Fotbal / Şase, vine Barcelona!

• Game, set şi meci / Barcelona a şters Parisul de pe harta fotbalului după o victorie cu scor de tenis şi cea mai spectaculoasă remontada din istoria sportului rege. Delirând si vorbind singuri, francezii n-au mai avut motive să destupe şampaniile şi să înfulece croisante.

După halucinantul 0-4 din capitala Hexagonului, la care au rămas mască inclusiv cei mai optimişti fani francezi, probabil că cei care mai credeau cu-adevărat într-o calificare a Barcelonei în „sferturile” Ligii Campionilor puteau fi număraţi pe degetele de la o mână ciungă şi găsiţi prin ceva spital de nebuni, jucând şah pe o tablă de…slănină de porc dalmaţian, uşor afumată, asezonată cu arpagică şi citind de la dreapta la stânga „Zbor deasupra unui cuib de cuci” sau croşetând şosete din scaieţi cu ace de gămălie la un bec de lanternă fără baterii, eventual conectată la curentul de sub uşă.

În aceeaşi măsură, am impresia, atât cât mă pricep la fotbal, că singura echipă capabilă în acest moment să şteargă cu radiera un astfel de rezultat este FC Barcelona, deşi nu mă număr printre admiratorii catalanilor şi ai jocului tiki-taka. Şi afirm acest lucru având tot respectul faţă de fanii marii rivale, Real Madrid, actuala deţinătoare a trofeului Ligii Campionilor. O grupare cel puţin la fel de valoroasă, dar pe care sincer nu o vedeam în stare să încline Turnul Eifel nici în photoshop.

În 2005 am crezut că am văzut totul în fotbal şi că am asistat la cea mai spectaculosă revenire din istoria sportului rege, în finala Champions League, dintre AC Milan şi FC Liverpool, disputată la Istanbul şi în care „cormoranii”, cu Rafa Benitez la cârmă, au reuşit un come-back de senzaţie de la 0-3 şi au câştigat mult râvnitul trofeu după prelungiri, penalty-uri şi multă şansă. La 12 ani distanţă, FC Barcelona smulge oscarul pentru cel mai nebun final din istoria fotbalului, mai nebun chiar şi decât cel din 1999, când Bayern Munchen a scăpat pe scările autocarului trofeul Ligii Campionilor, sub privirea împietrită a lui Lothar Matthaeus, iar englezii de la Manchester United, pe fază, l-au pescuit în extremis, fără momeală, cu două goluri marcate la spartul târgului, de „bătrânul” Sheringham şi norvegianul Solskjaer, „ucigaşul” cu faţă de copil. Nemţii au pierdut trofeul din lesă, care a ajuns în vitrina de pe „Old Trafford”.

Ce n-a văzut Parisul

Ei bine, drama bavarezilor şi ulterior a italienilor de la AC Milan e nimic pe lângă ceea ce au trăit francezii de la Paris Saint Germain, pe „Camp Nou”. Aceştia au încasat trei goluri în şapte minute, din care două în prelungiri, iar pe cel de-al şaselea, echivalent cu eliminarea, la ultima fază, când inimile celor 96.000 de spectatori prezenţi în tribune s-au oprit preţ de câteva secunde, pentru ca mai apoi stadionul, îmbrăcat în roşu şi albastru, să erupă ca Vezuviul. Lava de bucurie s-a revărsat pe străzile Barcelonei, care a făcut noapte albă.

Antologică rămâne imaginea cu Unai Emery, antrenorul francezilor, pe care aparatele de filmat l-au surprins în lacrimi şiroindu-i pe obraji ca unui copil căruia i-a confiscat cineva jucăria preferată. Pariu că Emery ar fi dat toate trofeele cucerite cu Sevilla pentru calificarea în dauna Barcelonei? În locul lui, m-aş lăsa de antrenorat şi m-aş apuca de antreprenorat. Să nu se mire nimeni dacă în zilele următoare, paparazzi îl vor surprinde vorbind singur.

Ce-ar fi fost dacă…

La 0-3, PSG a avut o bară, iar la 1-3, uruguayan-ul Edinson Cavani a ratat singur cu Ter Stegen. Ce-ar fi fost dacă PSG marca şi al doilea gol…

Catalanii au beneficiat de două lovituri de la 11 metri, în minutele 50 şi 90+1, dar în ambele centralul a fost acoperit de regulament. Pe primul l-a transformat Messi, însă argentinianul n-a avut curajul să-şi asume şi executarea celui de-al doilea, pe care l-a bătut Neymar cu sânge rece. Brazilianul a înscris un gol fabulos şi din lovitură liberă, la care Trapp, goal-kepper-ul oaspeţilor, a rămas inert ca un manechin de plastic în vitrină. Cireaşa de pe tort a pus-o Sergi Roberto, jucător intrat pe teren în minutul 76, în locul lui Rafinha. După această reuşită, cota mijlocaşului spaniol în vârstă de 25 de ani a explodat, după cum şi clauza de reziliere, căreia i s-a mai adăugat o cifră în coadă, ceea ce-l face de nepreţuit pentru Barcelona şi netransferabil.

Despre performanţa Barcelonei se va scrie şi se va vorbi mult timp de-acum înainte, iar „miracolul” de pe „Camp Nou” poate reprezenta oricând un subiect de carte şi de film, respectiv material de studiu pentru echipele de fotbal. Contraperformanţa celor de la PSG trebuie să fie inclusă la rubrica „Aşa nu!”, iar pentru vizionarea finalului partidei se recomandă acord parental, fiind interzis celor care-şi irosesc copilăria în faţa calculatorului.

N-aş vrea să fiu în pielea celor de la Paris Saint Germain, pe seama cărora se vor face multe bancuri şi multă băşcălie. PSG a intrat în istoria fotbalului ca prima echipă care pierde o calificare după ce a câştigat prima manşă cu 4-0. Mă pufneşte râsul. Francezii au nevoie în acest moment de o armată de psihologi şi de o cură cu nămol la Căciulata.

Mă întreb dacă, în urma acestei reveniri demne de un scenariu ştiinţifico-fantastic, Barcelona mai poate fi oprită din drumul spre câştigarea trofeului? Oare ce calcule va trebui să-şi facă următorul adversar al grupării „blau-grana”?

Cristian FOCŞANU