Matematicianul Radu GOLOGAN, despre IMO 2018: Luptăm să fim între primele zece echipe

Președintele Societății de Științe Matematice din România, prof. univ. dr. Radu Gologan, coordonator al Lotului Olimpic Național de Matematică și fost olimpic internațional, se declară optimist în privința rezultatelor pe care le vor obține elevii români la Olimpiada Internațională de Matematică (IMO), din iulie, de la Cluj.

Apreciind că este foarte greu de concurat cu echipele care au asiatici în componență, prof. dr. Radu Gologan declară, în interviul acordat în exclusivitate ziarului Făclia, că în această competiție „luptăm să fim în primele zece echipe, cu cele europene de tradiție: vecinii bulgari, sârbi, unguri, ucrainieni sau, din vest, Anglia, Germania, Italia, Franța”.

– Câte generații de elevi ați pregătit/coordonat până acum pentru Olimpiada Internațională de Matematică și câți dintre aceștia s-au întors acasă cu premii? Câți, dintre olimpicii medaliați, au plecat din țară la terminarea liceului și câți dintre ei predau acum la universități renumite din lume?

– E o întrebare ce mi se pune de fiecare dată, prima, și mereu răspund că mi-e foarte greu să răspund exact.

Imediat după ce am terminat facultatea am fost implicat în pregătirea, în particular, la început, apoi instituțional, a copiilor dornici de performanță matematică. Din 2001 răspund oficial de coordonarea olimpiadelor și a pregătirii. Asta nu înseamnă că eu sunt cel care îi pregătesc. Sunt mulți profesori care fac asta cu pasiune și profesionalism, inclusiv în școlile de unde provin acești copii.

Probabil că am avut contact cu câteva sute de copii cu talent matematic. Unii îmi sunt acum colegi, iar dintre ei, mulți sunt matematicieni celebri, pe tot mapamondul.

În ultimii ani, din cei șase componenți ai lotului, cam 4-5 pleacă să studieze în străinătate.

– Care sunt sarcinile sau atribuțiile unui coordonator de lot, în competiții?

– În primul rând, organizarea și planificare competițiilor și a pregătirii. Apoi, tot felul de chestiuni punctuale, cum ar fi discuții private de consiliere. Și, destul de multă birocrație, mai ales în ceea ce privește sprijinul esențial care vine de la Ministerul Educației Naționale.

– Sunteți, chiar dvs, un fost olimpic internațional, medaliat cu argint la Olimpiadele Internaționale de Matematică din 1970 și 1971. Ce s-a schimbat de atunci în organizarea și desfășurarea acestei competiții?

– În primul rând, numărul de țări participante: acum sunt de opt ori mai multe. Apoi, structura problemelor de concurs: acum sunt mai aplicate spre configurații combinatorice și, evident, mai dificile.

– Vă mai amintiți prima dvs participare la IMO, emoțiile de atunci, bucuria reușitei?

– Cum să nu! Îmi aduc aminte cu câtă emoție am alergat la Palatul Telefoanelor să îi anunț pe ai mei că m-am calificat. Apoi, bucuria neașteptată că am reușit să rezolv atât de bine problemele. A fost doar o neînțelegere, distanța de medalia de aur.

– Ce este cel mai greu, pentru un concurent, într-o astfel de competiție?

– Noaptea de dinaintea concursului.

– A crescut gradul de dificultate al probelor, de la o competiție la alta?

– Am spus mai sus. Gradul de dificultate este în creștere. Un motiv poate fi și acela că informatica influențează acest proces.

– Se poate spune că sunt generații de elevi mai dotate sau mai performante decât altele?

– Da, există diferențe. Uneori foarte mari, și nu ne explicăm de ce.

– Dintre toate edițiile IMO de până acum, care a fost apreciată ca fiind cea mai grea și ce anume a făcut ca ea să fie apreciată mai dificilă decât altele?

