Lt. col. Ion MOLDOVAN, inspector şef ISU „Avram Iancu”: Prioritatea noastră cea mai mare este finalizarea Centrului Judeţean de Conducere şi Coordonare a Intervenţiilor (I)

Proiectul privind înfiinţarea unui centru de pregătire pentru situaţii de urgenţă la Beliş, iniţiat, sau mai degrabă gîndit, în februarie a.c., de Primăria Beliş, CJ Cluj, ISU şi UPU Cluj, ar putea răspunde – la nivelul judeţului, cel puţin! -, necesităţii de instruire a celor implicaţi în salvarea de vieţi omeneşti. Asta, cu atît mai mult cu cît, după cum spune inspectorul şef ISU „Avram Iancu”, lt. col. Ion Moldovan, Belişul oferă toate condiţiile pentru simulare: apă, munte, teren accidentat.

„La Beliş avem toate condiţiile pe care ni le-am dori, pentru simulare. De aceea ne-am dorit, şi sperăm să şi reuşim să facem acest centru de pregătire, la Beliş. Nu ştiu exact cum o să-i spunem, cum o să-l numim, dar ştiu precis ce vrem să facem, acolo (…). Sper ca dl primar să reuşească să convingă autorităţile locale şi naţionale că merită investit într-un asemenea proiect” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, lt.col. Ion Moldovan.

– D-le lt. colonel, de ce… pompier?

– În momentul în care am decis, la terminarea clasei a XII-a, să dau examen la o facultate, am căutat într-o revistă de specialitate, am găsit Facultatea de Pompieri şi am optat pentru aceasta. Îmi trebuia neapărat o facultate în urma căreia, la terminarea studiilor, să am o meserie sigură. Vă spun sincer, nu ştiam nimic, la momentul acela, despre ce înseamnă să fii pompier, nu aveam pe nimeni în familie, pompier. Abia cînd am început să lucrez pentru dosarul de înscriere la facultate am înţeles, în parte, ce presupune această profesie.

Mai apoi, după primul an de studii, după ce am luat contact cu viaţa de pompier, a început să-mi placă. Începînd din anul II am intrat pe specialitate şi am văzut că, într-adevăr, se pot face lucruri bune şi lucruri foarte frumoase, în această profesie, iar pompierii sînt foarte bine văzuţi în România. De aceea, pompier, poate. Poate şi pentru simplul motiv că pompierii sînt salvatori de vieţi omeneşti.

– În accepţiunea clasică, pompierul este cel care stinge incendiile. În ce activităţi de intervenţie se implică pompierul zilei de astăzi?

– Activitatea pe care o desfăşoară pompierii s-a dezvoltat foarte mult, în ultima vreme. Aşa cum ştiţi, înainte ne desfăşuram activitatea pe un palier restrîns, care însemna stingere de incendii şi intervenţii la inundaţii, împreună cu Protecţia Civilă, care era o structură separată de pompieri. În 2004, Grupul de pompieri „Avram Iancu” şi Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă Cluj s-au unificat, rezultînd Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu”. Unificîndu-se cele două structuri, sigur că şi aria de intervenţie s-a lărgit. Mai precis, am început să intervenim în situaţii de alunecări de teren, inundaţii dintre cele mai vaste, şi nu numai. Asta după ce, începînd din 1994, am intrat şi pe palierul medicinei de urgenţă. Vă amintiţi, poate, că în 1994 a fost înfiinţată acea formaţiune de reanimare şi descarcerare, la început sub denumirea de SMUR, apoi sub cea de SMURD, care a însemnat o creştere în imagine a noastră, în sensul că, prin această nouă entitate, putem salva mai multe vieţi decît salvam înainte. Este un aspect care la nivelul ţării a căpătat foarte, foarte mare amploare. Dacă la început erau doar cîteva judeţe care aveau acest modul de urgenţă, reanimare şi descarcerare, în ultimii ani modulul a fost extins la nivelul întregii ţări. În absolut toate judeţele există acum şi funcţionează acest modul, SMURD, prin care salvăm zilnic, sau aproape zilnic, vieţi.

