Mike Pompeo, o mână de fier în mănuşa de catifea a diplomaţiei

AFP

Mike Pompeo, numit de preşedintele Donald Trump la conducerea Departamentului de Stat american, în locul lui Rex Tillerson, este un fost militar ale cărui competenţe în diplomaţie rămân un mister înaintea negocierilor istorice cu Coreea de Nord, se arată într-un comentariu.

Spre deosebire de Rex Tillerson, care a avut cu Trump o relaţie rece şi marcată de divergenţe mai mult sau mai puţin vizibile, Mike Pompeo este unul dintre cei care au reuşit să-şi facă loc în primul cerc al colaboratorilor apropiaţi ai actualului preşedinte. ‘Avem acelaşi mod de a gândi’, a punctat Donald Trump după ce a anunţat, pe Twitter, numele noului secretar de stat.

Pompeo este, de altfel, cel care îi aducea preşedintelui rapoartele şi sintezele realizate de serviciile de informaţii sub formă de grafice, cunoscând repulsia lui Trump faţă de lectură. În plus, Mike Pompeo a preluat tonul agresiv şi uneori războinic al liderului de la Casa Albă, promiţând o CIA mai ‘brutală’ în faţa Iranului şi a Coreei de Nord. El a mai susţinut că tocmai politica foarte fermă a lui Trump a permis anunţata întâlnire cu liderul nord-coreean Kim Jong-Un.

În vârstă de 53 de ani, Mike Pompeo a avut un parcurs politic fulminant, el ştiind cum să valorifice oportunităţile care l-au adus în apropierea lui Trump. După ce a activat cinci ani în armată – fără să fi fost implicat în vreo operaţiune de luptă -, el a urmat Harvard Law School, una dintre marile facultăţi de drept, pe unde a trecut şi Barack Obama. Apoi a fondat o societate de inginerie în Kansas, înainte de a se lansa în politică în anul 2010 cu ajutorul fraţilor Koch, miliardari libertarieni ce finanţează candidaţi care apără ideile lor. Ales în Camera Reprezentanţilor, Mike Pompeo s-a remarcat cu proiecte de lege favorabile fraţilor Koch.

Următoarea treaptă pentru el a fost intrarea în comisia pentru informaţii a Camerei Reprezentanţilor, unde congresmanii au acces la informaţii confidenţiale. Însă adevărata sa ieşire din umbră a fost odată cu campania puternică a republicanilor împotriva fostului secretar de stat democrat Hillary Clinton în cazul legat de atentatul din oraşul libian Benghazi, soldat cu uciderea ambasadorului american în Libia. ‘Pentru ca CIA să cunoască succesul, ea trebuie să fie agresivă, brutală, implacabilă şi nemiloasă’, a spus Pompeo după ce a fost numit şef al celui mai cunoscut serviciu de informaţii din lume. Însă puţine semne arată că din această poziţie el ar fi reuşit să schimbe ceva în respectivul serviciu. Un fost responsabil al CIA, Marc Gerecht, care în prezent lucrează pentru Fundaţia pentru Apărarea Democraţiilor (Foundation for Defense of Democracies), remarcă limitele de care Pompeo s-a lovit în faţa establishment-ului şi a imensei birocraţii din CIA, în condiţiile în care operaţiunile secrete trebuie totuşi să fie decise în primul rând de preşedintele SUA.

Însă un fost consilier-adjunct pentru securitate naţională, Juan Zarate, care a susţinut numirea lui Pompeo în fruntea CIA, crede că acesta a câştigat încrederea lui Donald Trump prin modul eficient în care a gestionat acest serviciu.

‘El a spus ceea ce credea şi a apărat interesele agenţiei şi ale angajaţilor ei, concentrându-se pe esenţa misiunii sale de a fi cea mai bună agenţie de informaţii din lume într-un moment în care avem cel mai mult nevoie de aceasta’, explică Juan Zarate.

Dar alţi foşti responsabili ai CIA critică poziţiile foarte tranşante exprimate de Pompeo. Unul dintre aceştia este Ned Price, un purtător de cuvânt al serviciului, care a demisionat în 2017 invocând faptul că nu are încredere în Trump. Mike Pompeo ‘nu părea să-şi dea seama cât de explozivă este combinaţia dintre politică şi informaţii’, notează acest fost angajat al CIA.