FERMECĂTOAREA TIRANIE A ŞCOLII – de vorbă cu generaţii imaginare de bariţişti

Prepuim împreună cu vremurile
Clujul catolic, Clujul iezuit, Clujul calvin… Şcoală, aşadar, s-a făcut dintotdeauna pe meleag. Doar că nu în româneşte. Şi chiar şi dintre români erau puţini aceia care reuşeau să se strecoare în sistemul de învăţământ latinesc. Cei care au urmat ciclurile trivium (gramatică, retorică şi dialectică, bunăoară) şi, mai apoi, quadrivium (aritmetică, astronomie şi muzică) şi, cu siguranţă, urmaşii lor, pentru care la mare preţ şi trudnică opinteală erau retorica, dialectica, sintaxa, matematica, limbile clasice, poezia şi religia s-au entuziasmat la apariţia primei şcoli româneşti: „La 19 octombrie 1919 îşi deschide porţile primul liceu teoretic în limba română, liceul G.Bariţiu. După zece ani de la Unire, la Cluj funcţionau în limba română 17 grădiniţe, 11 şcoli primare, 14 şcoli elementare, 9 pentru băieţi şi 5 pentru fete” – ne spune prof. Lucia Ţuculescu, în monografia colegiului de-acum, „George Bariţiu”. Un formidabil gest estetic de ieşire din dogme, care ne permite, ne obligă chiar, la

Încă puţină istorie
Primul liceu românesc din Cluj a fost iniţiat de Consiliul Dirigent, şi a început să funcţioneze în toamna lui 1919 într-o clădire preluată de statul român pe strada George Bariţiu nr. 26. „Primul corp profesoral a fost alcătuit din 7 profesori din Vechiul Regat, un profesor de franceză, unul din Macedonia, ceilalţi din Ardeal”, spune Monografia celor 90 de ani de existenţă. Şi undeva mai departe: „Primul comitet Şcolar al liceului şi-a început activitatea în anul 1923-1924, alcătuit din părinţi, doi delegaţi ai corpului profesoral, directorul – Al. Ciura în calitate de secretar. Preşedintele comitetului a fost, timp de mai mulţi ani, prof. univ. Emil Racoviţă”.
De-a lungul anilor, liceul G. Bariţ s-a dovedit a fi o şcoală de maximă seriozitate, dar cu disponibilităţi lirice nelimitate, o fermecătoare tiranie a unui corp profesoral responsabil: Dumitru Roşcău, Felicia Crişan, Lucia Viţelaru, Felicia Nana, Ilie Constantinescu, Vasile Langa, Hortensia Popescu, Monica Ghiuruţan – longevivi care au pus o amprentă serioasă pe faima de netăgăduit a liceului. Evident că nu i-am putut pomeni pe toţi. Dar din strădania lor şi a celorlalţi au ieşit absolvenţi bariţişti plasaţi în elita profesioniştilor. Şi aici lista ar fi pre lungă, Dar

