Insp. şc. gen. adj. Mariana POP: A-ţi asuma o astfel de funcţie înseamnă să faci din abilitatea de a comunica „arma” ta permanentă

„Cînd m-am interesat, acum trei ani, înainte de a accepta numirea, ce atribuţii are un inspector şcolar general adjunct, mi-am zis că trebuie să fiu puternică pentru a putea conduce un domeniu aşa de mare cum este cel pe care îl conduc acum. Nici nu ştiam atunci cît de puternică!” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, inspectorul şcolar general adjunct Mariana Pop.

În opinia sa, a-ţi asuma o astfel de funcţie „înseamnă să faci din abilitatea de a comunica «arma» ta permanentă”. „Dacă există comunicare, nu e greu de lucrat cu nici o categorie – inspectori, profesori, directori de şcoli sau părinţi. Toţi avem acelaşi interes, educaţia copilului/elevului pentru societate, dar şi spre fericirea lui” – declară insp. şc. gen. adj. Mariana Pop.

– Aţi ocupat funcţia de inspector şcolar general adjunct întîi politic, iar de curînd v-aţi reconfirmat pe post, în urma concursului organizat de Ministerul Educaţiei. Ce v-a determinat să renunţaţi la catedră, la o şcoală în care ştiu că vă bucuraţi de aprecierea colegilor şi elevilor, pentru un post supus vremelniciei politice?

– Ar fi bine să se ştie că eu nu am fost şi nu sînt membru al vreunui partid, chiar dacă în presă au apărut alte informaţii. Propunerea a fost făcută din interiorul Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, tocmai în ideea de a ocupa funcţii de conducere şi oameni neimplicaţi politic, şi a fost susţinută la Ministerul Educaţiei. Am acceptat această propunere, privind-o ca pe o provocare care mi-a fost lansată, iar faptul că cineva a avut o încredere uriaşă într-un profesor de matematică dintr-un colegiu tehnic m-a determinat  să accept, dar nu fără emoţii.

– Aţi ajuns inspector şcolar general adjunct direct de pe postul de profesor, fără să fi fost înainte director de şcoală sau inspector simplu. Cum v-aţi acomodat noii funcţii? Ce a trebuit să învăţaţi la venirea în Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj?

– Da, am fost profesor la catedră timp de 23 de ani, dar şi consilier educativ, 10 ani. Eu nu am avut niciodată probleme de comunicare, nici cu elevii, nici cu părinţii şi nici cu colegii mei care erau profesori responsabili. Am avut, apoi, şansa de a avea 12 ani un director cu nişte calităţi manageriale extraordinare. Îi datorez doamnei Mariana Costea formarea mea ca manager, faptul că m-a implicat extrem de mult în activităţile şcolii, mi-a dat responsabilităţi ştiind că poate avea încredere totală în mine. Legat de acomodarea mea, cred că a fost destul de rapidă, în special cu colegii inspectori, chiar dacă la început am avut şi eu şi ei reţineri. Multe au fost de învăţat la venirea pe această funcţie: metodologiile, respectarea lor în totalitate, circuitul documentelor, dar mai ales faptul că este imposibil de rezistat în această funcţie dacă nu ai o doză uriaşă de altruism, răbdare, fermitate şi o mare deschidere spre provocări.

– Aţi întîmpinat rezerve, reţineri din partea colegilor care nu erau membri de partid, ştiindu-se, sau presupunîndu-se, în inspectorat, că dvs reprezentaţi PNL?

– Aşa cum am spus, aceste reţineri au existat fără discuţie, eram un profesor aproape necunoscut pentru marea majoritate a inspectorilor, cu excepţia celor şase cu care am fost la un moment dat colegă, fiind titulari în aceeaşi unitate de învăţămînt sau care mi-au fost şefi pe linia disciplinei predate. Eu am spus din prima zi că nu fac parte din nici un partid; poate unii nu au crezut, mai ales după speculaţiile din presă.

