Înălţând lăcaş sfânt, împlinirile…

Clujul e bucurie, dar e şi spaimă. E lacrima ce se prelinge de pe Dealul Feleacului, dar şi strălucirea clădirilor de peste Calea ferată. Oameni şi locuri, deopotrivă, chipuri senine, dar şi riduri ale trecerii timpului. Castele şi părelnice săli de baluri de altădată, dar şi fulgerul tehnologiilor moderne, care ne-au invadat existenţa. E vis şi realitate, tuşă neagră, groasă, dar şi strălucire de stele spuzite, pe un cer veşnic senin. Şi, mai ales, e primăvară cu flori de cireş dinspre Grădini, vară cu verdele Cetăţuii oglindită în pastel de Hoia, toamnă – cum altfel? – decât nebun de frumoasă în viers de poet nemuritor, şi iarnă cu dalbe luciri în plete de fecioare îndrăzneţe.

Oameni…

Dar nici unul nu concepe peisajul din inima metropolei, fără oaza bisericilor odihnitoare. Fiecare dintre semeni acceptă ideea că lăcaşul de cult face parte din cea mai completă definiţie a spiritului burgului mai vechi sau mai nou. Nici noua Biserică cu hram de smerenie, iscată pe latura de sud a cartierului Mărăşti nu face excepţie. Doar că, aici, acum, se adună, ca într-un mănunchi de suflete, toată respiraţia acestui mare angrenaj. Şi, în rugăciune, dă sens propoziţiei după care colosul de griji şi bucurii, în care fiecare se crede totul şi în care nimeni nu este nimic fără celălalt, ajunge la cer.

S-a pus piatră de temelie greco-catolică – Buna Vestire. Temeinică, am zice, mândră am zice, ştiind că totul s-a făcut din dragoste, fără fală şi fără orgoliu. Doar din dorinţa de a trimite semn către viitorime.

Preotul Grigore Ciupe:

– Din 1999 tot înălţăm lăcaşul. E chiar anul în care am fost hirotonit. Terenul ne-a fost concesionat pe 40 de ani. Maidan. Un morma n de mizerie, o crâşmă dezafectată… Dezolant! Am adus, de la Săvădisla, o baracă de lemn. Aici am făcut prima slujbă. La început – liturghii doar duminica. Apoi, utilaje puternice au început să disloce cantităţi uriaşe de pământ. În 2000 am avut bani de la două organizaţii din Germania, RENOVIS şi KIRCHE IN NOT. N-am destule cuvinte să le mulţumesc, pentru că aşa, am putut demara lucrarea. Lăcaşul creştea, iar noi am trecut la slujbe zilnice, mai întâi în baracă, apoi la demisol.

– S-a lucrat mai bine de 16 ani.

– Da. Pentru că resursele noastre au fost modeste. Dar au fost mulţi oameni de bine care au opintit întru ajutorarea creşterii lăcaşului. Am primit bani de la Conferinţa Episcopilor Americani, de la Arhiepiscopia de Mainz, precum şi de la Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean şi Secretariatul pentru Culte. Au existat şi oameni inimoşi. Unul din ei, arhitect Marian Maian, care ne-a făcut proiectul, apoi structurile de rezistenţă cu d-ul inginer Valer Pop… Am contactat anumite firme. Piatra de granit din Biserică şi scările exterioare au fost asigurate de domnul Dorin Danciu. Clădirea în roşu a ridicat-o domnul inginer Stoica. Domnul inginer Matei Ştirb ne-a pus la dispoziţie nisip, apoi instalaţiile interioare cu domnul inginer Mircea Munte, inginer Călin Roşu, care ne-a îndreptat curtea, a făcut drenaje şi o izolaţie suplimentară la fundaţie. Având doar 450 de metri pătraţi, am încercat să compensăm pe verticală. Avem un demisol minunat, unde, ani de zile am făcut liturghii. Acum facem întâlniri cu enoriaşii şi zile de naştere pentru copii.

Privirea alunecă spre cer. Săvârşita alcătuire geometrică este de 21 pe 8 metri, iar înălţimea de 25 de metri. Ansamblul dă o anume graţie întregului areal. Există şi un sistem de clopote înregistrate. Au fost achiziţionate acestea şi nu altele pentru că, cele clasice erau mult mai scumpe. Sunetele – iluzii reconfortante – sunt programate pentru începutul liturghiei. La ora 12,00 clinchet de argint marchează miezul zilei şi un sunet tot atât de plăcut se aude şi în fapt de seară.

