La Măguri Răcătău un dascăl împarte ora de curs între două, trei sau chiar patru clase

Dacă ar avea posibilitatea să schimbe ceva în învăţămîntul românesc actual, directorul Şcolii Măguri-Răcătău, prof. Marioara SAFTA spune că ar da o lege prin care la gimnaziu, cel puţin, să nu mai existe clase simultane.

În mod sigur, dorinţa nu este numai a domniei sale, ci, dacă nu a tuturor, atunci a multor dascăli care sînt nevoiţi să împartă timpul unei ore de predare între două, trei şi uneori chiar patru clase.

În pofida dificultăţilor învăţămîntului simultan, în pofida faptului că, şi aici, cea mai mare parte a profesorilor sînt navetişti iar elevii, la rîndul lor, sînt nevoiţi să parcurgă uneori, pe jos, distanţe considerabile de acasă pînă la locul de unde îi preia microbuzul, la Măguri-Răcătău şcoala rămîne o prioritate, iar rezultatele sînt pe măsura strădaniei. Dovadă – spune prof. Marioara Safta -, faptul că elevii şcolii pe care o conduce reuşesc, unii, la terminarea clasei a VIII-a, să intre la licee foarte bune din oraş. De asemeni, numeroasele premii obţinute la diverse festivaluri şi concursuri susţin, la rîndul lor, afirmaţia prof. Marioara Safta.

– Cum este structurată, astăzi, Şcoala Măguri-Răcătău?

– Şcoala Gimnazială Măguri Răcătău este o instituţie cu personalitate juridică ce cuprinde şcoala de centru, din centrul de comună, şi încă patru structuri: Şcoala Gimnazială Măguri-Bogdăneşti, Şcoala Gimnazială Muntele Rece, Şcoala Primară Măguri-Suseni şi Şcoala Primară „Ştefan Bodea” Ghermăneşti.

– Cîte clase de elevi funcţionează în aceste şcoli?

– În toată comuna, deci în toate şcolile, în total sînt 19 clase constituite. Constituite în sensul că la noi învăţămîntul funcţionează în regim simultan, mai puţin cîteva clase de gimnaziu. Învăţămîntul primar funcţionează în întregime în regim simultan, şi asta dintotdeauna, chiar de cînd eram eu elevă. Eu sînt născută în satul Măguri şi şcoala primară am urmat-o la Măguri-Bogdăneşti. Încă de atunci, învăţămîntul primar era cu patru clase la un singur învăţător.

– Nu sînt două clase la un învăţător, sînt patru?

– La fiecare şcoală e altă situaţie. Avem şi două clase la un învăţător, şi trei clase la un învăţător, dar şi patru clase, la şcolile mai izolate şi unde este numai învăţămînt primar, adică la Măguri-Suseni şi Ghermăneşti.

– Situaţia este aceeaşi şi la gimnaziu?

– La învăţămîntul gimnazial avem două clase la simultan, din cele patru, la şcoala de centru, la Măguri-Răcătău, grupate două cîte două, iar la Muntele Rece şi la Măguri Bogdăneşti avem cîte trei clase pe nivel, în sensul că două dintre ele funcţionează independent, iar două sînt cuplate. Asta este în funcţie de numărul de elevi, şi aici este marea noastră problemă.

– Cîţi elevi frecventează, în prezent, şcolile din comuna Măguri-Răcătău?

– La şcoli şi la cele patru grădiniţe avem 309 elevi şi preşcolari, în acest an.

– Sub acest aspect, al numărului de elevi, cum staţi, faţă de anul trecut?

– Sînt cu 35 de copii mai puţin decît anul trecut, deci o scădere de aproape 10%. Niciodată nu a mai fost o scădere atît de îngrijorătoare ca în acest an. Au mai fost scăderi de cinci, poate zece elevi, de la un an la altul, dar aşa ca acum, niciodată.

– E vorba doar de natalitate scăzută sau există şi alte cauze? Pleacă oamenii din comună?

– Cred că de vină sînt ambii factori. Sigur, în primul rînd e vorba de natalitate, dar şi părinţii încep să plece din comună, pentru că din punct de vedere economic zona  nu prea mai prezintă interes. Majoritatea localnicilor trăiesc din creşterea animalelor şi exploatarea lemnului. Mulţi dintre ei au început să-şi caute o viaţă un pic mai uşoară şi poate mai aproape de… lumea civilizată. Cei care pot, pleacă din zonă, mai aproape de oraş, în Floreşti, în Gilău, care pe unde.

– Cîţi dascăli aveţi în comună?

