Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 209 Medicina clujeană la centenar – istorie din cuvinte și muzică

Amintiri pentru viitor. O seară pentru  marele album cu amintiri al celor 100 de ani ai învățământului, artelor și științelor Clujului, album ale cărui file au fost deschise de manifestările aniversare din 2018, continuate și în 2019, an care se îndreaptă tot mai grăbit către final. Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, organizate de Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Iuliu Hațieganu”, Consiliul Județean Cluj, Academia Română – Filiala Cluj-Napoca și Muzeul de Artă, au fost ancorate de la început în toate evenimentele ce au marcat semnificativ istoria Cetății, promovându-le la nivel de excelență.

Recenta serată, cea de a 209-a în istoria Galelor, moderată de Prof.dr. Nicolae HÂNCU, menită să marcheze 100 de ani de învățământ superior medical, în limba română, la Cluj – fără a neglija, însă, contribuția antecesorilor – a consemnat prezențe la microfon dintre cele mai valoroase.

Prof.dr. Marius BOJIȚĂ a conferențiat pe tema LEADERSHIP ACADEMIC CLUJEAN 1919-2019, arătând, între altele, că, ,,în urmă cu doar o jumătate de deceniu, o asociere de intelectuali și oameni de afaceri clujeni a constituit Fundația Transilvania Leaders cu scopul de a promova performanța și excelența în rândul antreprenorilor și oamenilor de știință și cultură din România și, mai ales, din aria Transilvania. Clubul Rectorilor a fost primul grup de contributori și performeri ai construcției societale de pe meleaguri transilvane, care a rezonat și prezentat cel mai insistent acest obiectiv al fundației amintite. Marea majoritate a foștilor rectori în viață ai tuturor instituțiilor universitare din Cluj-Napoca s-a întrunit nu pentru rememorarea unor vremuri trecute, ci mai ales pentru prospectarea mediului academic clujean, a Clujului universitar și a întregului spațiu românesc și european”, a subliniat vorbitorul, precizând, în continuare: ,,Clubul Rectorilor a propus să susțină publicarea în același volum, a unor scurte biografii ale rectorilor care au condus toate instituțiile de învățământ superior din Cluj, drept cinstire a centenarului refondării în limba română, în 1919, a Universității Superioare din Cluj. Volumul <Leadership academic clujean (1919-2019)> își are originea în discuțiile colegiale din Clubul Rectorilor din cadrul Fundației Transilvania Leaders. Discuții purtate pe parcursul a cinci ani de întâlniri sistematice, în care foștii rectori și-au împărtășit din experiențele profesionale și manageriale acumulate în activitatea de lideri ai universității. Împreună cu celelalte cluburi și asocieri ale Fundației Transilvania Leaders, membrii Clubului Rectorilor s-au implicat în numeroase dezbateri civice și academice despre procesul dezvoltării și modernizării României, au semnalat idei inovatoare și căi de impulsionare a calităților creative ale  tinerilor națiunii române. În acest context, au lansat propuneri de reformare a Universității de azi și de mâine și, cu deosebire, au militat pentru reconstrucția  mediului universitar clujean, astfel încât acesta să poată face față mai bine provocărilor secolului XXI. Iar astfel de preocupări nu puteau  porni fără a fi readuse în discuție contribuțiile generațiilor anterioare de universitari clujeni”. Referitor la Unirea din 1918, Prof. Bojiță a subliniat că aceasta ,,a adus României nu doar teritorii, resurse umane și economice, dar și șansa de a accelera dezvoltarea și modernizarea țării, de a se integra cât mai deplin în fluxul valorilor civilizației occidentale. Pe lângă Universitățile din București și Iași, epoca postbelică a mai înregistrat în favoarea României și Universitățile din Cluj, Cernăuți și Chișinău. O valorizare maximală a acestui potențial cultural, științific și educational ar fi susținut evoluția societății românești spre <plenitudinea istorică>, după exprimarea minunată a lui Lucian Blaga despre oportunitățile create de Marea Unire.

