IICCMER: Pentru prima dată în România, o fostă închisoare comunistă, fidel conservată, poate fi vizitată online

Închisoarea de la Rîmnicu Sărat, unul dintre cele mai dure puncte ale represiunii comuniste din România, poate fi vizitată acum online, graţie unui proiect al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Primul tur virtual in situ al unei închisori comuniste din România, care păstrează nemodificat spaţiul în care a funcţionat fostul penitenciar, este disponibil la adresa http://ramnicusarat.iiccr.ro/. Vizitatorii online au ocazia de a naviga prin clădirea şi curtea fostei închisori şi de vedea fostele celule, între care şi cea în care a decedat liderul ţărănist Ion Mihalache. Pe parcursul vizitei virtuale, utilizatorii au totodată acces la informaţii despre fostul penitenciar, regimul de detenţie şi personalităţile încarcerate aici.

Din 1901 pînă în 1938, închisoarea de la Rîmnicu Sărat a fost locul unde au fost închişi deţinuţi de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deţinuţi politici, membri ai Mişcării Legionare. După instaurarea comunismului, aici au fost încarceraţi reprezentanţi ai grupărilor politice, clerici greco-catolici şi romano-catolici, consideraţi „duşmani de clasă„, „bandiţi„ şi „contrarevoluţionari„, pentru care nu era permisă „nici o îngăduinţă, nici un fel de slăbiciune omenească”. Din 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei ţărăniste care supravieţuise altor închisori, IICCMER amintindu-i aici pe Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenică Arnăutu, Ioan Barbuş, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boşca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velţeanu, Augustin Vişa, Ion Lugoşianu. La Rîmnicu Sărat au fost închişi şi Alexandru Todea (episcop român unit), Waltner Iosif (preot catolic), Mihai Godo (preot iezuit), liderul social-democrat Constantin Titel-Petrescu, dar şi reprezentanţi ai fostei guvernări antonesciene şi lideri comunişti căzuţi în dizgraţie.

„Conform mărturiilor supravieţuitorilor, izolarea, înfometarea, frigul şi tortura constituiau metode uzuale întrebuinţate de către administraţie, menite să conducă la exterminarea lentă a celor închişi aici. Regimul alimentar nu depăşea 500-600 de calorii pe zi, contribuind din plin la deteriorarea stării de sănătate a deţinuţilor. Frigul insuportabil a reprezentat, de asemenea, una dintre constantele regimului de exterminare. Cu toate că regimul din penitenciar era unul al izolării totale, cele 35 de celule fiind destinate unui număr similar de deţinuţi, cărora, în intervalul orar 5:00-22:00, li se interzicea să stea pe pat, administraţia acorda pedepse de «izolare» pentru cele mai mici «abateri disciplinare». Astfel, spre deosebire de alte locuri de detenţie care nu aveau regim monocelular, «izolarea» la Rîmnicu Sărat consta în scoaterea saltelei din celulă şi reducerea hranei la jumătate. În ciuda vîrstei înaintate, Ion Mihalache s-a dovedit unul dintre cei mai aprigi contestatari ai regimului de detenţie, din această cauză fiind supus, între 1957 şi 1961, unui număr impresionant de 80 de zile de «izolare». Cu pedepse de acest fel s-a confruntat şi Ion Diaconescu, considerat de către conducerea închisorii ca fiind «foarte, foarte periculos». În aceste condiţii, nici unul dintre cei închişi aici nu a putut evita acest tip de «pedeapsă disciplinară». Pe lîngă toate celelalte mijloacele de coerciţie, personalul închisorii nu a ezitat nici un moment să folosească şi metoda clasică – bătaia. Indiferent de vîrstă şi de starea sănătăţii, deţinuţii erau supuşi maltratării. Un caz dramatic îl constituie cel al lui Victor Rădulescu-Pogoneanu, care, fiind imobilizat din cauza unei paralizii a membrelor inferioare, era bătut în timp ce era întins pe pat. De asemenea, conform mărturiilor, Ion Mihalache era lovit în mod constant, gardienii aruncînd chiar găleţi de apă asupra sa” – se precizează într-un comunicat al IICCMER, remis, miercuri, presei.

Fosta închisoarea de la Rîmnicu Sărat (închisă oficial în aprilie 1963) a fost preluată în administrare de IICCMER, în 2007, cu scopul de a organiza aici un Memorial al Victimelor Comunismului. Potrivit reprezentanţilor institutului, prin proiectul „Memorial Rîmnicu Sărat”, IICCMER şi-a propus „transformarea unui fost spaţiu concentraţionar într-unul al reflecţiei asupra naturii criminale a comunismului”. După finalizarea lucrărilor de reabilitare şi de amenajare muzeală, estimată pentru 2016, Memorialul Rîmnicu Sărat va reprezenta „un punct focal pentru proiecte culturale, documentare şi turistice”.

M. TRIPON