– Cum a fost colaborarea, în primă fază, cu inspectorul şcolar general, care era şi este membru PSD?

– E poate de neimaginat, dar nu l-am cunoscut pe domnul Valentin Cuibus decît în dimineaţa zilei de 6 iunie 2012, înainte cu două ore de numirea oficială de către subprefectul de atunci. Nu am avut tangenţă cu politica (decît ca votant activ care nu a lipsit de la nici o exercitare a acestui drept, din respect pentru cei cărora le datorăm libertatea), nu m-au interesat niciodată funcţiile, nu am urmărit vieţile politicienilor locali,  ştiam că a fost prefect al judeţului Cluj, dar nu am ştiut cine e Valentin Cuibus în realitate. Am întrebat, într-adevăr, în ziua cînd mi s-a propus funcţia, cine va fi inspector general. Mi s-a spus, dar pentru că nu eram sigură că va fi acceptată propunerea, nu am căutat informaţii, am aşteptat confirmarea, care a venit înainte cu o seară de numirea oficială.

Eu nu pun semn de egalitate între partide şi oamenii care reprezintă partidele, prefer întotdeauna oamenii, indiferent ce opţiuni politice au. Apreciez la oameni constanţa şi îi prefer, de aceea, pe cei care au rămas loiali unui singur partid, indiferent de conjuncturi. E o calitate destul de rar întîlnită la cei mai mulţi oameni angrenaţi politic. Aşa că, pentru mine personal, Valentin Cuibus este conducătorul şi managerul unei instituţii uriaşe, cu 10.000 de angajaţi care slujesc peste 100.000 de elevi, creîndu-le şanse egale la o educaţie de calitate, un om cu o experienţă managerială remarcabilă (de la care e de învăţat) şi nicidecum reprezentantul partidului de guvernămînt. De altfel, e ştiut că domnul Valentin Cuibus a avut şi are întotdeauna o abordare profesionistă şi niciodată politică în ceea ce priveşte sistemul de educaţie clujean.

– Să înţeleg că n-au existat între dvs şi dl Cuibus divergenţe… de ordin politic?

– Totul se bazează pe încredere şi pe faptul că am dovedit în cei trei ani că ne interesează la fel de mult ca sistemul nostru de educaţie să funcţioneze, să fie respectate legile şi să ne dedicăm oricît de mult timp pentru a rezolva toate problemele apărute, fără ca cineva să fie afectat şi fără să socotim cîte ore petrecem la birou sau în comisii pentru rezolvarea problemelor. Păreri diferite au existat şi există şi acum, dar divergenţe nu am avut niciodată. Discutăm orice situaţie, o analizăm şi apoi decidem care e cea mai bună variantă. Venim foarte devreme şi plecăm după ce sînt toate rezolvate. E confortabil să ştii că poţi să ai încredere în cel cu care lucrezi, chiar dacă nu eşti acolo.

– Ce v-a determinat sau ce v-a convins să participaţi acum, de curînd, la concursul pentru postul de inspector general adjunct?

– Încrederea că am început ceva acum trei ani şi merită să continuăm, mai ales că rezultatele din ultimii trei ani au dovedit acest lucru; încrederea celor din jurul meu, fie că vorbim de inspectori, directori sau angajaţi ai sistemului; că facem bine ce ne propunem, că avem o viziune şi un respect pentru calitate şi pentru oamenii dedicaţi educaţiei în această echipă; că poţi aduce bucurii şi dreptate atunci cînd nimeni nu se aşteaptă; că lucrezi pentru mult mai mulţi, că eşti parte din destinul lor; că această funcţie mi-a dat posibilitatea de a cunoaşte oameni absolut minunaţi, dedicaţi, pe care altfel nu aveam şansa să-i cunosc; că pot să comunic decent şi corect în situaţiile de criză şi cred că ar mai fi motive…

– Sînteţi de părere că organizarea acestui concurs pentru posturile de inspectori şcolari generali şi generali adjuncţi este un pas important în depolitizarea învăţămîntului românesc?

