Istoricii români şi unguri au spart gheaţa în ceea ce priveşte dialogul pe tema Trianon

Conferinţa „Sfârşitul unei ere: Primul Război Mondial şi naşterea unei noi ordini mondiale 1849-1918-2018”, organizată în aceste zile de UBB împreună cu Institutul de Istorie „Gheorghe Bariţiu” şi Academia Română a constituit un bun prilej de deschidere a unui dialog între specialişti români şi unguri pe tema privind prăbuşirea imperiilor multietnice şi crearea de noi state naţionale în Europa Centrală şi de Est. Una dintre temele abordate în cadrul dezbaterilor a constituit-o Tratatul de la Trianon, semnat în 1920 şi prin care a fost recunoscută unirea Transilvaniei cu România, considerat încă la nivelul societăţii, dar şi al specialiştilor un subiect controversat.

Istoricul ungar Gergely Romsic, membru al controversatei Comisii Trianon din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe a arătat că atât Tratatul de la Trianon, cât şi alte subiecte considerate sensibile nu mai sunt abordate astăzi doar dintr-o singură perspectivă sau din punctul de vedere al unei anumite naţiuni. „Istoria, fiind o disciplină transnaţională, avem discuţii atât în România, cât şi în Ungaria, dar şi în alte ţări. Mai sunt şi alţi istorici, germani, britanici, americani, care împreună conturează un discurs istoriografic despre Trianon, dar şi alte subiecte, cum este Uniunea Europeană. Cred că istoria se îndreaptă astăzi într-o direcţie în care niciun istoric nu pretinde că discută în mod exclusiv un anumit subiect, ci o facem împreună, ceea ce este chiar productiv. Cred că este un lucru bun că istoria a devenit o disciplină transnaţională”, consideră specialistul ungar.

Acesta este de părere că între istoricii români şi maghiari există un schimb viu de idei, ei participând împreună la diferite evenimente precum conferinţe sau workshopuri.

În ceea ce priveşte percepţia de către societate a acestui subiect, Gergely Romsics a precizat că există o tendinţă a comunităţii de a consuma trecutul ca pe un bun cultural.

„Există în societate, deopotrivă în cea maghiară şi cea românească, actori sociali pe care îi numim antreprenori ai memoriei care sunt interesaţi să folosească trecutul dintr-o, ca să spunem aşa, perspectivă singulară. Cred că este cumva un fenomen normal, societatea consumă trecutul ca pe un produs cultural şi cerinţele sociale sunt satisfăcute de aceşti antreprenori ai memoriei, antreprenori ai culturii. Dar sunt de acord cu profesorul Diaconescu, care spune că istoricii nu îşi pot permite luxul de a vorbi doar unii cu alţii, ci trebuie să vorbească şi cu oamenii”, a explicat Gergely Romsics.

La rândul său, istoricul român Marius Diaconescu este de părere că între experţii români şi unguri pe perioada sfârşitului Primului Război Mondial şi tratatele de pace de la Paris ar trebui să fie un dialog corect, fără acuze şi spaime. „Există o percepţie, mai ales în societatea românească, potrivit căreia nu putem să ne înţelegem românii cu ungurii pe temele sensibile. Aceeaşi percepţie este şi în partea maghiară, deci nu ar fi mari diferenţe de abordare. Dar dacă ne întâlnim mai des, pe subiecte concrete, (…) ne-am cunoaşte mai bine şi am cunoaşte mai bine fiecare ce scrie cealaltă parte. De exemplu, astăzi am arătat că, deşi în 1939 a fost publicat în limba engleză Jurnalul delegaţiei maghiare la Trianon, până astăzi istoriografia română nu l-a cunoscut. (…) Este mai uşor să acuzi decât să vezi ce scrie celălalt. Ar trebui să depăşim acest nivel. Bun, nu suntem de acord, dar să îi cunoaştem argumentele, să vedem, are dreptate sau nu. Şi dacă vrem să venim cu contraargumente, atunci să le construim şi noi serios. Să fie un dialog corect, fără acuze şi spaime”, a declarat istoricul Marius Diaconescu, profesor la Universitatea Bucureşti.

El a explicat că există încă în jurul acestui subiect o teamă legată de posibilele interpretări politice, dar şi-a exprimat speranţa că în timp acestea vor dispărea.

„Au trecut 100 de ani, putem privi problema relaxaţi. Nu e război. A fost război acum 100 de ani. Hai să vedem cum s-a construit acea naraţiune pe un subiect anume, să vedem ce argument are fiecare parte, să ne cunoaştem şi să venim cu noi teme de cercetare”, a mai spus Diaconescu.

Organizatorii conferinţei, care este dedicată Centenarului Marii Uniri, şi-au propus ca prin aceasta că creeze un cadru de discuţie pentru o serie de subiecte considerate sensibile şi care au legătură cu perioada Primului Război Mondial.

„Conferinţa este considerată importantă pentru că aduce în discuţie probleme vechi, dar în acelaşi timp controversate, probleme noi în interpretare, dar în acelaşi timp relativ simple, dacă le privim în desfăşurarea istorică, atât în ceea ce priveşte Primul Război Mondial, cât şi Conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920. Poate că cel mai interesant panel al conferinţei este cel referitor la Tratatul de la Trianon, la care participă pe bază de paritate istorici maghiari din Ungaria şi istorici români din România”, a declarat prorectorul UBB şi coorganizator al conferinţei, Ioan Bolovan.

Potrivit acestuia, faptul că panelul referitor la negocierile Tratatului de la Trianon a fost inclus în programul conferinţei arată că nu există o dorinţă de împiedicare a acestui dialog.

„Vom vedea fiecare parte câteva lucruri legate de negociatorii tratatului, contextul negocierilor şi semnarea lui la 4 iunie 1920, impactul, în această sută de ani care a trecut, în mentalul colectiv, în ceea ce opinia publică a reţinut. Bucurie pentru unii sau insatisfacţie pentru alţii. Dacă nu cunoaştem aceste lucruri, nu putem merge mai departe şi, chiar dacă nu ne vom accepta unii celorlalţi toate punctele de vedere, faptul că vedem noile interpretări, noile surse documentare înseamnă să progresăm în cercetarea ştiinţifică”, a mai spus istoricul Ioan Bolovan.

Conferinţa „Sfârşitul unei ere: Primul Război Mondial şi naşterea unei noi ordini mondiale 1849-1918-2018” a avut loc între 18 şi 21 octombrie la Cluj-Napoca.

C.P.