Grija pentru cei din jur şi generozitatea, sub deviza „A servi mai presus de sine”

Geanina Gavriş s-a născut în Dej, în 28 septembrie 1974. Absolventă a Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu”, în perioada 1989-1993 urmează cursurile Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul UBB Cluj, fiind licenţiată în matematică. După absolvirea facultăţii, a fost rând pe rând profesor la câteva din şcolile dejene şi din zonă, pentru ca în cele din urmă să ocupe actualul său post, la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Dej. Este căsătorită din 1996 cu Adrian Gavriş, iar din 1998, este mama unui băiat, Tudor Gavriş.

Membră a Clubului Rotary Dej din 2009, în anul rotarian 2016-2017 Geanina Gavriş a preluat funcţia de preşedinte de club.

– În câteva cuvinte: ce este Rotary, având în vedere că despre Rotary mulţi vorbesc, dar puţini îi cunosc cu adevărat activitatea?

– Rotary este o organizaţie internaţională a oamenilor de afaceri şi a reprezentanţilor diferitelor profesii, care asigură servicii umanitare, se ghidează după standarde etice înalte în toate domeniile şi promovează relaţiile de bună înţelegere în societate. A fost înfiinţat la 23 februarie 1905, în Evanston-Chicago, Statele Unite ale Americii, de către avocatul Paul Harris. Aceasta ar fi cea mai sumară definiţie pe care o poate găsi oricine accesează internetul. Şi chiar asta este Rotary, o organizaţie umanitară, înfiinţată cu scopul declarat de a servi comunitatea.

Atunci când, în urma cu 101 ani, avocatul Paul Harris a invitat câţiva prieteni în ideea de a constitui un grup care să se bazeze pe o totală deschidere şi sinceritate a membrilor săi, a impus de la început o regulă a non-privilegiatului: nimeni nu este favorizat în nici un fel, nici măcar prin simplul fapt de a găzdui de două ori la rând întrunirile grupului (principiul rotaţiei). De unde şi numele de Rotary.

Organizarea a fost una deosebit de simplă, motiv pentru care se menţine şi în prezent. Evident, grupul de prieteni a fost lărgit, devenind club, dar membrii au fost aleşi în continuare pe criteriul profesionalismului, al calităţii morale în viaţa socială, de familie şi afaceri. Clubul este condus de un preşedinte care îşi păstrează poziţia timp de un an, fără posibilitatea de a fi reales. Regula “un preşedinte, un an” se aplică la toate nivelele.

Ulterior, datorită creşterii numărului de cluburi, a apărut necesitatea organizării pe criterii de proximitate geografică, în districte, a căror activitate este coordonată de un guvernator. La ora actuală, Rotary Internaţional numără 34.000 de cluburi în întreaga lume, formând o reţea globală de lideri în afaceri şi societate, care îşi oferă în mod voluntar timpul şi talentele lor, pentru a servi comunităţile locale cărora le aparţin. Motto-ul nostru, „A servi mai presus de sine”, exemplifică spiritul umanitar a peste 1,2 milioane de rotarieni în întreaga lume, eforturile noastre fiind îndreptate spre domeniile vaste de interes ca: pacea şi prevenirea conflictelor; prevenirea bolilor şi tratarea lor; apa şi sănătatea; sănătatea maternă şi a noilor născuţi; educaţia şi alfabetizarea; dezvoltarea economică şi comunitară etc.

Aş mai adăuga că, în România, primul Club Rotary a luat fiinţă în primăvara anului 1929, la Bucureşti, urmat imediat de cluburi Rotary în Cluj şi Timişoara. Scopurile şi idealurile rotariene au fost înţelese şi acceptate de elita intelectuală a ţării, din toate domeniile de activitate – ştiinţă, artă, afaceri – rezultatul fiind înfiinţarea a încă şase cluburi la Arad, Braşov, Câmpina, Cernăuţi, Iaşi şi Ploieşti. Cu nouă cluburi, în anul 1936 s-a creat primul District românesc, cu numărul 84. Dar, în plin avânt, mişcarea rotariană a fost interzisă, în 1939, de regimul autoritar atunci instalat la putere.

