Fostul negociator şef al României cu UE, Vasile Puşcaş:  Astăzi proiectul intrării în spaţiul monetar Euro pare că se îndepărtează (II)

În ediţia de astăzi vă prezentăm a doua parte a interviului acordat ziarului Făclia de Cluj de fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană, Vasile Puşcaş. Universitarul clujean vorbeşte despre necesitatea relansării  construcţiei europene, precizând că îşi doreşte ca ţara noastră să nu tot rateze oportunităţile pe care apartenenţa la Uniunea Europeană le oferă. Istoricul Vasile Puşcaş avertizează, totodată, că pentru a avea putere de negociere în procesul decizional european ar trebui să arătăm că suntem un stat dezvoltat, cu instituţii coerente şi puteri ale statului echilibrate şi că suntem decişi să funcţionăm în sistemul partenerial european pentru binele cetăţenilor români şi cetăţenilor europeni.

Rep: Se preconizează ca, în urma alegerile pentru legislativul european, partidele de extremă dreapta să aibă o reprezentare considerabilă în acest for. Cum vedeţi ascensiunea acestor formaţiuni şi de ce credeţi că a luat amploare acest fenomen în Europa?

Vasile Puşcaş: Ascensiunea radicalismului politic şi antieuropean în Uniunea Europeană se datoreazã „crizei existenţiale” a Uniunii Europene (cum o numea chiar actualul preşedinte al Comisiei Europene), manifestă în Bruxelles şi alte capitale europene încă din 2005. Folosind o comparaţie istorică aş spune că, precum în Republica Weimariană, liderii politici care au condus destinele Uniunii Europene în loc să vină cu soluţii de asanare a simptomelor patologiilor politice care se exprimau s-au făcut că nu le observă ori le-au subdimensionat efectele. Nici măcar după criza economico-financiară de la sfârşitul deceniului trecut, când orice cercetător începător le-ar fi spus că va urma o criză socială şi una politică, nu s-a dat atenţie fenomenului despre care mă întrebaţi. Acum, când se poate constata că deja sunt costuri şi de pe urma acestei crize politice europene, se aud strigăte disperate tocmai din partea celor care au însoţit aproape tutorial aceste cangrene socio-politice. Dar cine-i mai ascultă şi mai ales cine-i mai crede şi aude astăzi? Doar o nouă calitate a leadershipului politic european ar mai putea diminua din pagubele care deja se înregistrează. Întrebarea este: va apare un nou leadership european în contextul alegerilor europene viitoare şi din alegerile organizate în statele membre ori va fi preferată escamotarea? Din păcate eu întrevăd noi faze dureroase ale acestei crize europene, dar pentru că proiectul european a înaintat mai mult pe principiul făcând şi văzând, probabil vor fi extrase mai încet învăţături din greşelile post-2004. Sunt însă convins că va fi relansată construcţia europeană, deoarece azi este mai multă nevoie de ea ca oricînd. Și îmi doresc ca ţara noastră să nu tot rateze oportunităţile pe care apartenenţa la Uniunea Europeană le oferă.

Rep: Din fericire România este ferită de astfel de mişcări. Ba mai mult, potrivit sondajelor, populaţia continuă să aibă încredere în proiectul european. Constituie acest lucru un atu pentru România şi cum poate fi valorificat în negocierile pe care le are la Bruxelles?

Vasile Puşcaş: Să nu ne amăgim. Radicalismul politic este prezent şi în România. Aşteaptă doar impulsul adecvat pentru a se coagula chiar şi într-o expresie antieuropenistă. Numai temerile istorice şi bunul simţ care a mai rămas în popor stăvilesc avalanşa sa neîngrădită în spaţiul public. Însuşi corpul naţiunii cred că este afectat de feluritele radicalisme sociale, politice şi chiar culturale care-i macină organicitatea. Pentru a avea putere de negociere în procesul decizional european ar trebui să arătăm că suntem un stat dezvoltat, cu instituţii coerente şi puteri ale statului echilibrate, având o direcţie de evoluţie clară şi determinată pe termen mediu şi lung, că suntem decişi să funcţionăm în sistemul partenerial european pentru binele cetăţenilor români şi cetăţenilor europeni. Când veţi constata că aceste atribute sunt operaţionale în România, vă rog să-mi semnalaţi şi mie, pentru că îmi doresc şi eu să văd un astfel de context care să constituie un mediu normal şi eficient pentru negocierile din Uniunea Europeană. Desigur, şi în circumstanţele actuale guvernul României trebuie să găsească argumentele cele mai bune la masa negocierilor europene, să folosească toate avantajele competitive care-i stau la îndemână, dar astfel de susţineri nu se află printre cele enumerate de întrebarea dumneavoastră.

Rep: Una dintre priorităţile Bucureştiului pe termen mediu este aderarea la zona euro. Este pregătită România pentru acest proces şi pe când apreciaţi că va fi posibil acest lucru?

Vasile Puşcaş: Dacă România ar fi urmat un program structurat de pregătire chiar după semnarea Tratatului de Aderare ar fi avut o ocazie de a intra în zona Euro la începutul acestui deceniu. Liderii de atunci ai României au avut atunci alte preocupări şi interese. După aceea s-a anunţat de câteva ori că vor fi puse în aplicare strategii de aderare la zona Euro, dar cum au început aşa s-au şi sfârşit. Astfel că astăzi proiectul intrării în spaţiul monetar Euro pare că se îndepărtează, deoarece şi această zonă îşi reconsideră criteriile de primire. Mai important ar fi dacă în România s-ar urma politici consecvente de dezvoltare durabilă, ar creşte gradul de convergenţă şi competitivitate societală. Concomitent cu obţinerea unor rezultate pozitive şi continui în domeniile menţionate ar fi cazul să ne apropiem şi de îndeplinirea criteriilor aderării la zona Euro, cu atât mai mult cu cât ne-am asumat şi prin Tratatul de Aderare.