Reîncadrarea Universității din Cluj <în noua situație de stat> în 1919 și reorganizarea ei pentru a corespunde realităților postbelice a fost un obiectiv important al Consiliului Dirigent. Pentru această misiune a fost preferat profesorul din Cernăuți, Sextil Pușcariu, în calitate de comisar general și apoi primul rector al Universității românești din Cluj, nu doar fiindcă avea rădăcini transilvănene, dar și pentru că avea relații la Iași și București și, mai mult decât orice, era un profesor și cercetător științific validat de activitatea de până la Primul Război Mondial, fiind totodată un bun organizator și lider de instituții academice. Rememorând munca sa din primul an ca rector al Universității din Cluj (1919-1920), profesorul Sextil Pușcariu a avut o concluzie demnă de orice mare lider care-și vede dusă la îndeplinire misiunea: <compromisul a netezit calea care a evitat conflictele mari în probleme mai grave>. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că instituția modernă universitară și viața academică din secolul al XIX-lea și până azi au trebuit să promoveze nu doar știința și educația de nivel înalt, ci și un leadership de calitate ridicată”. În continuare, Prof. Bojiță a definit leadership-ul academic, a evocat principalele figuri de intelectuali clujeni, dascăli și oameni de știință, care au dat strălucire comunității locale și transilvănene după 1919, rectorul Universității clujene având, cel mai adesea, și o recunoaștere profesional-științifică internațională. A fost vorba, așadar, despre Sextil Pușcariu, Vasile Dimitriu, Dimitrie Călugăreanu, Iacob Iacobovici, Nicolae Bănescu, Camil Negrea… ,,Înfăptuirea învățământului universitar românesc la Cluj este consecința înfăptuirii Marii Uniri, a realizării și împlinirii în această parte de țară a idealului național. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie creat  cadrul pentru un <proiect de devenire>, propus de Clubul Rectorilor, care ar putea reconstrui nu doar o comunitate academică și mai puternică și prestigioasă în Cluj, ci și o structură instituțională  în care universitățile clujene să-și unească energiile pentru a face față  noilor provocări și viitoarelor solicitări ale societății românești”, a mai spus, în încheiere, Prof. dr. Marius Bojiță.

ISTORIE ȘI MODERNITATE. 100 DE ANI DE ȘCOALĂ MEDICALĂ LA CLUJ și-a intitulat prelegerea Prof.dr. Șoimița SUCIU. O istorie de un secol, concentrată în date, performanțe și parcursul profesional al unor oameni de seamă care au contribuit la înfăptuirea lor. Istoria Facultății de Medicină din  Cluj (a Colegiului Academic Universitar) începe în 1775, cu primul profesor de medicină la Cluj, Josef Laffer, continuă cu dispoziția de întemeiere a Facultății de Medicină (1776), iar în 1787, Colegiul Academic Universitar devine Liceul Regesc Academic, Facultatea de Medicină devenind Institutul medico-chirurgical (1817) în cadrul liceului; în 1870, Institutul medico-chirurgical devine independent. În 1872 ia ființă Universitatea Regală Maghiară din Cluj, denumită ulterior ,,Franz Josef”, cu patru facultăți: Drept și Științe de Stat; Filosofie, Litere și Istorie; Matematică și Științe Naturale; Medicină. În perioada 1886-1903 se construiește complexul de clinici și institute clujene, în care au funcționat profesori importanți precum: Zsigmond Purjesz (1846-1919) – la Medicină internă; Jozsef Brandt (1838-1912) – la Chirurgie; Janos Maizner (1828-1902) – la Obstetrică; Schulek Vilmos (1843-1905) – la Oftalmologie; Karoly Lechner (1850-1922) – la Neuro-psihiatrie; Tamas Marschalko (1862-1915) – la Dermato-venerologie; Stefan Aspathy – Fiziologie; Genersich Antal, Davida Leo – Anatomie ș.a. ,,La sfârșitul Primului Război Mondial, după Unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, Regele Ferdinand I emitea decretul nr. 40901 din 12 septembrie 1919 privind <transformarea Universității Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească>. Noua instituție academică avea patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Folosofie. Universitatea a avut inițial denumirea simbolică <Dacia Superioară>. Pentru a-i selecta pe cei mai valoroși candidați pentru posturile de profesori și conferențiari ai noii Universități a fost nevoie de crearea unui organism specializat, așa încât, în 1919, a fost constituită <Comisiunea Universitară>, conducerea acesteia fiind asigurată de lingvistul Sextil Pușcariu (1877-1948), care a devenit apoi cel dintâi rector al Universității românești din Cluj (în 1919/1920).