În anul 1992, cu sprijinul rotarienilor francezi, s-a reînfiinţat Clubul Rotary Bucureşti. Ca şi prima dată, a fost imediat urmat de cluburile din Cluj şi Timişoara, pentru ca în luna iunie 1996 să existe în România 13 cluburi, care făceau parte din Districtul 1160 din Paris. La 1 iulie 1996, România şi Republica Moldova au fost numite de Rotary International drept „zonă de expansiune rotariană” şi, în mai puţin de trei ani, numărul cluburilor a ajuns la 30. Acţiunile rotariene au adus în România şi Moldova aproape şase milioane de dolari în şase ani, drept pentru care reobţinerea statutului de District a devenit mai mult decât necesară. Acest eveniment s-a petrecut la 1 septembrie 1999, când comitetul Rotary Internaţional şi preşedintele Carlo Ravizza au decis că în România şi Republica Moldov, cluburile Rotary vor face parte din propriul lor District, numărul 2241.

– Ce înseamnă Rotary, pentru dumneavoastră personal?

– E o întrebare pe care mi-am pus-o cu ceva ani în urmă când, după ce am aflat că în Dej există din 2008 un Club Rotary, am fost curioasă să aflu cine sunt rotarienii şi cu ce se ocupă ei. Şi pot spune, fără să greşesc, că m-am simţit din start atrasă de principiile după care se conduce Rotary, şi mai ales de faptul că fiecare club se implică în viaţa comunităţii din care face parte. Aşa că, la recomandarea unor prieteni rotarieni, am intrat şi eu în rândurile RC Dej, în 2009.

Mărturisesc, totuşi, că la început nu aveam o perspectivă prea largă asupra lucrurilor ce aveau să se întâmple în viaţa mea, dar treptat, am constatat că odată cu trecerea anilor, „familia Rotary” chiar a devenit o familie pentru mine. O altă familie, dacă vreţi, dar tot familie, cu toate conotaţiile pe care le include acest cuvânt. În anul rotarian 2013-2014 am fost aleasă în funcţia de secretar, alături de preşedintele din anul respectiv, Filimon Corvin, după care, în anul 2014-2015, am fost trezorierul clubului, alături de Adrian Oşan, preşedintele de atunci, iar în mandatul următorului preşedinte, Virgil Oşan, am devenit vicepreşedinte.

– O ascensiune firească, în urma căruia aţi devenit preşedinta clubului dejean pentru anul rotarian 2016-2017…

– Se poate spune şi aşa… Da, cred că aprecierea colegilor mei, pentru munca mea de secretar, de trezorier şi vicepreşedinte, a contat în mare măsură şi nu pot decât să le mulţumesc pentru încrederea pe care mi-au arătat-o, şi-apoi au şi dovedit-o, când m-au votat pentru acest mandat. Şi mai ales, le mulţumesc că sunt mereu alături de mine.

– Cum credeţi că influenţează prezenţa femeilor activitatea unui Club Rotary, în general?

– La un moment dat, Mark Twain a fost întrebat „cum ar fi bărbaţii, fără femei?” Mucalit ca întotdeauna, Mark Twain a răspuns: „În primul rând, fericiţi! Apoi, puţini, puţini, din ce în ce mai puţini…” Parafrazându-l pe Twain, aş spune că la început, viaţa de club este foarte incitantă. Apoi, într-un fel devine rutină… Dincolo de anecdotă, pot spune că femeile îşi au cu certitudine rolul şi rostul lor în activităţile caritabile, umanitare, comunitare. Ele aduc întotdeauna un plus de creativitate şi de sensibilitate în abordarea problemelor şi a proiectelor, dispunând de un alt tip de pragmatism decât bărbaţii. Pun mai mult suflet în anumite acţiuni şi e firesc, pentru că menirea lor este de a ocroti, de a încuraja, de a păstra echilibrul… În plus, nu se poate nega nota de eleganţă şi frumuseţe pe care o aduc femeile prin prezenţa lor, mai ales în cadrul unor reuniuni în care socializarea are o pondere importantă. Şi aş exemplifica tot cu un citat, de data asta apelând la Margaret Thatcher: „Dacă vrei ca ceva să fie spus, cere-i unui bărbat acest lucru şi-l va spune; dacă vrei ca un lucru să fie făcut, cere-i unei femei şi acesta va fi făcut”.

– Pe scurt, femeile au vocaţie pentru public relation şi asta cred că e în folosul tuturor. Aşadar, care e „lucrul de făcut” acum în RC Dej, care sunt proiectele în care v-aţi implicat anul acesta?