Deci, aria noastră de intervenţie s-a lărgit foarte mult, de la intervenţiile minore de stingere a incendiilor, pînă la intervenţii majore în cazuri de calamitate, de catastrofe, accidente cu victime multiple – rutiere, aviatice, feroviare, care în ultimul timp au crescut foarte mult. Prioritară este întotdeauna salvarea vieţii oamenilor, salvarea bunurilor materiale, salvarea animalelor.

– Care sînt cele mai frecvente situaţii de urgenţă pentru care se apelează la dvs?

– Din totalul intervenţiilor zilnice, aproximativ 80% sînt pentru acordarea primului ajutor medical. Avem aproximativ 35-40 de intervenţii pe zi, făcute de toate subunităţile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu”.

– Subunităţi care sînt, cîte?

– La momentul actual, în judeţul Cluj avem nouă subunităţi de intervenţie (Cluj-Napoca, Dej, Turda, Huedin, Colina, Gilău, Mociu, Băişoara şi Aghireşu – n.n.). Fiecare subunitate presupune cel puţin o maşină de intervenţie în caz de incendiu şi o ambulanţă.

– Care sînt zonele cu cele mai frecvente cazuri de urgenţă?

– Conform ultimei statistici, Cluj-Napoca şi Turda. Următoarele sînt Dej şi Huedin.

– Există o explicaţie anume pentru Turda?

– Nu neapărat. Poate simplul fapt că este, dacă nu mă înşel, al doilea municipiu ca număr de locuitori din judeţ, după Cluj-Napoca. În plus, subunitatea din Turda deserveşte şi Cîmpia Turzii.

– Ce înseamnă, ce este Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu”, în momentul de faţă?

– Inspectoratul nostru este structurat pe trei paliere, sau direcţii: una de prevenţie, care este condusă de un adjunct al inspectorului şef, una de intervenţie, condusă de prim-adjunctul inspectorului şef, şi una de asigurare logistică. Din punct de vedere al dimensiunii, sigur, partea de intervenţie este cea mai amplă. Pe partea de intervenţie, personalul este de aproximativ 600 de persoane.

– Este mult sau este puţin?

– Din punctul meu de vedere, în momentul actual inspectoratul ar avea nevoie de mai mulţi oameni, deoarece subunităţile de intervenţie sînt foarte solicitate, în fiecare zi. După cum vă spuneam, sînt 35-40 de intervenţii, zilnic. Sigur, personalul este structurat pe ture de serviciu, la subunităţile de intervenţie lucrează 24 de ore serviciu, cu 72 ore libere. Dar, avînd în vedere complexitatea intervenţiilor şi numărul mare al acestora, consider că la unele subunităţi oamenii sînt prea puţini.

Este, de exemplu, cazul subunităţii Colina, care este în partea de vest a municipiului Cluj-Napoca, la ieşirea spre Oradea, o subunitate care are încă o gardă dislocată la Gilău, şi care are în atenţie tot ce se întîmplă pe autostradă. Numărul de intervenţii al acestei secţii, împreună cu garda dislocată la Gilău, este foarte mare. Oamenii de aici fac cele mai multe intervenţii, din inspectoratul nostru. Sînt prea puţini, însă, raportat la numărul de intervenţii pe care îl fac.

În 2011, ca majoritatea instituţiilor publice, am avut şi noi oameni disponibilizaţi. Pierzînd acei oameni, la început ne-a fost mai greu. Mai apoi, cu un efort suplimentar din partea tuturor, am reuşit să „acoperim”, să zic aşa, această lipsă. Dar în momentul de faţă ne-am dori să-i avem din nou pe acei oameni pe care i-am disponibilizat, aşa cum au fost ei.

– Se formează greu un pompier? Vă întreb gîndindu-mă că la ieşirea din facultate nu eşti, neapărat, „de meserie”.

