilitatea faptelor. Dar nu ar fi fost vorba, în acest caz, atît de persoana mea, cît de faptul că lucrările ar fi fost întîrziate un an de zile. Şi se puteau pierde nişte fonduri europene. Pierdeam nişte bani, dar pierdeam şi încrederea unor oameni.

Apoi: orice măsură vrei să iei, atunci cînd eşti într-o funcţie, lumea se întreabă: ce urmăreşti? ce vrei? de ce faci ceea ce faci?

Mie nu-mi trebuie absolut nimic! Am tot ce am nevoie. Am fost crescut în spiritul acesta al cinstei. Şi, gîndiţi-vă, dacă eu aş fi făcut ceva necurat în vremea în care am fost la conducerea OPC, oare nu se auzea? Se auzea! ªi au fost, şi acolo, foarte multe încercări, să ştiţi. Dacă, aici, la fel, aş fi făcut ceva, oare nu se auzea?

– A făcut cineva tentativa să vă „cumpere”, de cînd sînteţi la conducerea RAADPP?

– Ştiindu-se că sînt un om care nu răspunde la astfel de provocări, n-au ajuns pînă la mine nici un fel de „oferte”. Poate s-au oprit undeva pe drum…

– Unii vă ştiu ca pe un om foarte dur.

– V-am spus cîndva, într-un alt interviu, că mie nu mi-e frică de nimic atunci cînd ştiu că am dreptate şi că nu mă plec în faţa nimănui. Mie nu mi-e frică decît de Dumnezeu, aşa v-am spus.

– „Omul dur” Mircea Avram este văzut, însă, de alţii, ca un om foarte bun, milos, un om extrem de generos…

– Decît să fac rău unui om, mai bine-l las în pace. Cînd am venit la regie, le-am spus oamenilor: Sînt cîteva lucruri pe care nu le accept. Unu: băutura. Doi: minciuna. Şi, pe aceste treburi, de aici au plecat nişte oameni.

– Adică, le-aţi spus: ori…, ori…?

– Da. Adică, dacă prima dată nu mi-au spus adevărul, le-am zis: Atenţie, la următoarea minciună plecaţi! Şi au plecat.

I-am avertizat că nu doresc să-i prind băuţi în timpul serviciului. Nu m-au ascultat. Le-am pus fiola, după care le-am spus: Plecaţi!

– Vreţi să spuneţi că aţi venit cu fiola la servici???

– Am un aparat alcooltest. Şi l-am folosit!

– Sînteţi un om plin de surprize!

– Eu cred că nu se poate trăi în afara regulilor.

– Deci: aţi venit la servici, aţi văzut omul ameţit şi l-aţi pus să sufle în fiolă?

– Le-am spus de la bun început: La servici nu are ce căuta băutura! La servici nu are ce căuta minciuna! Ai o problemă, vii şi spui şi dacă pot să te ajut, te ajut. Pe cîţi i-am ajutat, asta să spună fiecare, fiindcă toţi plătim, într-un fel sau altul, pentru faptele noastre – dacă nu aici, atunci în Lumea de Dincolo. Dacă faci o faptă bună, nu trebuie să sari în sus şi să te lauzi că ai făcut-o, pentru că atunci înseamnă că fapta aceea ai făcut-o nu atît ca să faci bine, cît pentru laudă.

– Între aceste opinii, după care sînteţi fie un om extrem de dur, fie un om foarte generos şi sufletist, dvs. cum vă plasaţi? Cum vă vedeţi?

– În primul rînd, încerc să fiu un om corect. Sînt, apoi, un om extreordinar de sufletist…

– Pentru asta depun, oricînd, mărturie.

– …şi în acelaşi timp ferm. Nu sînt un om al banului. Decît să plec capul, mai bine rabd foame. Pentru mine, cinstea şi omenia sînt cele mai importante.

– A încercat cineva pînă acum, dintre politicieni, să vă determine să plecaţi de la conducerea RAADPP? Vi s-a dat vreodată de înţeles că sînteţi incomod sau nedorit sau…?

– Cînd am venit aici, am făcut o înţelegere cu preşedintele Alin Tişe că împreună vom face treabă. Şi, cît va fi nevoie de mine aici, voi sta aici!

– Din tot ce v-aţi propus să faceţi, la RAADPP, în lunile care au mai rămas din acest an, care vă sînt „ambiţiile” sau priorităţile?

– Dirigenţia şantierului la noul stadion o asigurăm tot noi, RAADPP, aşa că îmi doresc să înceapă lucrările la stadion. Vedeţi, pînă la urmă stadionul înseamnă „imaginea lui Tişe”, pentru că el a fost „omul hotărît”. Cînd vrei să faci un lucru, trebuie să fii hotărît. ªi dacă eşti hotărît şi ştii ce vrei şi urmăreşti pas cu pas ceea ce ai început, atunci ajungi la capăt. Iar noi vom ajunge la capăt!

O a altă problemă care trebuie rezolvată este cea a drumurilor judeţene, aşa încît să se poată circula în condiţii omeneşti. Vreau să se ştie că pentru noi toate localităţile sînt importante, fiecare sat, fiecare cătun, fiecare stradă şi fiecare drum.

Am avut probleme, pe zona autosrăzii, cu transportatorii. Am făcut şi facem controale zi şi noapte şi încercăm să-i aducem pe aceşti transportatori să circule pe drumul de serviciu. Dacă înainte, prin Iara circulau 2000 de maşini zilnic, mutînd aceşti transportatori spre Buru şi intrînd pe aliniamentul autostrăzii, acum pe acel drum circulă mai mult căruţele şi maşinile mici.

Sînt, iată, multe probleme cărora căutăm să le găsim soluţii.

– Să vă întreb şi cît timp petreceţi la servici?

– Mi-e mai uşor să vă spun că uneori ajung acasă la 11 noaptea, sau la 12 sau la 1… Azi iarnă am ajuns acasă şi la 2 noaptea, iar cînd am fost în audienţe, cu preşedintele Consiliului Judeţean, la fel. Dar, asta este. Mi-am asumat o responsabilitate, perfect conştient de ce mă aşteaptă. De aceea, nu am dreptul să mă plîng!

M. TRIPON