Secțiunea Medicală a Comisiunii a fost compusă din: neurologul Gheorghe Marinescu (1863-1938), București; chirurgul Ernest Juvara (1870-1933), București; pediatrul Mihail Manicatide (1867-1954), Iași; doi medici importanți din Transilvania – internistul Iuliu Hațieganu (1885-1959) și igienistul Iuliu Moldovan (1882-1966)”. Deschiderea cursurilor la Universitatea Daciei Superioare  a avut loc la 3 noiembrie 1919, iar la 7 noiembrie 1919, în amfiteatrul Clinicii Medicale I, se inaugurează învățământul medical românesc din Cluj cu expunerea <Problema icterului cataral>. <Iuliu Hațieganu, primul decan al Facultății de Medicină – un vizionar neîntrecut, ancorat în realitățile stringente ale epocii postbelice, cu un tact deosebit și un rar farmec personal – a reușit într-un timp scurt ca din corpul didactic, atât de variat ca formație și concepție, să alcătuiască un colectiv animat de un spirit de echipă unitar> (I. Goia)”. Dna Prof. dr Șomița SUCIU a mai arătat că marele profesor a asigurat un program armonios de învățământ, a creat condițiile pentru funcționarea corespunzătoare a clinicilor, institutelor și laboratoarelor, a recrutat medici ardeleni talentați pentru posturile de asistenți universitari, a creat o pepinieră de oameni de știință și medici în Transilvania. Despre Profesorul Iuliu Hațieganu, vorbitoarea a mai arătat că ,,a fost un ferment dinamizator în colectivitatea în care activa și a avut vocație de ctitor. Pentru meritele sale de excepție și ca o recunoaștere  a aportului său la dezvoltarea Facultății la Cluj, Hațieganu a fost ales Rector al Universității Regele Ferdinand în 1931-1932. În timpul primului mandat de rector, Hațieganu a fost numit Ministru fără portofoliu al Ardealului în 1930, în guvernul condus de Nicolae Iorga. A fost rector al Universității în perioada refugiului la Sibiu, medic emerit și membru al Academiei Române”. Referitor la perioada interbelică, s-a subliniat că ,,Facultatea de Medicină a dobândit rapid recunoaștere națională și renume internațional și datorită <generației de aur>, din care au făcut parte Victor Babeș, Constantin Levaditi, Iacob Iacobovici, Iuliu Moldovan, Victor Papilian”(…) ,,La început au fost păstrate cele 16 catedre ale universității maghiare, care au fost reorganizate și modernizate, ulterior fiind create catedre și institute noi, pentru a ține pasul cu progresul diferitelor științe medicale (…) Au fost create, pentru prima dată în România, catedrele de Semiologie medicală (Ion Goia) și Balneologie (Marius Sturza), a fost creat primul Institut Oncologic din România, au fost organizate dispensarele antituberculos, antivenerian, pentru studenți; a fost organizată prima școală de infirmieri și prima bucătărie dietetică din România. La 31 ianuarie 1920 a fost înființată Societatea Științelor Medicale din Cluj, iar Clujul Medical a apărut ca publicație a societății; în 1949 Clujul Medical și-a sistat existența, dar a reapărut în 1957, continuându-și existența până în prezent (astăzi – Medicine and Pharmacy Reports)”. Conferința a mai trecut în revistă perioada celui de al II-lea Război Mondial, perioada postbelică, anii de început și întemeierea de noi discipline, îmbunătățirea bazei materiale. Anul 1989 a marcat o nouă etapă în istoria învățământului superior de medicină și farmacie din Cluj-Napoca, instituția academică primind, în 1992, denumirea Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Iuliu Hațieganu”. În prezent, Facultatea de Medicină face parte din U.M.F.,,Iuliu Hațieganu” (alături de Facultatea de Medicină Dentară și Facultatea de Farmacie) cu: 5000 studenți la cele 4 specializări; 3000 de rezidenți; 650 cadre didactice; 72 discipline/ 12 departamente. Profesorul și savantul Iuliu Hațieganu ,,a lăsat moștenire Clujului o ilustră școală, pe care noi avem datoria să o ducem mai departe, prin continuarea tradiției Școlii Medicale în spiritul medicinii clinice”, a mai spus Prof. Suciu. N-au fost omise din cuprinsul prelegerii nici premierele educaționale la FM Cluj, nici metodele educaționale moderne promovate, nici aspecte legate de internaționalizarea învățământului medical sau asumarea responsabilității sociale a Facultății de Medicină, precum și recunoașterea internațională și acreditările de care aceasta se bucură.

Muzica serii a fost adusă de consacrata Orchestră a mediciniștilor, MEDSTRINGS, sub bagheta dirijorului Vlad ENIU. Aceasta a interpretat: E. Grieg – Cântecul lui Solveig din Suita Peer Gynt nr. 2; C. Porumbescu – Balada (ar. pentru orchestră Vlad Eniu); solista Patricia NICULA a interpretat, din repertoriul Corinei Chiriac, șlagăre fără vârstă precum: ,,Strada Speranței” și ,,Opriți timpul”, respectiv ,,După noapte vine zi”, din repertoriul Angelei Similea. La bis, împreună cu întreaga asistență, s-a intonat ,,Gaudeamus igitur”, imn al tinereții și-al bucuriei de-a trăi, a visa și a iubi viața și valorile cele mai de preț ale omului: ȘCOALA și PATRIA.

Michaela BOCU