Mașini și oameni: urgențele unui inspectorat pentru situații de urgență

Din 15 ambulanțe SMURD aflate în dotarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Avram Iancu”, 11 sunt în intervenție, iar cu norma de utilizare depășită… „în afară de una, care este la limită, toate” – spune inspectorul șef, col. Ion MOLDOVAN.

„Ambulanțele pe care le avem sunt vechi, foarte vechi, cad una după alta și ne-au pus, nu o dată, într-o dificultate uneori chiar la limită, aceea de a nu putea să ne îndeplinim misiunea” – declară comandantul ISU Cluj.

Cu aceste ambulanțe foarte vechi, totuși, cu mașini de intervenție nu toate dintre cele mai noi și cu un număr de oameni mult sub necesar, ISU Cluj a făcut față cu brio tuturor evenimentelor înregistrate la Cluj în 2017, indiferent că a fost vorba de incendii, inundații, accidente etc. De aceea, inspectorul șef, col. Ion Moldovan poate să spună și chiar spune, răspicat: „Sunt mândru de oamenii mei!”

– La începutul lui ianuarie 2017 spuneați despre anul 2016 că a fost „un pic mai bun decât 2015”. Ce spuneți acum despre anul 2017, comparativ cu cel de dinainte?

– Nu pot să spun că a fost un an rău, 2017. Din punct de vedere al dotării, căci asta ne interesează, al dotării cu tehnică de intervenție, lucrurile au evoluat în aceeași notă ca în 2016, adică bine, în sensul că s-a achiziționat tehnică de intervenție prin programele europene care sunt acum în derulare. În rest, celelalte aspecte… au rămas neschimbate. Lipsa banilor își pune amprenta. Și, ce ne doare pe noi cel mai mult, este că nu s-au achiziționat ambulanțe.

De ce spun de ambulanțe? Fiindcă a fost partea cea mai delicată și care ne-a afectat cel mai mult în activitatea noastră. Ambulanțele pe care le avem sunt vechi, foarte vechi, cad una după alta și ne-au pus, nu o dată, într-o dificultate uneori chiar la limită, aceea de a nu putea să ne îndeplinim misiunea. Același lucru este valabil și la Serviciul de Ambulanță Județean Cluj.

– Asta spunea și managerul SAJ Cluj, dr. Horia Simu.

– …Și atunci, sigur că lucrurile nu sunt în regulă pe partea aceasta. Oamenii din Cluj s-au obișnuit ca atât noi, cât și cei de la Serviciul Județean de Ambulanță să fim imediat prezenți în teren, pentru că am ridicat ștacheta la un nivel înalt în ce privește acordarea primului ajutor și operativitatea, și se așteaptă mult de la noi.

– Câte ambulanțe aveți acum și câte dintre ele sunt cu norma de utilizare depășită?

– În momentul acesta avem 15 ambulanțe, dintre care sunt în intervenție 11. Cu norma depășită: în afară de una, toate. Una, care are patru ani, este la limită.

Aceasta este situația! Din fericire le-am ținut în viață cu ajutorul Primăriei clujene, care ne-a oferit niște bani pentru reparația lor, cu ajutorul Fundației pentru SMURD și cu ajutorul diferiților sponsori. Ne chinuim. Acesta nu este un mod sănătos de a face intervenție, din păcate. Dovadă că am avut probleme cu ambulanțele este și numărul de intervenții: față de 2016 am avut avut mai puține, și asta pentru că aceste ambulanțe au fost scoase din intervenții, o anumită perioadă. De exemplu, la Dej avem o ambulanță la care i-am schimbat tot setul motor!

– Și dr. Simu, de la SAJ Cluj, spunea că a trebuit să facă asta.

– Nu este admisibil! Absolut deloc! Un motor de ambulanță costă în jur de 30.000 de lei. Este enorm de scump! Dotarea cu ambulanțe, a SMURD-ului și a SAJ-ului, ar trebui să se facă în fiecare an, tocmai pentru a reînnoi parcul auto, treptat.

– Pentru o mai bună eficiență și operativitate, de câte ambulanțe ați avea nevoie?

– Făcând un calcul sumar, pentru a avea continuitate, adică a avea și o rezervă în momentul în care trebuie scoasă ambulanța de pe intervenție, dublați numărul. Asta înseamnă 30. Cam atâtea ne-ar trebui ca să avem continuitate maximă, adică să nu stăm o zi, două, până se repară ambulanța care s-a defectat. Acum plimbăm și am plimbat aceste ambulanțe, pe care le avem, dintr-o parte în alta a județului. De exemplu, dacă a intrat în reparație ambulanța de la Huedin și rezerva ei a fost și ea defectă, am adus de la Dej și i-am trimis la Huedin, rezerva.

– În ce privește mașinile de intervenție, care este starea lor, în prezent? Mai aveți mașini foarte vechi?

– Din păcate, da.