Astăzi, cu făuritorii caracterelor de mâine
… vom afla mai multe despre deschiderea europeană a Colegiului Naţional George Bariţiu. Cu oameni reali, care trudesc pentru asta. Ne ajută să desluşim această poveste a clădirii de pe str. Emil Isac, nr. 10, doamna prof. dr. Alina Monica Bărăian, directorul aşezământului centenar:
– Există o listă în curs de actualizare a personalităţilor liceului. George Bariţiu, evident, apoi Ion Raţiu, Ion Racoviţă, Ioan Alexandru, Sabin Pop, fost consul onorific la Strasbourg, academicienii Burzo, Cornel Ţăranu, Ştefan Pascu, Eugen Pora, apoi Teofil Herineanu, Petre Ţuţea…
– Şi lista este aproape nesfârşită, dacă ţinem seama de toţi scriitorii, criticii, medicii de renume, profesori universitari, muzicieni – din ţară sau răspândiţi pe meridianele lumii. Cum arată şcoala acum?
– Spun cu mâna pe inimă: liceul merge într-un continuu crescendo. S-a dezvoltat mult în ceea ce priveşte cifra de şcolarizare. La primară avem două clase paralele, la învăţământul gimnazial urcăm tot cu două clase pe nivel, iar la învăţământul liceal avem cele trei clase, pe cele trei specializări pe care le-am consacrat din 1990 încoace. Este vorba despre profilul real, matematică-informatică cu intensiv informatică şi cele două clase de uman, respectiv ştiinţe sociale şi filologie cu predare în limba italiană. Această clasă este o clasă specială, pentru că este înfiinţată printr-un memorandum de înţelegere semnat cu statul italian (2002 n.n). Limba italiană se predă şi la nivel de gimnaziu, iar clasa de bilingv român-italian este la nivel liceal. Asta înseamnă 5-6 ore de predare a limbii italiene pe săptămână şi predare pe grupe. Şi important: există profesor vorbitor nativ de italiană, trimis la noi de statul italian. Şi vă pot asigura că lucrurile se mişcă într-o direcţie foarte bună. ES Marco Giungi, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Italiei în România, ES Massimo Hovali, consulul onorific al Italiei la Cluj şi lectorul italian dl. Piergiorgio Mori au pus la punct un plan de stimulare a elevilor olimpici la italiană, precum şi numeroase întâlniri cu comunitatea de afaceri a italienilor. Aşadar, clasele de italiană au o mare deschidere şi o activitate deosebit de intensă şi în final au de câştigat numai elevii care îşi dau maximum de interes.
– Colegiu Naţional George Bariţiu a ridicat în permanenţă ştacheta calităţii învăţământului şcolar .
– Rezultatele sunt bune şi foarte bune. În ultimi 4 ani avem promovabilitate de sută la sută la examenele naţionale atât la clasele a VIII-a, cât şi la cele de bacalaureat, cu foarte multe participări la olimpiade, concursuri şi o mare deschidere spre educaţia nonformală. Promovez ideea că şcoala trebuie să se deschidă spre comunitate. Asta înseamnă că şcoala nu poate fi ruptă de comunitate cu zidurile şi porţile închise. Ea este parte integrantă din comunitate, iar comunitatea sprijină şcoala, în condiţiile în care găseşti modalitatea de a o aduce înspre tine. Avem numeroase contacte cu ONG-uri, care aduc foarte mult bine şcolii. Educaţia juridică, identificarea cazurilor cu copii care au probleme acasă, consiliere psihologică, orientare şcolară, relaţiile cu universităţile au un impact deosebit în viaţa şcolii noastre.
– Anul acesta lansaţi evenimentele pentru sărbătorirea centenarului.
– În primul rând vrem să conştientizăm că anul 2019 are o semnificaţie aparte. Nu numai pentru noi, evident. Iar asta înseamnă o serie de acţiuni de mediatizare, gândite într-un program coerent. Apoi, iniţiativa Primăriei de a ne include în programul „Zilele Clujului” este deosebit de benefică în acest an centenar. Ideea este de a scoate în evidenţă şi de a marca cele trei licee (Bariţiu, Coşbuc şi Racoviţă), care împlinesc 100 de ani de existenţă. Asta până la finele anului şcolar. Apoi, în toamnă, săptămână „Şcoala altfel” va avea un conţinut cu totul… alt­fel. Vom avea o săptămână a „porţilor deschise” pentru toţi absolvenţii bariţişti. Va fi şi o zi dedicată manifestărilor festive (în Sala mare a Casei de cultură a studenţilor). Şi, desigur, se va aduce la zi Monografia.

* * *
Afară, aerul vibrează colorat.
Bătrâna statuie a mentorului persistă pe atâtea suprafeţe sufleteşti câte s-au perindat pe băncile acestei şcoli. Meditând. Postând cărămidă de cărămidă întru binele şi faima şcolii. Călător sentimental am timp să rămân singur cu tot ce e mai preţios în această clădire. Şi am timp să rememorez, să-mi aud paşii cu adânci rezonanţe în timpul neiertător. Am tras o tură, incognito, recunosc, prin şcoală. Paşii sonorizau dalele noi, pe ferestrele termopan se vedea „statuia lu’ Bariţ”, cel care a adunat în jurul personalităţii lui, ca într-un fel de dans, un dans al pământenilor cu sinele celor plecaţi dincolo de orizonturi, nemurind în revista „Zorile” ecouri ale unui învăţământ de marcă. Mi s-a părut? Înaintaşul într-ale jurnalisticii româneşti mi-a făcut semn discret cu mâna? Oricum, scrijelitura de pe Zidul Cetăţii (din ev medieval) portă pe mai departe amprenta armoniei biologice a celor care au fost şi or să mai fie.
Şi peste 100 x 100 de ani.

Radu VIDA