– Avem 27 de cadre didactice, dintre care patru educatori, şapte învăţători şi restul, profesori.

– Profesori calificaţi?

– Profesorii sînt calificaţi, în mare parte. Anul acesta avem o situaţie specială, în sensul că la Limba engleză avem o domnişoară care este studentă, încă, dar avem titulara în concediu de îngrijire copil. Practic, postul este ocupat de un cadru didactic calificat…

– Dintre dascălii care predau la şcolile din comună cîţi sînt navetişti?

– Cei care nu sînt localnici sînt, toţi, navetişti. Sînt în jur de 17 cadre didactice care fac naveta.

– De unde?

– De la Cluj şi de la Gilău, cea mai mare parte, dar avem şi din Floreşti două persoane care fac naveta.

– Există autobuz sau microbuz care să facă legătura între localităţile de domiciliu ale navetiştilor şi Măguri-Răcătău?

– Este autobuz pînă la şcoala de centru, dar majoritatea profesorilor şi învăţătorilor care fac naveta aleg să vină cu maşina personală.

– Se decontează benzina?

– Da, ni se decontează transportul, conform legii, dar… sumele care ni se decontează nu acoperă de fapt cheltuielile de transport. Oamenii sînt însă mulţumiţi că, făcînd naveta cu maşinile proprii, îşi pot respecta orarul.

– Adică, nu mai depind de programul autobuzului?

– Exact. Tocmai de aceea facem cu toţii naveta cu maşinile proprii. Altfel, ne-ar fi greu să ne încadrăm în program, am depinde tot timpul de autobuz, or în şcoală sînt numeroase activităţi care se desfăşoară şi după ce pleacă autobuzul.

– Copiii, au mult de mers pe jos de acasă pînă la şcoală?

– Comuna Măguri Răcătău este o comună foarte mare, compusă din trei sate: Măguri Răcătău (centru de comună), Măguri şi Muntele Rece. Casele sînt oarecum grupate, mai puţin însă la Măguri şi la Muntele Rece, unde sînt răsfirate. Sigur, şcoala dispune de microbuze, dar pînă la locul de unde aceste microbuze preiau copiii, ei au de parcurs anumite distanţe pe jos.

– Doamna director de la Mărişel spunea că acolo copiii trebuie să meargă şi 3 km de acasă pînă la locul de unde îi preia microbuzul. La dvs cum e?

– La noi nu este chiar aşa de mare distanţa, dar pînă la 2 km, tot vin, unii copii, pe jos, pînă la strada de unde-i preia microbuzul.

– Care este starea şcolilor, a clădirilor în care se desfăşoară cursurile?

– Clădirile sînt în stare bună, şcolile au fost reabilitate, în ultimii ani. Eu am preluat direcţiunea în 2005. Atunci am început cu nouă şcoli, Măguri-Răcătău era comuna cu cele mai multe şcoli din judeţ. Între timp s-au închis patru. Ce să vă spun? Au fost nişte ani grei, la început, ani în care am făcut reabilitarea şcolilor, dar pe undeva am avut şi noroc, în sensul că am primit fonduri. Reabilitările au început în 2006. În 2006-2007 s-a făcut reabilitarea şcolii de la Muntele Rece, pe urmă, în 2009 am reabilitat şcoala de la Ghermăneşti, prin 2007-2008 cea din centrul de comună. Marea realizare, însă, rămîne construirea unei şcoli noi, la Măguri Băgdăneşti, proiect finalizat în 2014.

– În ce priveşte dotarea, cu ce vă… lăudaţi?

– Avem laboratoare de informatică la fiecare şcoală gimnazială, dar calculatoare, conectate la internet, există şi în şcolile primare. Avem imprimante, material didactic am primit, în 2009 – 2010, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, în cantitate destul de mare. Avem şi biblioteci, dar aici…. lucrurile ar putea fi îmbunătăţite, din punct de vedere al dotării cu carte. Adică, nu avem foarte multe volume, în special la şcolile aparţinătoare. Avem un minim de carte, dar ce avem nu este suficient.

– Care consideraţi că este, în acest moment, problema cea mai mare a şcolii din Măguri-Răcătău?