Din păcate – sau din fericire, cum vrem să o luăm! -, avem un județ mare, un județ cu zece subunități. Încă mai avem mașini vechi, din anii ´80, care sunt pe prima linie la diferite puncte unde avem subunități. Sigur, aceste mașini vechi am încercat să le dublăm cu altele mai noi, dar, din păcate, parcul auto încă n-am reușit să-l înnoim, ca la fiecare subunitate să avem o mașină nouă.

– Ați avut multe intervenții în 2017?

– Până la mijlocul lunii decembrie aveam 17.500 de intervenții, cu cinci procente mai puțin ca în 2016.

– Au fost evenimente majore în 2017?

– Nu. Din punct de vedere al intervențiilor a fost un an liniștit, comparativ cu 2016, când a fost acea perioadă în care s-au înregistrat foarte multe explozii, datorită acumulărilor de gaze. N-am avut inundații mari, n-am avut incendii mari, dar încărcătura este mare, pe noi, datorită faptului că sunt foarte multe evenimente în județul Cluj, pe care trebuie să le asigurăm, indiferent dacă le organizează firme private sau instituții ale statului. Sigur, „marea încărcare” pe noi sunt festivalurile Untold și Electric Castle. Sunt deja branduri ale Clujului, ne mobilizăm la maxim, inclusiv aducem sprijin și din alte județe, tocmai pentru a nu direcționa toate mijloacele pe care le avem în intervenție spre aceste festivaluri. Adică, ce e în intervenție rămâne în intervenție, iar pentru festival sunt forțe dedicate special.

– Accidentele de circulație au fost multe?

– Da, au fost multe. Puțin au scăzut față de 2016, poate și datorită acelor garduri care s-au construit pe DN-uri, spre Turda și spre Oradea. Dar, legat de aceste garduri, apare o problemă mai delicată, mai ales pe Feleac, dar nu numai, unde nu poți, cu mașina de intervenție sau cu ambulanța, să depășești o mașină care se află în fața ta. Din punctul meu de vedere, soluția cu acele garduri sau borduri pe mijlocul drumului este o soluție proastă. Dar, din câte am înțeles, cei de la CNAIR își mențin poziția. Noi încercăm să facem față situațiilor și uneori ne punem în dificultate și ne riscăm viețile noi, salvatorii, pentru a ajunge cât mai repede la intervenție.

Accidente au fost multe, unele au fost chiar foarte grave. Am activat de trei sau de patru ori Planul roșu. Planul roșu se activează atunci când sunt mai multe victime, începând de la șase victime în sus, și înseamnă că spre locul de intervenție se direcționează mult mai multe forțe decât în mod obișnuit.

– Unde au fost aceste accidente cu mai multe victime?

– Dacă nu mă înșel, au fost două înspre Oradea, pe DN1 E60, și două, de la Dej înspre Baia Mare.

– Microbuze?

– Microbuze, da.

– Sunt câțiva ani, deja, de când vă exprimați speranța că va fi, în sfârșit, finalizat Centrul Județean de Conducere și Coordonare a Intervențiilor. Ce s-a întâmplat în ultima vreme, legat de acest proiect?

– Vă spun sincer, sunt absolut dezamăgit de cum au evoluat lucrurile. Cu toate eforturile pe care le-am făcut și eu, personal, și colegii mei, din păcate n-am reușit să-l finalizăm, și spun  asta cu regret și cu durere în suflet. Din partea Consiliului Județean n-am mai primit nici un sprijin, după ce, în urma unui control pe care l-au făcut, cei de la Curtea de Conturi n-au mai fost de acord cu alocarea de bani pentru acest centru. Așa că am solicitat bani și din altă parte, în speță de la minister, de la Inspectoratul General. N-am primit decât foarte puțini, și atunci am hotărât, împreună cu colegii mei, să ne descurcăm pe cont propriu; să iau frâiele în mână și să mă duc cu jalba-n proțap și să caut sponsori, ca să putem să finalizăm acest centru. Deja, cam 50-60% este finalizat. Ne trebuie acum mobilier și mijloace electronice, calculatoare performante pe care să se poată instala aplicația 112. Spun performante deoarece aceste calculatoare trebuie să funcționeze 24 de ore din 24.

Am în intenție – să vedem cum voi și reuși! – să finalizez, cu resurse proprii și din sponsorizări, acest centru. E posibil ca în acest an să ne mutăm cu dispeceratul acolo și să avem mijloace moderne de conducere și coordonare a intervențiilor.

Să știți că ar fi fost nevoie de acest centru în 2017, la intervențiile pe care le-am avut în urma fenomenelor meteorologice periculoase în zona Huedinului și în zona barajului de la Valea Drăganului. Acolo am avut o intervenție mai delicată, au fost blocați niște oameni peste noapte, blocat drumul, căzute lemne pe drum, și ar fi fost nevoie de acest centru, în care să ne reunim și să putem decide rapid ce este de făcut. Sigur, ne-am întâlnit la prefectură, dar nu e totuna să te întâlnești într-un loc în care ai informații, dar le ai după un anumit timp, sau se te întâlnești într-un dispecerat unde poți fi în permanentă legătură cu colegii din teren, ai informația caldă imediat și poți să iei rapid decizii.

