Fiii Borzeştiului l-au omagiat pe profesorul Alexandru Borza

Acoperit de ramurile copacilor seculari, satul Borzeşti pare a fi o mică cetate a timpurilor trecute, un cătun care-şi duce viaţa fără confortul secolului XXl, ba nici al celui trecut, dacă privim această aşezare umană în…măruntaiele sale atât de discutabile.
Cu amabilitatea familiei Horea Borza şi Rodica Balteş, am ajuns în acest loc geografic de o rară frumuseţe peisagistică generată de Sfânta natură, cu gândul să iau … o piatră în gură, în semn de respect şi plecăciune pentru cei ce au trudit pe imaşurile dintre aceste culmi bogate nu doar în vegetaţie, ci şi în bentonită.
Pietre erau destule, dar acoperite cu cele aduse de ploile torenţiale căzute fără noimă şi în acest sătuc uitat de autorităţile locale ale comunei Iara, care îl lasă în agonia pieirii moştenită de la regimul trecut. Dar cum instinctul apartenenţei la…cuibul unde ai crescut, nu este negociabil, tânărul inginer Dănuţ Florin Lung, şi-a invitat fiii satului la o întâlnire de suflet. El şi dna Cristina Pop, îmbrăcaţi în costume populare, au primit oaspeţii, oferind, cu generozitatea locului, pâinea rumenă şi proaspătă coaptă în cuptorul satului. Această reuşită întâlnire, a fost un minunat prilej de a comemora, cum se cuvine, personalitatea profesorului universitar, academicianul Alexandru Borza, întemeietorul frumoasei, respectabilei şi cunoscutei Grădini Botanice din Cluj – Napoca, ce îi şi poartă numele.
Şi au venit vreo 200 de descendenţi ai generaţiilor ce au săvârşit cu mari eforturi dimensiunile acestei aşezări premontane, ba chiar şi invitaţi din satele vecine, pentru a se bucura împreună la sărbătoare.
Evenimentul a debutat cu slujba religioasă, la care preotul Călin Hruban a avut marea satisfacţie să aibă o biserică plină, dat fiind faptul că satul numără doar 37 de suflete cu domiciliu permanent.
La acest Te – Deum, urmat de o ectenie a celor adormiţi din satul Borzeşti, participând şi doi preoţi, fii ai satului, Liviu Dărăban şi Dorin Sas, care îşi săvârşesc serviciile religioase în parohii ale comunităţilor de români stabiliţi în Germania şi Spania.
Aşezarea şi dezvelirea plăcii comemorative în zona Bisericii, a fost posibilă prin contribuţia semnificativă a Grădinii Botanice şi Universitatea Babeş-Bolyai, în semn de înaltă cinstire faţă de înaintaşii ţării şi locului, respectiv Ignat Borza şi fiul său, prof. univ. dr. Alexandru Borza.
Despre opera şi viaţa plină de sincope a profesorului, botanistului,a personalităţii deschizătorului de drumuri în domeniul biologiei şi fostul rector al Universităţii din Cluj – Napoca, au vorbit: cercetătoarea Alexandra Şuteu, conf. univ. Mihai Puşcaş, prof. univ. dr. Maria Ţenchea, nepoata prof. Al. Borza, preotul Călin Hruban şi scriitorul Valentin Vişinescu.
De reţinut este şi faptul că la întregul program al zilei au participat trei nepoţi ai profesorului Alexandru Borza, în persoana doamnelor Maria Ţenchea, Anca Pia Danci şi a domnului Gheorghe Lascu.
Camera muzeală dedicată familiei Borza, a fost amenajată şi inaugurată în locuinţa fostei învăţătoare a satului, doamna Terezia Damian ( Zica), fiica a trei generaţii de învăţători, care a refuzat să participe la întâmplările din prima parte a zilei, în semn de protest faţă de Şcoala dărâmată şi lăsată în izbelişte de conducerea primăriei Iara (!?).
Tot cu ocazia acestui eveniment, comunitatea locală a premiat şi înmânat o diplomă de excelenţă doamnei Valeria Deaşi, cu prilejul împlinirii onorabilei vârste de 95 de ani chiar în ziua sărbătorii din acest sat.
Sărbătoarea Fiii satului Borzeşti, s-a finalizat cu un frumos program artistic susţinut de soliştii de muzică populară Adelina Boita, Cătălina Furdui, Ioana Budae şi Ansamblul folcloric “Datina Turdeană’’, avându-l coregraf pe Ioan Cuc.M-am despărţit de acest sătuc, prea obosit de timp, ce numără 150 de locuinţe, majoritatea fără viaţă, dar cu speranţa că tineri ca şi ing. Cornelia Suciu, care preia laptele şi îşi dezvoltă aici propria fermă zootehnică, de unde produce 10 tipuri de brânzeturi. Sau constructorul Călin Popa, care după lungi stagii prin Cluj – Napoca şi Spania, şi-a găsit liniştea şi puterea de a muncii în casa bunicilor, reabilitată, exemplul lor fiind pilduitor şi pentru alţi tineri ce pot dezvolta meseriile tradiţionale ale satului. Ba mai mult, în acest sprijin se pot gândi şi driguitorii comunei Iara, care, ne-au spus localnicii, nu vin pe aici decât o dată la patru ani, cu…urnele!?
Dar pentru a da de gândit şi administraţiei judeţului, mai adăugăm faptul că uliţele de aici au o stare jalnică, Casa parohială şi Şcoala se înscriu perfect în peisagistica incendiilor greceşti, magazinul cooperaţiei este devastat, fără geamuri şi pierdut în buruieni, nu au nici un magazin în sat, o dubă aduce pâine şi altecele, o dată pe săptămână.
Cămin cultural, spaţiu pentru a veni medicul de familie sau mijlocul de transport spre restul lumii, nici vorbă în 2018!
Dumitru VATAU