Din nou părintele Ciupe:

– Doamna Tatiana Hedeşiu a pictat multă vreme în Italia, iar pentru noi a făcut totul pe gratis. Pictura de sus e Sfânta Treime, iar în registrul de jos – Maica Sfântă cu Pruncul în braţe, încadrată de patru îngeri. Cei de sus ţin o coroană. De jur împrejur avem Calea Crucii, picturi pe pânză. Probabil vor mai fi încă două, care nu sunt în Calea Crucii, dar va fi o completare a Gheţimanilor, până la Înviere. Pictor, domnul Octavian Popescu, membru în Biserica noastră şi prim curator. Iar domnul Arthur a turnat acest minunat candelabru. E frumos, după cum puteţi vedea. Dar Biserica noastră e împodobită, mai cu seamă, de credincioşi.

– A fost multă muncă şi a trecut de mai multe ori Triodul, Penticostarul şi Octoihul…

– Dar a fost şi un mare privilegiu. Eu vin de la ţară, dintr-un sat, Buciumi, Sălaj. Nu e orgoliu, cu siguranţă. Dar sunt conştient că e un edificiu care va rămâne peste veacuri. Nu ne-am abătut de la proiect. Şi, dacă au fost omise anumite lucruri, echipa care a construit-o le-a remediat. Şi a ieşit un lucru de calitate, zic eu.

E ceas de sărbătoare!

Cântă cu toţi. Enoriaşii la un loc. Acum, la evenimentul Sfinţirii sunt prezenţi şi membrii corului „Angeli” de la Biserica Bob. E un sentiment de bucurie şi împlinire pentru că au adus la bun sfârşit un proiect atât de generos. Şi e important că, în timp, rămâne. Menit să dăinuie. Iar slujba specială de Sfinţire şi Consacrare a Altarului de către Episcopul nostru, PS Florentin Crihălmeanu are un ritual superb. Toţi au simţit că e important să se adune ca să consacre un loc pentru Dumnezeu, într-o societate agitată şi chiar debusolată. Aici, în acest lăcaş de regăsire a propriei identităţi. Şi e un lucru mare!

Să mergi cu credinţa în cadenţa inimii…

E mai mult decât binefacere. Iar lăcaşul, cu sumedenie de golfuri mici, ca sufletele mari ale enoriaşilor arată surprinzătoare decupaje la scara cartografică de odinioară, când nu departe de aici, se ţineau tot slujbe greco-catolice. Reper şi ţintă a nemuririi unui neam, oropsit de cele vremi. Rotunjimile armonizează cadrul, dându-i parcă încă un suflet. Şi au asistat întru smerenie, invitaţi, enoriaşi, preoţi de toate confesiunile, şi domnul prefect, Prof. Dr. Ing.Gheorghe Ioan Vuşcan.

Apoi glasul blând al Episcopului, PS Crihălmeanu:

„Se sfinţeşte această Biserică Buna Vestire, închinată Arhanghelul Gabriel la Prea Sfânta Fecioară Maria”

Soborul de preoţi a înconjurat Biserica, credincioşii s-au ruga întru mare slavă iar episcopul a grăit: „Ţie ne rugăm… să trimiţi Duhul Sfânt peste biserica aceasta, zidită spre binecuvântarea şi lauda numelui Tău. S-o împuterniceşti, păstrând-o până la sfârşitul veacurilor. Te rugăm ca prin lucrarea aceluiaşi Spirit Sfânt S-o sfinţeşti, pentru ca în ea să se aducă jertfa cea nesângeroasă spre mărirea şi cinstea părintelui Tău, cel fără de început şi fără de sfârşit”.

Răspunde ecoul: S-a sfinţit această biserică azi (2 oct. n.r.) vă leato 2016.

***

Toamna – cum altfel? – decât nebun de frumoasă, în viers de poet nemuritor, la Cluj enoriaşii greco-catolici ctitoresc lăcaş de rugăciune şi regăsire. A fost lume cât frunza şi iarba, sobor bogat de preoţi, invitaţi.

Şi nesfârşită bucurie.

Radu VIDA

Grafica: AnomisadiV