Rep: După 2007, România avea două obiective importante de realizat în raport cu UE: ridicarea MCV şi intrarea în Schengen. Din păcate nu s-a reuşit acest lucru. De ce credeţi că ţara noastră a rămas dupã atâţia ani cu aceste „dosare” nerezolvate?

Vasile Puşcaş: În legătură cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) încă stăruie multe neclarităţi în opinia publică şi nu numai. Să ne reamintim că MCV a fost un aranjament adoptat de guvernul României şi Comisia Europeană în decembrie 2006, nefiind obiectul unei negocieri până la data finalizării Tratatului de Aderare. În opinia mea, a fost o mare eroare din partea Bucureştilor, dar şi a Comisiei Europene. MCV nu a fost ridicat până acum pentru că una din părţi nu a vrut. Iar eu mă tem că în primul rînd partea română nu şi-a dorit. De ce? Aceasta este o altă chestiune. Iar intrarea în Spaţiul Schengen este nu doar un subiect de pregătire tehnică, ci şi de încredere politică şi partenerială în ceea ce priveşte capacitatea autorităţilor române de a aplica în mod corect acquis-ul Schengen. De ce nu s-a ajuns la credibilitatea necesară? Aceasta este întrebarea fundamentală la care ar trebui să răspundă chiar autorităţile române care au avut atribuţii decizionale legate de pregătirea ţării pentru a intra în Spaţiului Schengen. A căuta doar „acarul Păun” sau „vinovaţi” peste mări şi hotare nu duce la rezolvarea acestui dosar. Voinţa guvernanţilor de a realiza aceste obiective este cheia reuşitei. Eu sunt convins că se putea şi se poate ajunge la îndeplinirea acestor ţeluri şi dorinţe îndreptăţite. Nu mă întrebaţi când, căci răspunsul nu este la mine, ci la liderii României şi la cetăţenii ţării.

Vasile Puşcaş (64 de ani) a fost, în perioada 2000-2004, Negociator-şef al României în relaţia cu UE, sub coordonarea sa încheindu-se, în decembrie 2004, toate capitolele de negociere a procesului de aderare la UE. Pe baza rezultatelor obţinute de echipa lui Vasile Puşcaş, România a devenit în 1 ianuarie 2007, stat membru al Uniunii Europene. În perioada 1992-1994, Vasile Puşcaş a negociat reacordarea Clauzei Naţiunii celei mai Favorizate de către SUA, un privilegiu comercial pentru România, într-o perioadă delicată din punct de vedere politic.

Între 2000 și 2008 a fost membru al Parlamentului României. Între decembrie 2008 și octombrie 2009 a fost ministru al Afacerilor Europene în Guvernul României.

În septembrie 2016, Vasile Puşcaş a fost cooptat de preşedintele Klaus Iohannis să facă parte din comisia prezidenţială pentru elaborarea proiectului de ţară.

Absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 1979 cu specializarea „Istorie şi Ştiinţe Sociale”, Vasile Puşcaş a urmat toate treptele carierei academice de la asistent la profesor (1995). El este „ad personam Jean Monnet Chair”, titulatură acordată de Comisia Europeană şi rezervată unui număr restrâns de profesori şi cercetători cu înaltă calificare în Studii de Integrare Europeană. Puşcaş a inaugurat, în februarie 1990, în România cursurile de integrare europeană, devenite astăzi disciplină obligatorie în toate facultăţile cu profil istorie, relaţii internaţionale, studii europene. A pus bazele şcolii de ştiinţe politice din Cluj, pe model american, iar în 1995 a fost primul decan al nou înfiinţatei Facultăţi de Ştiinţe Politice şi Administrative de la UBB. A inaugurat Programul de Master în Managementul Afacerilor Internaţionale, iar din anul 2000 este conducător de doctorat în relaţii internaţionale, la Facultatea de Istorie şi Filosofie (UBB), precum şi la Institutul Universitar Internaţional de Studii Europene (IUIES) din Gorizia-Trieste (Italia). Între 2002 şi 2008 a fost director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (Bucureşti).

Cărți publicate: Dr. Petru Groza – pentru o „lume nouă” (1985), Alma Mater Napocensis – Idealul universităţii moderne (1994), Al Doilea Război Mondial. Transilvania şi aranjamentele europene. 1940-1944 (1995), Pulsul istoriei în Europa Centrală (1998), Căderea României în Balcani (2000), Relaţii internaţionale contemporane (2003), Speranţă şi disperare – Negocieri româno-aliate, 1943-1944 (1995, 2003), Universitate-Societate-Modernizare (1995, 2003), Negociind cu Uniunea Europeană, 6 volume (2003-2005), „Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (USA Congress, 1990-1996)/„Bastoane şi Morcovi”. Reacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate (Congresul SUA, 1990-1996) (2006), European Negotiations. A Case Study: The Romania’s Accession to EU (2006), Relaţii internaţionale/transnaţionale (2005, 2007), România şi iar România. Note pentru o istorie a prezentului (2007), România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004) (2007), România: de la preaderare la postaderare (2008), Teme europene (2008), Euro-Topics (2009), International/Transnational Relations (2009), Managing Global Interdependencies (2010), Europa în criză (2011), Uniunea Europeană. State-Pieţe-Cetăţeni (2011), Spiritul european, azi (2012), EU Accession Negotiations (A Handbook) (2013), Negocieri pentru parteneriate (2016).

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