Sper să rezolv problema aceasta. Mă gândesc cu groază că este un proiect început în 2008, anul acesta se împlinesc zece ani și încă nu a fost finalizat.

– Povestea seamănă, oarecum, cu aceea a Spitalului Regional de Urgență.

– Da, și cu spitalul este aceeași poveste, din păcate, și persistă și problemele de la UPU. Acolo spațiul este foarte mic, prea strâmt pentru cazurile care sunt. Inclusiv accesul este foarte greu, la UPU. Dacă la UPU pleacă deodată cinci ambulanțe, este blocat tot! Așa ceva este inadmisibil într-un oraș ca și Clujul, în care se organizează atât de multe evenimente!

Spitalul Regional este o problemă care trebuie urgent rezolvată. Și, nu în ultimul rând, traficul din Cluj, care ne omoară. V-am spus și altă dată, șoferii din Cluj sunt bine intenționați, când aud sirena vor să oprească, să tragă pe dreapta, dar n-au unde!

– Ce proiecte ați demarat în 2017?

– N-am început nici un proiect, deoarece nu le-am finalizat pe cele deja începute. Până să încep un alt proiect aș vrea să finalizez Centrul Județean de Conducere și Coordonare a Intervențiilor și lucrările la Garda Gilău – mansardarea garajului și crearea unor spații mai bune pentru oamenii de acolo.

Ca proiect de viitor, mă gândesc la înființarea a încă două puncte de intervenție în municipiul Cluj-Napoca, unul la ieșirea spre Feleac și unul la ieșirea spre Chinteni, pe partea de cartier Iris. Dacă avem și cele două puncte, atunci tot municipiul Cluj-Napoca ar fi „înconjurat”, am putea interveni rapid în orice zonă ar fi nevoie. Sper să găsim înțelegere la domnul primar.

Un alt proiect pe care sper, totuși, să-l facem, este cel de la Beliș. N-am renunțat. Din păcate, însă, n-am găsit o cale de comunicare cu dl primar.

– Probabil și acolo va trebui să vă descurcați tot pe cont propriu…

– Așa este. Mi-aș mai dori, apoi, și să găsim o soluție pentru a acoperi și zona Vultureni. În zona aceea intervin detașamentele de la Dej și Cluj, dar este destul de mare distanța.

– Cum au decurs exercițiile de alarmare publică, în 2017?

– La început au fost privite, de către cei responsabili, ca un mod de a-i „verifica” în permanență. Nu fuseseră obișnuiți să dea drumul acestor sirene în mod constant, lunar. Dacă mai mergeau colegii mei de la Prevenire și făceau câte un control, într-o localitate, atunci le mai încercau, dar ei, din proprie inițiativă, niciodată! Însă, după ce au conștientizat și ei că lucrurile trebuie făcute, s-au conformat.

Am întâmpinat probleme de tot felul. De exemplu, spune cineva: „Nu pornesc sirena că este sub acoperiș și cad țiglele”. Apoi, minciuni în raportări. Întreb: „Ați pornit sirena, a funcționat?” Îmi răspunde: ”Daaaa, totul e în regulă”. Când am trimis colegii să vadă, în fiecare localitate, când este introdus semnalul, dacă funcționează sirena, surpriză: sirena nu funcționa!

În fine, toate aceste probleme le-am depășit. În municipiul Cluj-Napoca a rămas însă o problemă, iar explicația celor de la Primărie este că sistemul se modernizează. Deocamdată sunt multe sirene care nu funcționează. Probabil anul acesta o să se finalizeze investiția.

– V-am întrebat, la început, de mașini, dar nu v-am întrebat de oameni, de personal. Care este situația, în momentul de față?

– Din 783 de poziții în statul de organizare, suntem 707. Nu spun că stăm prost, dar nici bine nu este. La subunitățile de intervenție avem încadrare cam 92-93%, ceea ce nu e rău, dar din păcate avem probleme la reședința unității, la structurile suport – logistică, financiar, resurse umane, datorită faptului că aceste posturi nu sunt atractive. Și atunci, încercăm să suplimentăm din personalul pe care îl avem, prin cumul de funcții. E foarte greu. Foarte, foarte greu.

– În aceste condiții, cum apreciați activitatea subordonaților dvs din 2017?

– Foarte bună! Eu sunt mândru de oamenii pe care îi am, și nu spun asta din complezență, ci pentru simplul fapt că acești oameni își fac datoria. Nu pot să spun că toți sunt la cotele cele mai înalte, dar majoritatea știu să-și facă treaba și o fac foarte bine, uneori lăsându-și la o parte familia și viața personală. Sunt mândru de oamenii mei!

– Ce așteptări aveți de la 2018?

– Să fie la fel ca 2017, cel puțin, sub aspectul intervenției și al disciplinei personalului. Sub aspectul dotărilor și sub aspectul încadrării cu personal, sper să fie un an mai bun. Sper să mai primim oameni, fiindcă pentru un inspectorat ca al nostru, într-un județ ca al nostru, 700 de oameni în activitate este mult prea puțin.

M. TRIPON