– În facultăţile de pompieri cursurile se axează foarte mult pe inginerie şi mai puţin pe latura de specialitate şi pe latura practică. În momentul în care ai terminat această facultate, însă, trebuie să intri în horă. Desigur, este o perioadă de acomodare, dar trebuie să înveţi repede din mers, fiindcă omul de afară, care apelează la serviciul tău, ca pompier, nu aşteaptă ca tu, după ce ai terminat şcoala, să mai stai să înveţi sau să te acomodezi! Nu. Tu trebuie să te duci la intervenţii, să-ţi conduci oamenii, să dai tot ce poţi, din tine, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Şi atunci, eşti nevoit să înveţi din mers.

În ce mă priveşte, cînd am terminat şcoala şi am lucrat o perioadă de timp la Detaşamentul Dej (am fost locţiitorul comandantului, la Detaşamentul Dej), am învăţat inclusiv de la soldaţi (atunci aveam încă militari în termen), care ştiau să facă anumite lucruri foarte bine, fiindcă le făceau zilnic. Am învăţat foarte multe lucruri de la ei! De la ei, de la subofiţeri şi, bineînţeles, de la comandanţii pe care i-am avut atunci.

Abia cînd iei contact cu partea asta practică, a profesiei, cu partea de specialitate, cînd participi la primele intervenţii sau cînd conduci o intervenţie îţi dai seama cît de frumoasă este această profesie.

– Îţi trebuie şi spirit de aventură ca să fii pompier?

– Da, bineînţeles!

Mi-aduc aminte că la primele mele intervenţii, cînd am mers în calitate de comandant al celor care participau la acţiunile respective, mă gîndeam şi plănuiam ce să fac şi cum să fac. În primul rînd trebuie să rezolvi problema la faţa locului şi în al doilea rînd, sau poate tot în primul rînd, trebuie să ai grijă de oamenii pe care îi conduci.

– La pompieri nu funcţionează principiul după care se conduc urgentiştii – prima dată să acţionezi şi pe urmă, abia, să gîndeşti?

– Riscurile sînt foarte mari. Noi trebuie să ne gîndim foarte bine la ce avem de făcut şi cum intervenim, pentru a nu crea victime suplimentare. Dar am acţionat şi noi aşa, să ştiţi. Nu ai timpul necesar să-ţi faci o strategie, să aduni oamenii la faţa locului, să-i instruieşti, să planifici. Nu. Strategia asta, de fapt, se învaţă prin antrenamente zilnice, săptămînale, lunare. Învăţăm oamenii în aşa fel încît, atunci cînd ajungem la locul unei intervenţii, fiecare să ştie ce are de făcut. Comandantul, din priviri se înţelege cu oamenii şi ei ştiu, fiecare, cum să-şi facă treaba pentru care au fost pregătiţi.

– Apropó de antrenamente: recent, la Cluj, dr. Arafat declara, referindu-se la inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, în special, că trebuie investit, încă, mult, în partea de pregătire, de simulare. În momentul în care s-a decis, în februarie a.c., înfiinţarea unei subunităţi de pompieri şi SMURD la Beliş, în proiect s-a inclus şi înfiinţarea unui centru de pregătire pentru situaţii de urgenţă. Cunoaşteţi, susţineţi acest proiect, preluat, să zic aşa, de la col. Ungur?

– Bineînţeles! La nivelul României, pregătirea de bază a pompierilor se face într-o şcoală de ofiţeri, în speţă în Academia de Poliţie, şi o şcoală de subofiţeri – şcoala de la Boldeşti. Venind însă în trupe, acolo unde trebuie să participi la intervenţii, întîlneşti tot felul de cazuri. Şi trebuie să te pregăteşti continuu! Trebuie să-ţi aduci aminte ce ai învăţat şi să faci anumite lucruri simulînd diferite cazuri sau situaţii.