– La modul de organizare şi la rezultatele obţinute la acest concurs de ocupare a funcţiilor de inspectori generali, de generali adjuncţi, cu siguranţă vorbim de o depolitizare clară a sistemului de învăţămînt din România. E nevoie de o stabilitate pentru ca strategiile să-şi producă efectul.

– Cred că multă lume ar dori să ştie care sînt atribuţiile unui inspector şcolar general adjunct şi de ce este nevoie de doi adjuncţi, într-un inspectorat şcolar.

– Cînd m-am interesat, acum trei ani, înainte de a accepta numirea, ce atribuţii are un inspector şcolar general adjunct, mi-am zis că trebuie să fiu puternică pentru a putea conduce un domeniu aşa de mare cum este cel pe care îl conduc acum. Nici nu ştiam atunci cît de puternică! E nevoie de doi inspectori şcolari generali adjuncţi deoarece există două mari domenii, cel de management şi resurse umane şi cel de curriculum şi inspecţie şcolară, la fel de importante amîndouă.

Ca să ştie cititorii dumneavoastră ce presupune a conduce un domeniu, ca şi cel de management şi resurse umane, vă voi spune doar o parte din activităţile organizate sau monitorizate şi care fac parte din fişa postului: organizarea optimă a reţelei şcolare a judeţului, care înseamnă totalitatea unităţilor de învăţămînt de stat sau particular; fundamentarea planului de şcolarizare pentru fiecare an şcolar, respectînd legile în vigoare, constrîngerile impuse sau situaţiile specifice fiecărei unităţi de învăţămînt; încadrarea cu resursă umană în fiecare unitate, respectînd fiecare etapă de mobilitate; organizarea şi monitorizarea mobilităţii personalului didactic, a concursului de ocupare a posturilor/catedrelor  vacante/rezervate; monitorizarea tuturor etapelor de dezvoltare a resursei umane; organizarea concursurilor de selecţie în corpul de experţi în management educaţional; monitorizarea activităţii manageriale a directorilor unităţilor de învăţămînt; a descentralizării instituţionale; organizarea concursului de obţinere a gradaţiilor de merit pentru personalul didactic şi didactic auxiliar; monitorizarea programelor guvernamentale pentru elevi; coordonarea comisiei de sesizări şi petiţii; a compartimentului de proiecte educaţionale, al celui de educaţie permanentă şi a activităţilor extraşcolare; a învăţămîntului particular şi a alternativelor educaţionale.

E un domeniu care cere multă implicare şi care îţi oferă o continuă provocare. La fel, putem detalia celălalt domeniu, condus de colegul meu, inspectorul şcolar general adjunct Torok-Gyurko Zoltan, un om dedicat învăţămîntului clujean. Să coordonezi examene naţionale, concursuri şi olimpiade şcolare cu mii de elevi şi sute de profesori, să respecţi calendare, să faci toate demersurile ca fiecare elev, părinte, respectiv profesor să fie mulţumit, nu e un lucru tocmai uşor şi e nevoie de o echipă care funcţionează, iar cea a Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj e performantă şi am dovedit-o în aceşti ani.

– Cu cine e mai greu de lucrat: cu inspectorii, cu directorii de şcoli sau cu părinţii?

– A-ţi asuma o astfel de funcţie înseamnă să faci din abilitatea de a comunica ,,arma” ta permanentă; dacă există comunicare, nu e greu de lucrat cu nici o categorie din cele amintite. Toţi avem acelaşi interes, educaţia copilului/elevului pentru societate, dar şi spre fericirea lui.

Părinţii doresc doar binele copilului, indiferent de vîrstă şi cer implicare şi calitate; cadrele didactice devotate acestei meserii nobile îşi dăruiesc atît cunoştinţele de specialitate, cît şi o parte din suflet şi cer respect şi valorizare; directorii sînt cei care duc greul tuturor acţiunilor care implică elevii, cadrele didactice şi părinţii deopotrivă şi răspund pentru fiecare acţiune a fiecăruia, în parte. Trebuie doar să asculţi toate părţile, să verifici fiecare situaţie, să decizi cum e mai corect să acţionezi.

