Horea ŞULEA, primarul celei mai mari comune din ţară: 98 la sută dintre floreşteni au probleme de fond funciar

După cele mai exigente norme, „Floreştiul de lîngă Cluj” trebuia să devină oraş încă de pe vremea primarului Gligor Gherman, cel care şi-a propus sa facă în aşa fel  încît să se spună „Clujul de lîngă Floreşti”, nu invers. De ani buni, consilierii locali, la unison, nu au dorit dobîndirea statutului de oraş în locul banalului „centru de comună” dintr-un motiv simplu: ca să nu piardă avantajul fondurilor europene dedicate aşezărilor rurale. La rîndul lor, primarii, indiferent de culoarea lor politică (PSD, PNL, PDL, USL),  au  preferat  avantajele financiare, renunţînd la orgoliul de a-şi trasforma satul în muncipiu sau oraş. Căci Floreştiul, cu cei 23.000 de locuitori ai săi, este deja a treia localitate din judeţul Cluj, după municipiile Cluj-Napoca şi Turda, înaintea muncipiilor Dej şi Gherla, a oraşului Huedin şi, foarte important, înaintea comunei Baciu. Şi cum construcţiile de locuinţe doar au încetinit, nu s-au oprit, după  marea criză imobiliară, Floreştiul a ajuns să rivalizeze cu Turda.

Nu-i de mirare, aşadar, că primarul Horia Şulea, aflat la primul său mandat, a ajuns   personaj important pentru mass-media, fiind frecvent invitat în talk-show-urile  televiziunilor din Cluj-Napoca.

Convertit la liberalism tîrziu de tot, de către  şeful PNL Cluj, Marius Nicoară, în urmă cu doar cîţiva ani, Horia Şulea, de profesie inginer agronom, care avea propriile afaceri agricole şi nu o ducea rău, a debutat în politică şi în administraţia publică la alegerile locale din 2008. Timp de patru ani a fost viceprimarul comunei Floreşti, ocupîndu-se de domeniul social şi de poliţia comunitară, facînd echipă cu fostul primar PDL, Ioachim Vancea. La alegerile din iunie, Horia Şulea (USL) a cîştigat cu  2.827 de voturi,  faţă de  1.779 de voturi cît a luat pedelistul Vancea. Uimitor este că Şulea a cîştigat în ciuda faptului că a luat, încă din vara anului 2008,  măsuri de… austeritate.

 În patru ani,  din  640 de dosare sociale au ramas opt

– În urmă cu cîţiva ani, vreo şase-şapte, Floreştiul ajunsese cunoscut în toată ţara pentru manifestaţiile beneficiarilor de ajutoare sociale, care protestau de cîte ori întîrziau banii. Ce s-a întîmplat cu ei, domnule Horia Şulea? Vă întreb acest lucru deoarece v-aţi ocupat de departamentul social în cei patru ani cît aţi fost viceprimar.

– Cînd am venit la Primăria Floreşti, am găsit  640 de dosare de ajutor social. Încet-încet, după ce am verificat persoană de persoană, am ajuns la numărul de… opt.  Credinţa mea este că fiecare om trebuie respectat, nu-mi place să-mi bat joc de nimeni. La un moment dat, la noi,  era o bătaie de joc cu aşa-zisele ajutoare sociale.

– Sînt decidenţi politici care au pierdut urît de tot în alegeri din cauză că au tăiat „socialul”. Nu v-aţi temut de un eşec electoral?

– Nu. Nici măcar nu ştiu dacă deciziile pe care le-am luat s-au soldat cu sancţiuni electorale. Nu m-a interesat. Ştiam de la bun început ce risc şi mi-am asumat acest lucru încă din iulie 2008. Vreau să fiu bine înţeles, însă: nu era vorba de austeritate, ci de cinste şi corectitudine. Convingerea mea este că nu poţi să-ţi creezi capital electoral pe banul public. Eu pe acest principiu m-am dus şi se vede că a fost unul cîştigător.

– Cum s-au descurcat cei care contau pe ajutorul social?

– Majoritatea şi-au găsit o sursă de venituri. E adevărat că mulţi au plecat din localitate şi din ţară, şi mă refer la persoane din comunitatea roma, foarte numeroasă la noi în localitate.

– La noi, mă refer la Cluj-Napoca,  este greu să găseşti un loc de muncă, de cînd criza a pus afacerile la pămînt. În Floreşti care este situaţia?

– Populaţia are unde să lucreze, numai să vrea şi să accepte condiţiile angajatorului. Sînt cîteva firme, în mod deosebit în zona halelor de la fosta fermă avicolă, care  caută forţă de muncă.

– Pe salariu minim?!