– Problema noastră cea mai mare este că sîntem atît de dispersaţi în teritoriu. Faptul că  profesorii, de exemplu, de la Măguri Răcătău şi de la Muntele Rece au catedre în ambele şcoli, faptul că funcţionăm în regim simultan ne creează dificultăţi chiar şi în a ne alcătui orarul. Cel mai greu este că trebuie să fim… peste tot! Adică, doar la Consiliul profesoral ne întîlnim, tot colectivul. Noi, dacă vrem să ne întîlnim în cadrul unei comisii metodice, trebuie să întrerupem orele dintr-o şcoală sau să rămînem pînă seara tîrziu, ca să poată participa toată lumea, pentru că, de exemplu, de la Măguri pînă în centrul de comună se face o oră cu maşina, pe un drum judeţean care se află într-o stare foarte proastă. Asta ar fi, poate, o altă problemă, faptul că între centrul de comună şi satul Măguri drumul este foarte prost. Avem tot timpul probleme, mai ales iarna, inclusiv cu transportul produselor lapte şi corn, dar şi în ce priveşte aprovizionarea cu lemne. Dacă nu am reuşit să ne facem stocul de lemne în toamnă, pînă nu cade zăpada, pe urmă este foarte greu accesul.

– Primăria, consiliul local vă sprijină?

– Ne sprijină în măsura în care doresc să se implice şi reuşesc să o facă. Colaborăm şi, de altfel, şcoala nici nu ar putea funcţiona fără spijinul primăriei.

– Date fiind condiţiile în care vă desfăşuraţi activitatea, şi mă gîndesc în primul rînd la clasele simultane, cum apreciaţi performanţele elevilor?

– Şi pentru ei şi pentru noi este un pic mai greu. Ne-am adaptat toţi din mers, pentru că nu am avut de ales. Cu voinţă şi cu determinare se poate face orice. Norocul nostru este că, totuşi, legea permite ca în clasa a VIII-a elevii să facă separat disciplinele de examen, adică Limba română şi Matematica. Adică, indiferent de numărul de copii din clasă, cei dintr-a VIII-a fac aceste discipline separat. În felul acesta se poate recupera cît de cît materia.

– Rezultatele la evaluările naţionale din anii trecuţi, cum au fost?

– Eu consider că în limitele normale. Promovabilitatea a fost undeva la 67%. Cel mai mic procent a fost, într-un an, de 50%, dar niciodată nu am coborît mai jos.

– La terminarea clasei a VIII-a au, elevii dvs, şansa să intre la licee bune?

– Bineînţeles, şi chiar ne mîndrim cu faptul că avem elevi care nu numai că au intrat la licee foarte bune, dar se şi menţin printre primii în clasă. Sîntem mîndri de ei, pentru că în succesul lor se vede, de fapt, şi munca noastră.

Avem elevi la Liceul de Informatică, la „Tiberiu Popoviciu”, la „Mihai Eminescu”, la „Avram Iancu”, la Colegiul Naţional Pedagogic. Sigur, cei cu rezultate mai modeste aleg liceul de la Gilău, care este strategic amplasat şi binevenit, în zonă. Foarte, foarte puţini sînt cei care renunţă la o formă de învăţămînt ulterioară gimnaziului.

– Participă elevii dvs la festivaluri, concursuri, competiţii? În condiţiile date, mai rămîne loc de activităţi extraşcolare?

– Desigur! Ne mîndrim cu rezultatele obţinute de elevii şcolii la diverse concursuri. Avem un cerc de pictură,  cu care copiii au obţinut anii trecuţi o grămadă de premii. Elevii Şcolii Măguri-Răcătău participă an de an la concursul „Icoana micului creştin”, iar cei de la Măguri-Bogdăneşti promovează tradiţia satului: ei au participat la Festivalul bunătăţilor de vară, organizat de Şcoala Mărişel. Tot la Măguri-Bogdăneşti s-a constituit o echipă de schi care vrea să reia o veche tradiţie, din anii ’80, cînd şcoala era în top, din acest punct de vedere, obţinînd numeroase premii la concursurile de schi organizate în zonă. Elevii noştri au participat şi la olimpiadele şcolare, sigur, cu rezultate mai modeste, dar importantă este participarea şi implicarea şi dorinţa de a fi, data viitoare, mai buni.

– Dacă ar fi să schimbaţi ceva în învăţămîntul românesc actual, ce aţi schimba?   

– Cred că aş da o lege prin care la gimnaziu, cel puţin, să nu mai existe clase simultane.

– Cîţi ani de învăţămînt aveţi?

– Doar… 17 ani, din care zece la Măguri-Răcătău.

– Intenţionaţi să rămîneţi acolo?

– Sincer, nu ştiu. Uneori mă gîndesc să vin la oraş. Acolo, în sat, este foarte frumos, dar este foarte greu. Este o navetă de 100 km aproape în fiecare zi, plus toate celelalte responsabilităţi ale unui director, care nu sînt deloc puţine, plus dispersarea în teritoriu şi multe altele. Nu ştiu.

M. TRIPON