– În ce măsură percepţia dvs, ca profesor, despre Inspectoratul Şcolar s-a schimbat după ocuparea unei funcţii de conducere în această instituţie?

– S-a schimbat în totalitate, este o responsabilitate uriaşă, pentru că discutăm de lucruri sau activităţi pe care le decizi sau organizezi pentru mii sau zeci de mii de persoane. Timpul pe care îl dăruieşti acestor activităţi depăşeşte programul obişnuit, ai tot timpul telefonul deschis, eşti expus tuturor, acţiunile tale sînt judecate de multe persoane.

– Care consideraţi că sînt în momentul de faţă problemele majore ale învăţămîntului preuniversitar românesc şi, în mod particular, ale celui clujean?

– Aş putea face o listă cu problemele majore ale învăţămîntului preuniversitar românesc, căci nu de puţine ori mi le-am aşezat în minte, astfel: decalajul între învăţămîntul din mediul urban şi cel din mediul rural, programa supraîncărcată, finanţarea insuficientă. Insuficienta valorizare a oamenilor dedicaţi sistemului, a recunoaşterii valorilor şi premierea perfomanţelor şi, bineînţeles, birocraţia, sînt iarăşi  probleme ale învăţămîntului românesc. Marea majoritate a oamenilor care sînt în sistemul de învăţămînt sînt oameni oneşti, dedicaţi, şi care merită mult mai mult decît ce li se oferă în prezent. Să adaptezi o lege continuu, să o corectezi, să schimbi anumite reguli în timpul jocului nu oferă stabilitate sau siguranţă. E nevoie de o lege stabilă, acceptată de toţi şi care să nu fie modificată cel puţin 10 ani.

La nivelul judeţului, probleme cu care ne confruntăm ar fi: instabilitatea cadrelor didactice în învăţămîntul din mediul rural, un număr mare de clase în regim simultan, lipsa unor şcoli primare în municipiul Cluj-Napoca – ceea ce duce la o supraaglomerare a şcolilor din centrul municipiului, lipsa unor grădiniţe în cartierele Bună-Ziua, Mărăşti, Între Lacuri, care să elimine spaţiile de la parterul blocurilor.

– Cum apreciaţi, în acest moment, performanţele elevilor clujeni?

– În ultimii trei ani, am obţinut cele mai bune rezultate la toate tipurile de examene, clasîndu-ne pe podium de fiecare dată, indiferent că vorbim de rezultatele elevilor sau ale cadrelor didactice. În ultimii trei ani, am monitorizat rezultatele obţinute şi am realizat analize reale, din care am putut trage concluzii şi moduri de abordare a problemelor existente. Am apreciat public rezultatele, am susţinut  şi alocat un număr mare de ore pentru pregătirea elevilor, cu scopul obţinerii de performanţe, am organizat simulări ale examenelor naţionale, mai multe decît a organizat şi propus ministerul,  ni s-a părut important să transmitem mesaje de apreciere a muncii tuturor cadrelor didactice – care au depus eforturi foarte mari mai ales la nivelul învăţămîntului tehnic, dar şi la cel teoretic. Avem rezultate bune în majoritatea unităţilor de învăţămînt, deci mitul că numai în şcolile din centrul municipiului Cluj-Napoca, sau din centrul celorlalte municipii, se învaţă şi se obţin rezultate, se schimbă. Oameni de valoare are fiecare şcoală şi în fiecare şcoală există elevi extraordinari.

– Au un merit şi părinţii în obţinerea acestor performanţe? Cum apreciaţi relaţia cu părinţii?