– Ultimele două au fost evident cele mai dificile. În special pentru echipa noastră. Dificultatea se analizează statistic, prin rezultate. Se pot vedea pe site-ul imo.org.

– La sfârșitul lunii mai a fost anunțată componența lotului care va reprezenta România la ediția de anul acesta a IMO. În mod surprinzător, pentru cineva din afară, care nu cunoaște regulile unei astfel de competiții și nici performanțele de până acum ale elevilor, patru dintre cei șase reprezentanți ai României sunt de la Liceul Internațional de Informatică București. Cum, după ce criterii se stabilește componența lotului național pentru IMO?

– Sunt cel puțin cinci probe de selecție. La prima participă aproximativ 60 de premianți la Olimpiada Națională. La ultima, selectăm 6 din 12, în ordinea punctajelor însumate. Pot să spun că uneori am vrea să avem mai multă libertate în a alege, nu neapărat după punctaje, ci și după ceea ce arată acești copii în ani și cât de conștiincioși și rezistenți psihic sunt.

Dacă majoritatea sunt de la Liceul Internațional de Matematică, nu înseamnă că sunt numai produsul acestui liceu. În mare, cel mai mult datorează profesorilor lor din gimnaziu, și nu neapărat din București. La acest liceu sunt invitați cu bursă, ca la echipele mari de fotbal. Apoi, un copil talentat se dezvoltă mult mai bine când e alături de alții ca el, cu care concurează sau colaborează. Asta e, uneori, mai important decât un dascăl bun.

– Majoritatea țărilor participante și-au anunțat integral componența loturilor pentru IMO 2018. Care considerați că sunt, până acum, adversarii cei mai serioși ai românilor?

– E greu de răspuns. E foarte greu să concurăm cu echipele care au asiatici în componență. Aceștia au un mod de pregătire atât de intens, în care europenii nu se pot înhăma prin tradiție. Noi luptăm să fim în primele zece echipe, cu cele europene de tradiție: vecinii bulgari, sârbi, unguri, ucrainieni sau, din vest, Anglia, Germania, Italia, Franța.

– Cum se descoperă și, mai apoi, cum se pregătesc olimpicii, în mod obișnuit?

– Lecții de pregătire la școală sau în centrele de excelență și mult timp individual. Extrem de util este internetul.

– Care considerați că sunt, în acest moment, lipsurile sistemului românesc de educație și în ce măsură aceste lipsuri afectează evoluția tinerilor viitori matematicieni?

– Ar trebui să avem în fiecare județ clase de excelență pentru cei dotați. Pot fi clase în care toate materiile de olimpiade științifice să fie reprezentate: matematică, fizică, informatică, chimie. Așa cum era când eram eu elev. Rezultatele au fost excepționale în toată țara.

– De ce majoritatea olimpicilor internaționali preferă, la terminarea liceului, să urmeze facultăți din Vest și să rămână, mai apoi, acolo? Ce ar trebui să se întâmple ca ei să rămână acasă?

– În primul rând, o universitate de excepție le dă o legitimație pentru viitor. Apoi, e și o undă de competiție: dacă colegul meu a reușit la Universitatea X, de ce să fiu eu mai prejos? Dacă țara va  fi normală, mulți se vor întoarce. Unii chiar au făcut-o în perioadele bune.

– Sunteți optimist în privința rezultatelor pe care le vor obține tinerii români la IMO 2018?

– Da.

– Care este mesajul dvs pentru olimpicii români și pentru susținătorii lor, la IMO 2018? 

– Cum e ultimul meu an în care mă implic oficial în coordonare, ramânând, bineînțeles, implicat prin Societatea de Științe Matematice, doresc să le spun tuturor celor care m-au cunoscut în acest joc frumos al minții, că au fost anii cei mai importanți pentru viața mea profesională, chiar dacă adesea mi-am sacrificat concedii, călătorii, și uneori nu am fost atât de mult alături de familie, cum aș fi vrut.

M. TRIPON