Pe partea de SMURD, lucrurile, într-un fel sau altul, s-au rezolvat. Pregătirea paramedicilor din subunităţile de pompieri este asigurată prin centrele de formare. Nu ştiu exact cîte astfel de centre sînt la nivel naţional, dar sînt suficiente, cred, pentru a acoperi pregătirea de bază a paramedicilor militari din toată ţara. S-a pus însă problema, la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, şi noi ne-o punem în fiecare zi, că şi pompierii trebuie să facă o pregătire de specialitate. Nu vă ascund faptul că, în urmă cu trei săptămîni, am fost într-o vizită de lucru în Olanda, la nişte parteneri cu care avem relaţii de colaborare de foarte mult timp, şi m-am dus tocmai pentru a vedea un astfel de centru de pregătire. Legătura pe care o fac cu ceea ce mi-aţi spus dvs de Beliş este că, într-adevăr, am preluat acest proiect. Dar nu a fost neapărat un proiect, cînd l-am preluat eu, cît mai degrabă o idee; o idee a celor de dinaintea mea, pe care am început să o materializăm.

De ce vrem un centru de pregătire la Beliş? Pentru simplul motiv că zona respectivă ne oferă locuri şi condiţii foarte bune pentru pregătire şi simulare. Adică, avem apă, avem munte, avem teren abrupt, avem alunecări de teren. Putem să simulăm incendii…

– Salvări din elicopter…

– Şi asta. Deci, acolo avem toate condiţiile pe care ni le-am dori, pentru simulare. De aceea ne-am dorit, şi sperăm să şi reuşim să facem, la Beliş, acest centru de pregătire. Nu ştiu exact cum o să-i spunem, cum o să-l numim, dar ştiu precis ce vrem să facem, acolo. Paşii care s-au parcurs pînă acum au fost următorii: am discutat cu dl primar Viorel Crainic, am stabilit locul în care se vor construi sediile pentru subunitatea de pompieri şi SMURD şi pentru centrul de pregătire, s-a angajat o firmă de proiectare de către Primăria Beliş, iar această firmă a venit la noi pentru consultanţă, să afle exact ce vrem să facem acolo. Cred că este gata deja proiectul, partea scrisă şi partea desenată, iar noi ne dorim ca şi în realitate să fie exact aşa cum este pe proiect, pentru că ne-am gîndit la absolut toate elementele prin care se poate pregăti un pompier la faţa locului. Am gîndit o clădire în care să se poată simula fel de fel de incendii; la fel, labirinturi în care oamenii să poată să se antreneze în condiţii reale de întuneric şi obstacole. Am gîndit salvări din spaţii înguste – un puţ de mare adîncime, un puţ cu apă, un puţ fără apă, pentru că avem multe cazuri în care trebuie să salvăm oameni, sau chiar animale, din puţuri. Am gîndit un iaz în care să antrenăm scafandri, în afara lacului de la Beliş. La fel, am gîndit un sistem de pregătire fizică a oamenilor, pentru a-i aduce sau a-i menţine într-o condiţie fizică bună.

– Ce capacitate va avea centrul de pregătire pentru situaţii de urgenţă de la Beliş?

– Noi l-am gîndit pentru 20-25 de persoane. Adică, 16-20 de persoane care se pot antrena, odată, plus personalul care va fi acolo, instructorii. Aşa l-am gîndit. Repet, însă: este în forma de gîndire, încă, acest proiect.

– Ce urmează?

– Urmează ca proiectul să-i fie prezentat în formă detaliată d-lui primar Crainic, după care, sigur, urmează partea de finanţare. Sper ca dl primar să reuşească să convingă autorităţile locale şi naţionale că merită investit într-un asemenea proiect. Centrul ar urma să fie prevăzut cu spaţii separate de cazare – spaţii independente şi de subunitatea de pompieri şi SMURD care va funcţiona acolo! –, şi ar putea prelua cursanţi şi din alte judeţe, în primă fază din regiunea de Nord-Vest.

– Cum aţi gîndit subunitatea de pompieri şi SMURD de la Beliş?

(Răspunsul, în ediţia de luni, 29 septembrie, a ziarului Făclia)

M. TRIPON