Mărţişorul, Baba Dochia, Primăvara

Mărţişorul a fost, iniţial, un bănuţ auriu găsit de Baba Dochia – nume legendar asociat cu legenda „Traian şi Dochia”, culeasă de Gheorghe Asachi, în 1838 – în fuiorul ei de lână pe care îl torcea. Agăţat la piept, în dreptul inimii, cu două fire împletite de lână, roşu şi alb, bănuţul a devenit simbolul revenirii la viaţă a naturii, după iarna friguroasă.

De altfel, se şi spune că Baba Dochia se îmbrăca în nouă cojoace pentru a se proteja de gerul iernii, iar în primele nouă zile din luna martie, ea renunţă, pe rând, la ele. După bănuţul auriu, oamenii au făcut mărţişoare din pietricele de râu, vopsite în alb şi rosu, inşirate pe aţă. Dragobetele, care „sărută fetele”, celebrat de români pe 24 februarie, este fiul Babei Dochia.

Informaţii preţioase despre mărţişor ne-au parvenit şi de la unul din cei mai de seamă folclorişti şi etnografi, Simion Florea Mihai (1847-1907). Casa memorială „Simion Florea Marian” din Suceava, în care a locuit, între 1886-1907, părintele profesor, membru titular al Academiei Române, a fost inclusă pe Lista Monumentelor istorice din judeţul Suceava.

Academicianul George Călinescu (1899 -1965), reputat critic, istoric literar şi scriitor, sublinia că Baba Dochia face parte din cele “patru mituri fundamentale care au modelat cultura şi spiritualitatea românească” – mitul Mioriţei, al Meşterului Manole şi al Zburătorului şi mitul istoric al lui Traian şi Dochia.

Străveche zeitate agrară, Baba Dochia – Sfânta Evdokia – era celebrată în calendarul bizantin, în prima zi a primăverii. În calendarul iulian, Dochia patrona zilele de dinaintea echinocţiului de primăvară.

Una dintre legendele despre Dochia ne povesteşte că era o tânără nespus de frumoasă, fiica lui Decebal, căpetenia dacilor. Împăratul Traian s-a îndrăgostit de ea, dar Dochia a refuzat să îl urmeze, ca soţie, şi s-a ascuns pe Ceahlău, munte sacru al dacilor. Traian ar fi urmărit-o până pe creasta muntelui, unde Zamolxis, zeul tracilor, a transformat-o pe tânără în stâncă, după rugăminţile disperate ale fetei.

O altă variantă a mitului spune că Baba Dochia, convinsă fiind că a venit primăvara a urcat pe muntele Ceahlău, cu turma ei de mioare. Fiind vreme frumoasă, Dochia a lăsat pe drum, în urma sa, cele nouă cojoace pe care le purta. Însă vremea s-a schimbat brusc, a început să ningă, şi un îngheţ puternic a oprit-o, în loc, pe Baba Dochia, care s-a transformat, plângând, în stană de piatră.

În răstimpul 1-9 martie, românii îşi aleg o zi pentru a afla dacă în anul în curs le vor surâde momentele senine sau, dimpotrivă, vor avea parte de zile întunecate. Dacă ziua aleasă va fi însorită, anul va aduce prosperitate, bucurii şi reuşite, iar dacă norii vor sta grămadă pe cer, dacă va ploua sau va fi frig, atunci anul nu va fi unul bun şi prietenos.

Mărţişoare tradiţionale, confecţionate cu migală din lemn, ceramică, lână, şi textile, de către 30 de meşteşugari şi artişti plastici, sunt oferite, până vineri, 2 martie, La Târgul organizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Evenimentul se află la cea de-a doua ediţie. Figurinele reprezentate de meşteri – de la coşari, flori, potcoave, trifoi în patru foi, arici – ne transpun într-o lume mirifică, cu semne de noroc, bunăstare şi linişte sufletească.

Mărţişorul a fost inclus, în 2017, pe lista UNESCO a Patrimoniului Imaterial al Umanităţii. Decizia a fost luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, desfăşurată la Jeju, în Coreea de Sud.

Carmen FĂRCAŞIU