– Anul rotarian în curs a început cu câteva proiecte frumoase, primul fiind „Şcoala de vară”, realizat în colaborare cu Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Dej. Un proiect derulat pe toată durata vacanţei de vară şi care a susţinut pregătirea la matematică pe grupe de studiu a elevilor din clasele V-VIII, interesaţi de această materie. Proiectul s-a finalizat cu succes la începutul lunii septembrie, anul curent, elevii fiind doritori să reluăm proiectul şi în viitoarea vacanţă de vară. Al doilea proiect, „Şcoala pentru toţi”, este în curs de desfăşurare şi are ca obiectiv principal prevenirea abandonului şcolar a zece copii din clasele I-IV, provenind din familii defavorizate, atât din oraş, cât şi din mediul rural. La începutul anului şcolar, aceştia au primit câte un ghiozdan şi rechizitele necesare participării la cursuri. De asemenea, elevilor din mediul urban le oferim zilnic o masă caldă (printr-o firmă de catering), iar celor din mediul rural le pregătim zilnic pachete cu alimente. Totodată, fiecare copil a primit, de curând, un rând de hăinuţe pentru iarnă (hanorac, trening, cizme etc.) şi este monitorizat cu ajutorul cadrelor didactice din şcolile pe care le frecventează. Aş adăuga că acest proiect este realizat şi cu sprijinul Districtului 2241 România şi Republica Moldova, cu directa implicare a guvernatorului Mircea Solovăstru.

– Recent aţi finalizat un alt proiect, tot în beneficiul unor copii…

– Da, la Spitalul Municipal Dej a avut loc, în 4 noiembrie, predarea unei donaţii pentru Secţia de Pediatrie, din partea Cluburilor Rotary Dej şi Rotary Kozarmisleny, Ungaria. Donaţia, în valoare de 10 mii lei, constă în 9 televizoare amplasate în opt saloane ale Secţiei de Pediatrie, plus sala de aşteptare. Totodată, gestul de caritate al rotarienilor a marcat împlinirea a 100 de ani de la constituirea Fundaţiei Rotary, misiunea acesteia fiind aceea de a le da rotarienilor posibilitatea să contribuie la promovarea înţelegerii şi păcii în lume, prin ameliorarea sănătăţii, sprijinirea educaţiei şi reducerea sărăciei. M-am bucurat foarte mult că, împreună cu prietenii noştri rotarieni de la Kozarmisleny, am putut să realizăm acest proiect, cu convingerea că în acest fel uşurăm şederea copiilor internaţi în spital. Am pornit de la ideea că uitându-se la desene animate şi alte programe destinate lor, îi putem face pe copii să uite puţin de necazurile lor, de despărţirea de familie şi de problemele de sănătate pe care le au. În aceeaşi zi a avut loc şi Balul de Caritate al RC Dej, scopul acestuia fiind strângerea de fonduri pentru susţinerea proiectului de care am amintit, referitor la reducerea abandonului şcolar.

– Cum credeţi că influenţează aceste proiecte comunitatea locală?

– Întâi şi-ntâi, prin exemplul pozitiv pe care îl generează, chiar dacă, la prima vedere, grija pentru cei din jur şi generozitatea surprind pe unii, deşi n-ar trebui. În fond, acestea reprezintă normalitatea şi sunt principalele liante al unei comunităţi. „A servi mai presus de sine” este deviza Rotary Internaţional, aşa că implicarea noastră în viaţa comunităţii locale, susţinerea tinerei generaţii, dezvoltarea aptitudinilor fiecărui membru al societăţii, grija pentru cei vârstnici şi pentru categoriile vulnerabile trebuie să lase urme, să capteze atenţia şi, mai ales, să devină modele de bune practici. Personal, cred mult în puterea exemplului care poate schimba mentalităţi…

– Prin urmare, avem o problemă de mentalitate, încă?

– Din păcate, da, mai avem, dar de la an la an se văd şi semnele unor schimbări. Timide, adevărat, dar ele există, printr-o mai mare deschidere spre cei din jur, spre nevoile comunităţii, nevoi pe care le poate rezolva, cu succes, societatea civilă. Dovadă, asociaţiile şi organizaţiile care activează în acest sens şi o fac din ce în ce mai bine, câştigându-şi respectul cuvenit.