– Nu ştiu precis în ce condiţii se fac angajările şi nici nu insist cu întrebările, pentru că abia am ieşit din recesiune şi nu au prosperat nici patronii în aceşti ani de criză. Aş zice că, din contră, s-au confruntat cu  greutăţi uriaşe. Cert este, însă, că pentru cine vrea să aibă un loc de muncă, Floreştiul este o alegere potrivită.  Altfel, şi eu, cît am avut afacerea agricolă, am trecut prin momente în care a trebuit să mă împrumut. Dar niciun patron nu îşi permite luxul să-i lase să plece pe oamenii serioşi, care ştiu meserie, pentru că forţa calificată de muncă este din ce în ce mai rară.

– Au trecut mai bine de două luni de la alegeri.  Cum a fost campania?

– În ce mă priveşte, a fost una elegantă, civilizată şi de bun simţ.

– Cum aţi perceput campania contracandidaţilor?

– Nu m-au menajat, dar am avut norocul ca atacurile lor să se convertească în voturi pentru mine. Campania a trecut peste mine ca trenul. Am pus suflet, mi-am dorit să cîştig această luptă, întotdeauna am avut dorinţa locului I, dar am muncit 24 de ore din 24. Fizic, am fost răpus de oboseală, dar psihic am trecut foarte bine de campanie, probabil şi pentru că am cîştigat.  Sînt genul de om care nu se mulţumeşte cu realizări mărunte, inclusiv în privinţa politicului.

Patru ani, ca vicerpimar am fost mai tot timpul pe străzi

– E puternic PNL-ul la Floreşti?

– Nu-mi place să mă laud, dar sîntem prima organizaţie politică din Floreşti care a avut sediu propriu. Era nevoie de el, pentru că  avem înscrişi  400 de membri.

– Apropo de sediu, la scurt timp după deschidere aţi  fost contestat.

– Aşa este. Acum doi ani, trei foşti colegi m-au contestat. Mi-am depus mandatul şi am cerut alegeri, ocazie cu care cei trei au fost zdrobiţi. Au plecat singuri şi ne-am reîntîlnit la alegerile locale. Ne-am măsurat din nou forţele şi povestea s-a repetat: au pierdut lamentabil. Dar, cum este şi firesc, sînt oameni cu alte păreri, chiar în aceeaşi organizaţie, şi există confruntări.

– Ce inseamnă să faci politică acum?

– Avem două zile pe săptămînă, marţea şi joia, cînd organizaţia mare se întîlneşte, ca să discute depre felul în care şi-a dus la îndeplinire sarcinile, pentru că fiecare are cîte ceva de făcut. Se face bilanţul, se anunţă acţiunile programate pentru săptămîna următoare şi se împart responsabilităţile. Evident, se discută probleme ale comunităţii. Cînd se adună la un loc 40 – 50 de oameni, e, într-un fel, ca o primărie  din umbră.

– Cum se întîlneşte politicul cu administrativul?

– Este un proces natural. În fapt, de aceea facem politică, acesta este scopul, să ajungem la conducerea administrativă şi să demonstrăm că ideile noastre politice sînt mai bune decît ale adversarilor. Altfel am fi fundaţie caritabilă.

Eu am venit în administraţie din afaceri, aşa că am vrut, pragmatic, să am cît mai multe persoane competente în administaţie. Aşa că i-am familiarizat pe colegii din partid cu viaţa de consilier: cu o zi înainte de şedinţele de consiliu le prezentam ordinea de zi. Erau dezbateri intense, fiecare putînd  să-şi exprime liber părerea. Cam asta e cu politica. Altfel, ca viceprimar, patru ani am fost mai mult pe străzile Floreştiului.

 A fost o criză de adaptare, dar a trecut. Nu am dat pe nimeni afară

 – Ce s-a întîmplat de zece săptămîni de cînd sînteţi primar?

– Imediat după  alegeri, o gramadă de oameni cu probeme au început să vină  să-şi spună necazul, în speranţa că li se va rezolva problema altfel decît pînă acum. Încerc să repartizez munca în cadrul salariaţilor aşa încît problema să se rezolve cît mai repede.

– A fost o criză de adaptare a salariaţilor din primărie la stilul noului primar?

–  A fost, dar a trecut şi a fost artificial întreţinută de către contracandidaţii politici.  La două zile după alegeri am făcut o şedinţă cu oamenii, le-am spus care sînt principiile mele, ce aşteptări am şi, în bună masură, m-au înţeles. Erau speriaţi că o să tai şi o să spînzur.

– Aţi dat pe cineva afară?

– Pe nimeni. De altfel, nici nu prea am cum să renunţ la salariaţi. În total avem 47 de salariaţi, dar numai 21 lucrează direct cu contribuabilul. Restul sînt la Serviciul pentru situaţii de urgenţă şi la Serviciul poliţiei locale.