– Performanţele obţinute nu ar fi fost posibile fără implicarea părinţilor. Judeţul nostru are şansa de a avea mai mulţi părinţi interesaţi de copiii lor, părinţi care investesc mult în viitorul copiilor lor şi se implică. Avem, se pare, cele mai multe şcoli cu cataloage online, care asigură transmiterea tuturor informaţiilor în timp real şi dau posibilitatea părinţilor să afle repede dacă sînt probleme, să fie prezenţi la şcoală fără să aştepte să se adune problemele. Eu doresc să transmit mulţumirile noastre părinţilor clujeni care sprijină actul educaţional şi participă activ la şedinţele cu părinţii, care s-au asociat şi depun eforturi pentru ca performanţa să apară şi să se menţină.

– V-am întrebat despre ce v-a determinat să candidaţi pentru postul de inspector şcolar general adjunct, aşa că trebuie să vă întreb şi care vă sînt obiectivele propuse pentru mandatul de patru ani.

– Obiectivele noastre pe următorii patru ani se referă în special la crearea de şanse egale elevilor din mediul rural, inclusiv prin stabilizarea cadrelor didactice în mediul rural, implementarea unor proiecte europene pentru consilierea elevilor pentru o orientare corectă în viitoarea carieră, implicarea operatorilor economici cu potenţial mare în promovarea învăţămîntului profesional şi angajarea absolvenţilor după finalizarea studiilor, precum şi crearea de condiţii cît mai bune tuturor copiilor în unităţile de învăţămînt. Apoi, recompensarea muncii cadrelor didactice e constant unul dintre obiectivele noastre.

– Am vorbit pînă acum despre inspectorul şcolar general adjunct Mariana Pop, dar nu şi despre OMUL Mariana Pop. Cum vă definiţi, în afara Inspectoratului Şcolar Judeţean şi în afara funcţiei?

– Cred că după trei ani de ocupare a acestei funcţii nu m-am schimbat ca om. Sigur că funcţia nu îţi dă dreptul de a privi lumea altfel, şi pentru că am văzut oameni pentru care funcţia a avut acest efect, mi-am făcut un ţel din a nu simţi, cei din jurul meu, nici o schimbare. Mă simt, ca femeie, ca manager, mai puternică decît credeam că pot fi, sînt conştientă că mi-am schimbat atitudinea în activitatea managerială, pentru că am citit mult, am învăţat mult şi au fost situaţii în care a fost necesar să iau decizii în cîteva secunde sau minute şi pe care nu le-am regretat. Muncesc mult mai mult, dar îmi face plăcere. Nu mai am timp pentru tot ce făceam înainte, nu mai pot să particip, din motive obiective, la toate evenimentele prietenilor mei şi îmi lipsesc, ne vedem mai rar, dar am rămas cu acelaşi grup de prieteni stabil, la care s-au adăugat oameni deosebiţi pe care i-am cunoscut în ultimii trei ani şi sînt fericită că îi am aproape.

Am o familie frumoasă, cu toţii foarte responsabili în munca noastră, fiecare îşi vede de carieră cu profesionalism, fie că vorbim de cariera universitară a soţului meu, sau a studiilor celor două fete ale noastre, cea mică proaspăt scăpată cu brio de Bacalaureat, iar cea mare de examenul de licenţă.

Cum sînt eu, în afara Inspectoratului? Femeie. Cu tot ce implică acest portret: soţia şi mama căreia îi place să gătească de cîte ori reuşeşte să ajungă acasă mai devreme, care face prăjituri foarte bune, după cum spun cei care au  gustat din ele. Am o cămară cu conserve puse doar de mine şi e diversificată, pentru că mi-e foarte drag să bucătăresc. Mi-e drag să mă ocup de grădina mea şi de florile şi arbuştii pe care i-am plantat, sînt fericită că am un cîine care mă face să zîmbesc, că am o casă frumoasă, la construcţia căreia am participat efectiv de foarte tineri, că am în familie artişti cărora le datorez deschiderea spre artă. Mă bucur de viaţă, de prieteni adevăraţi, de natură, plîng atunci cînd alţii sînt nefericiţi, dar sînt un om optimist, voluntar, realist şi  muncitor.

M. TRIPON