Un exemplu ar fi proiectul nostru „Dinţi frumoşi, copii sănătoşi”, pe care l-am derulat în şcolile dejene şi din comunele arondate municipiului, cu sprijinul unor medici stomatologi şi implicarea a numeroşi dascăli. A fost un proiect cu impact, pe care intenţionăm să-l extindem, deoarece considerăm că educaţia sanitară, regulile deprinderii igienei orale, grija pentru aspectul propriu, în ultima instanţă, pot deveni o componentă a educaţiei copiilor, care se poate face şi prin acţiuni de benevolat. La fel ca şi campaniile de sensibilizare vis-a-vis de anumite maladii, derulate fie la nivel de District, fie pe plan local şi care vizează sănătatea adulţilor – „Promenada Inimilor”, în parteneriat cu Fundaţia Română a Inimii şi Societatea Română de Cardiologie; acţiunea „O cafea fără zahăr”, organizată cu ocazia „Zilei Mondiale a Diabetului”, sau „Marşul Roz”, pentru prevenirea cancerului la sân etc.

– Rotary Club Dej se implică şi în proiecte culturale, unele deja tradiţionale. De ce?

– Întotdeauna există şi o componentă spirituală, culturală, într-o comunitate, pe care n-o poţi ignora. Şi-atunci, în mod firesc, te implici în organizarea unor acţiuni care aduc o stare de bine, de linişte sufletească în viaţa celor din jurul tău. Anual, organizăm concerte de Crăciun, concerte Pascale, iar anul acesta am organizat primul târg de carte în oraş şi un minunat concert de muzică de operă şi operetă în aer liber, toate foarte bine primite de publicul care a avut acces liber la aceste manifestări. În plus, am fost şi suntem parteneri (sau suntem prezenţi), la diferitele evenimente culturale ca lansări de carte, vernisaje etc. organizate pe plan local şi nu numai.

Încă de la constituirea RC Dej, colegii mei şi eu alături de ei, am considerat că trebuie să fim prezenţi şi pe plan cultural în viaţa oraşului şi, atât cât ne stă în putinţă, să ridicăm ştacheta acestor manifestări prin profesioniştii pe care i-am invitat să susţină respectivele evenimente.

– Şi chiar aţi reuşit…

– Da, credem că am reuşit şi cu siguranţă am devenit un reper pentru ce înseamnă spectacole de calitate…

– Soţie, mamă, profesoară, preşedinte Rotary Club Dej… Cât timp îi mai rămâne Geaninei Gavriş, pentru Geanina Gavriş?

– Eu zic să le luăm pe rând…Întâi şi-ntâi, am un soţ minunat, care a fost şi este alături de mine în tot ceea ce fac sau mi-am propus să fac, iar ca dovadă, anul acesta împlinim 20 de ani de căsnicie fericită. Ca mamă, cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie bucuria pe care fiul meu, Tudor, mi-a adus-o în suflet din chiar ziua în care s-a născut. Un copil pe care m-am străduit să-l cresc bine şi bun, astăzi student la UMF Târgu Mureş, Facultatea de Medicină Dentară. Cei doi sunt „cei mai importanţi bărbaţi” din viaţa mea, care mi-au dat puterea de a lupta şi de a fi persoana care sunt.

Pe urmă, mărturisesc că din copilărie mi-am dorit să fiu „dascăl”, avându-i ca model pe părinţii mei care au îmbrăţişat amândoi această profesie, mama fiind educatoare, iar tatăl meu, învăţător. Îmi place ceea ce fac, îmi plac copiii, îmi place să le împărtăşesc din ceea ce ştiu şi le va fi de folos în viaţă, îmi place entuziasmul lor, curiozitatea lor fără limite. Îmi place colectivul în care îmi desfăşor activitatea şi mă simt bine alături de colegii mei, care întotdeauna m-au susţinut în activităţile pe care le-am organizat.

Şi în fine, da, sunt şi preşedinte de Club Rotary, o funcţie pe care o deţin anul acesta şi care este o onoare pentru mine. Uneori solicitantă, dar tot onoare este!

Aşadar, cât timp îmi rămâne? Foarte simplu. Tot acest timp pe care îl împărtăşesc cu ceilalţi, în care sunt soţie, mamă, profesor şi preşedinte de club, este de fapt timpul Geaninei Gavriş, pentru Geanina Gavriş…

Magdalena Vaida