– Auzisem că aveţi prea mulţi angajaţi la Poliţia locală…

– Da?! Avem şase persoane angajate, iar pe organigramă 18, conform reglementarilor  Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

– Chiar este nevoie de poliţie comunitară, dat fiind faptul că MAI are propriii oameni în comune?

 – Este extraodinar de utilă, este polul de stabilitate în ce priveşte relaţia  autorităţii publice locale cu cetăţeanul, chiar dacă la noi funcţionează Secţia 6 de Poliţie Cluj. Poliţia locală poate da amezi pentru încălcarea hotarărilor Consiliului Local Floreşti şi a legile statului român, iar în ultima vreme are sarcini pe Protecţia Mediului, extrem de necesare şi de apreciate.

 În Floreşti se mai construieşte, dar  la alt nivel

– Cum vă simţiţi în noul sediu al Primăriei?

– Ca într-o clădire inaugurată înainte de a fi terminată. Clădirea veche este demolată şi noi ne-am mutat într-un sediu fără mobilier, care nu are alimentare definitivă cu energie electrică, şi funcţionează pe organizarea de şantier. Sediul nou al Primăriei Floreşti trebuia inaugurat în luna decembrie a acestui an, dar cineva s-a grăbit, din motive electorale. Inaugurarea a fost însă o carte perdantă.

– Care este cel mai important lucru pe care v-aţi propus să-l faceţi?  Care este filosofia primului mandat de primar?

– Eu vreau un Floreşti curat şi verde şi mă voi strădui să fac acest lucru. Am făcut primii paşi în primăvară, cu o fundaţie, împreună cu care am lansat proiectul „Hai să-ţi înfloreşti cartierul”.

– Mi-ar plăcea să cred că daţi material dendrologic şi flori gratuit.

–  Chiar asta facem. Numai ca nu decontăm nimic din bani publici, ci din bani privaţi.  Frumosul trebuie să facă, din nou, parte din viaţa noastră. E adevărat, sînt cîteva locuri unde localitatea  este supraaglomerată,  sînt slabe şanse să îndreptăm răul făcut,  pentru că toate acele zone sînt proprietăţi private. Dar avem şi zone aerisite şi ce se va construi de aici înainte va fi ca la carte.

– Se mai constuieşte în Floreşti?

– Da, în fiecare zi se înregistrează două trei tranzacţii imobiliare. Acum se construieşte la alt nivel de calitate, motiv pentru care se şi vinde.

 Apa pluvială trebuie să ajungă în sisteme de irigaţii

 – Au rămas problemele străvechi cu canalizarea?

– Canalizarea este rezolvată, este bine dimensionată, dar la noi, în conducta de canalizare, apar tot felul de prostii. Ce vreau să spun este că instalaţiile sînt greşit exploatate şi se înfundă. Sistemul de canalizare al apei menajere, nu a celor pluviale, dacă ar fi corect exploatat şi nu s-ar arunca în el tot felul de lucruri, ar rezista la încă o sută de mii de abonaţi.  De 4 ani de zile s-a introdus separat canalizarea pentru  apa pluvială. Acolo avem de lucru, trebuie să ducem apa de ploaie nu în canalul de ape uzate, ci pe solele cu legume şi cereale.

– Creşterea spectaculoasă a numărului de locuitori a ajutat bugetul Primăriei Floreşti.

-Da, însă nu atît de mult cît vă imaginaţi. Taxele şi impozitele locale de la contribuabilii persoane fizice reprezintă 27 la sută din veniturile totale. Grosul banilor vine de la agenţii economici.

– După preluarea funcţiei, aţi  cerut  un audit,  aşa cum e acum la modă acolo unde s-au schimbat primarii?

– Da. De la 1 august am angajat o firmă externă care a început auditarea pe fond funciar.  De-a lungul anilor s-au făcut  retrocedări mai mult sau mai puţin legale, s-au făcu greşeli mai mult sau mai puţin intenţionate.

– Bine, dar nu aţi avut controale de la  Camera de Conturi?

– Ba da, însă controalele au fost pe taxe şi impozite, pe  achiziţii publice şi execuţie bugetară, şi  aşa mi se pare normal. În mod clar  se impune audit pe fond funciar,  pentru că 98 la sută dintre floreşteni au probeme de fond funciar.

 Spitalul de Urgenţă sigur va fi construit la Floreşti

– Ce se întîmplă cu Spitalul Regional de Urgenţă?

– Va fi construit în Floreşti, pe terenul preluat de la MapN,  fără discuţii. A fost o neînţelegere, o dezinformare a preşedintelui Consiliului Judeţean, Horea Uiorean.

– Aveţi un model de primar?

– Nu m-am gîndit. Sper să devin eu unul.

Maria Sângeorzan