IICCMER, despre sentinţa ÎCCJ în cazul Vişinescu: O singură condamnare pentru crimele comise de regimul comunist nu este nici pe departe suficientă

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) salută decizia definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul Vişinescu. Fostul comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost condamnat definitiv, miercuri, la 20 de ani de închisoare pentru „săvîrşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici”, după cum anunţă Agerpres.

„La finalul acestui proces cu caracter istoric şi simbolic, juridic şi moral deopotrivă se desprind cîteva concluzii. Plecînd de la principiul că o singură condamnare pentru crimele comise de regimul comunist nu este nici pe departe suficientă, IICCMER apreciază că procesul comunismului, chiar dacă în foarte mare întîrziere, trebuie să continue. Procesul Vişinescu nu se poate transforma într-un alibi. Tragerea la răspundere şi a celor care au patronat ideologic crimele comunismului reprezintă un imperativ” – se precizează într-un comunicat remis, miercuri, presei.

Prin intermediul aceluiaşi document, IICCMER face un apel public la celeritate în cazul celorlalte sesizări penale făcute pînă acum, inclusiv cele de anul trecut. „În condiţiile în care, la finele lui 2014, printr-o decizie a Procurorului General, s-a permis redeschiderea dosarelor privind crimele comise de regimul comunist, IICCMER doreşte, alături de opinia publică, să afle cînd vor începe procesele. Printr-o simetrie evidentă, nu doar victimele dictaturii proletariatului se împuţinează, dar şi călăii acestora” – arată reprezentanţii Institutului.

Totodată, IICCMER evidenţiază că, „în ciuda preţului uman uriaş plătit pe durata celor aproape cinci decenii de dominaţie comunistă”, România nu a reuşit să pregătească „un corp de specialişti din Ministerul Public pentru cazurile de anvergura, dificultatea şi gravitatea crimelor împotriva umanităţii”, apreciind că „un eventual Tribunal Penal Internaţional privind Crimele Comunismului – conform Declaraţiei de la Tallinn din 23 august 2015 – ar putea să vină în ajutorul sistemelor naţionale de justiţie din Europa de Est”.

„În contextul nostru, la peste un sfert de deceniu de la căderea comunismului politic, IICCMER militează pentru o legislaţie coerentă şi unitară referitoare la abordarea trecutului recent comunist, a politicilor memoriale şi muzeale, a despăgubirilor şi a reabilitării celor care au suferit şi a familiilor acestora. Raportarea critică la comunism şi la injustiţia lui sistemică trebuie să devină la nivel instituţional, mai ales în orizontul Centenarului din 2018 şi a preşedinţiei Consiliului European în 2019, o prioritate naţională. Nu în ultimul rînd, în preajma alegerilor din acest an, IICCMER reiterează rugămintea, formulată cu ocazia alegerilor din 2014, de a nu se mai folosi în scop electoral, partinic, suferinţa produsă de un regim catalogat pe drept ilegitim şi criminal” – se arată în comunicatul IICCMER.

Fostul comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în 18 iunie 2014, fiind acuzat de săvîrşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici. Potrivit procurorilor, în perioada 1956 – 1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sărat, a săvîrşit acţiuni care au avut ca rezultat persecutarea deţinuţilor politici încarceraţi aici. Deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică. Pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, erau doar cîteva dintre acţiunile menite să ducă la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate aici.

Potrivit unei note a lui Alexandru Vişinescu, adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967, principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii „subversive”, foste cadre de conducere şi foste cadre MAI, după 23 august 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase.

M. TRIPON