La Penitenciarul Aiud, o nouă campanie de căutare a săbiilor confiscate de comunişti de la foşti ofiţeri ai Armatei Regale

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează, începînd de joi, 23 mai, o a doua campanie de investigaţii arheologice în interiorul penitenciarului din Aiud, una dintre cele mai dure închisori din aparatul represiv comunist, pentru căutarea, descoperirea şi recuperarea unor săbii de patrimoniu ascunse de foşti deţinuţi politici în interiorul închisorii.

Cercetarea arheologică va fi realizată de o echipă de arheologi şi istorici coordonată de Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER. În teren, operaţiunea va fi condusă de Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj şi IICCMER, alături de care se vor afla arheologii Paul Scrobotă (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul Naţional al Unirii din Alba-Iulia) şi Horaţiu Groza (Muzeul de Istorie Turda). Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu Primăria Municipiului Aiud, Penitenciarul Aiud, Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud.

„Acţiunea din acest an continuă campania de investigaţii demarată în octombrie 2012. Săbiile au fost ascunse într-o zonă a clădirii unde funcţiona atelierul de forjă. Aceste săbii au aparţinut membrilor fostei Armate Regale şi au fost confiscate după instaurarea regimului comunist, împreună cu ordinele, medaliile şi decoraţiile foştilor militari, unele obţinute din partea regilor României sau a conducătorilor armatei, în urma faptelor de bravură dovedite pe fronturile celor două războaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viaţa militară. Săbiile au fost centralizate şi aduse la penitenciarul din Aiud cu scopul de a fi distruse, pentru ca din materialul recuperat să fie confecţionate obiecte precum cosoare, cuţite şi bricege. Cîţiva dintre deţinuţii politici care lucrau la forjă în acea perioadă (Gheorghe Popescu din Vîlcea, Savu Popa din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău din satul Bîlta, jud. Gorj, ulterior Tiberiu Hentea din Sibiu) au realizat însă că prin distrugerea acestor săbii, adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvîrşeau un sacrilegiu. Ca urmare, deţinuţii au plănuit să salveze o parte dintre ele, alegîndu-le pe cele deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Secretul acestor acţiuni de mare risc pentru acea vreme a fost păstrat de către cei implicaţi pînă după căderea regimului comunist. Primele declaraţii publice referitoare la aceste fapte au fost făcute în anul 1993, de către Savu Popa şi Tiberiu Hentea. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizată chiar şi o acţiune de căutare a acestor săbii, modestă ca desfăşurare, care nu a condus însă la descoperirea lor” – se precizează într-un comunicat al IICCMER, remis presei.

Conform mărturiilor unor contemporani, la penitenciarul din Aiud au fost aduse, pînă în 1956, 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. „În vara anului 1957, opt căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lîngă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mînerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare, în vederea realizării unor produse finite. Bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea la turnătoria fabricii. În acel timp, la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre deţinuţi, profesorul Gheorghe Popescu-Vîlcea (n.1912 – d.1998), a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvîrşeau, practic, un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegîndu-le pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel, au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care, într-o zi din cursul lunii septembrie 1957, le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfîrşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii, pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Savu Popa. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li  s-au părut lor a fi mai deosebite, pentru ca apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii” – mai precizează IICCMER.

Potrivit reprezentanţilor Institutului, aceste arme constituie „bunuri mobile de patrimoniu, cu o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit”, iar încercarea de a le recupera reprezintă „o datorie de onoare pentru statul român”. „Căutarea acestor obiecte de patrimoniu se face pe baza mărturiilor şi a două planuri în desen ascunse de către foştii deţinuţi politici, în prezent toţi decedaţi, la care se adaugă şi unele informaţii provenite de la foşti gardieni ai penitenciarului. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerată o regăsire a unei părţi din istoria naţiunii, care a fost distrusă cu bună ştiinţă de către autorităţile comuniste” – precizează reprezentanţii IICCMER.

M. TRIPON