„Făclia” sau dreapta cunoaștere

Presa (adică publicațiile periodice care realizează informarea publicului) are pentru istoria umanității o importanță fundamentală, despre care puțini mai știu astăzi. În secolul al XIX-lea, prin presă, prin școală și biserică, s-a consolidat identitatea națională și s-a format coeziunea națională, care aveau să conducă la crearea statelor naționale unitare moderne în întreaga Europă. Evident, presa, ca orice instituție omenească, poate deveni și a devenit adesea, peste tot în lume, un instrument în mâinile celor puternici, dar a fost și o tribună a noilor idei, un prolog al schimbărilor progresiste, un port-drapel al democrației contra tiraniei. Acum trei decenii, când a căzut regimul Ceaușescu și comunismul, presa scrisă, cea vorbită și cea vizuală au avut rolul esențial în informarea românilor. La Cluj, acest rol l-a îndeplinit „Făclia”, publicația cotidiană rebotezată pentru o vreme „Adevărul de Cluj”, dar care, pentru clujeni, a rămas în aceste decenii tot „Făclia”. Sigur, unii au considerat acest nume de „Făclia” odios, fiindcă l-au dat și l-au folosit comuniștii și au încercat să-l șteargă din memoria oamenilor. Numai că oamenii nu sunt mecanisme și nu se poartă precum roboții. Cuvintele nu pot fi vinovate pentru uzul și abuzul lor. Proletcultismul ajuns la extrem a încercat să topească șinele de cale ferată din URSS, de pe vremea țarilor, numai pentru că erau făcute de „burghezi”, ca și cum metalul acela ar fi fost vinovat de „exploatarea omului de către om”.
Unii au încercat și după căderea comunismului să repete eroarea în sens invers, tentând să distrugă tot ceea ce făcuseră „comuniștii”, de fapt oamenii care trăiseră, fără voia lor, sub comunism. Nicolae Bălcescu a fost veștejit de unii „formatori de opinie” de după 1989 numai pentru că fusese prea mult valorizat de comuniști și pus chiar pe bancnota de 100 de lei, deși marele pașoptist murise la 1852! La fel a fost și cu „Făclia”: unii, ignoranți sau răi, au încercat acum trei decenii să șteargă acest nume din memoria colectivă și chiar din vocabular. Bunul simț s-a răzbunat, însă.
Termenul de făclie este, din câte se pare, la origine unul religios vechi, înseamnă lumânare mare de ceară și ne vine în românește din slavă (mediobulgară), ca mulți termeni slavoni, intrați în limba noastră datorită liturghiei făcute secole la rând în limba lui Chiril și Metodiu. Se poate ca proveniența slavă a termenului să-i fi determinat pe consilierii sovietici prezenți în „obsedantul decenii” pe la noi să tolereze cuvântul făclie și chiar să-l cultive, în ciuda universului religios și bisericesc pe care acesta îl incumba. Cum acei politruci aveau predilecție pentru „scântei”, „lumini”, „sori” sau „zori”, nici „făclia” nu era prea departe de o asemenea paletă, laicizată ad-hoc. Oricum „Făclia” clujeană – dincolo de rolul ei de tribună a partidului comunist, destinat de fondatori – a devenit repede un ziar de profesioniști, făcut cu pricepere și cu dorință de adevăr. De multe ori, între paginile „Făcliei” de dinainte de 1989, se puteau găsi și „grăunțe de aur”, adică, dincolo de editoriale și de articolele de propagandă, cronici bune de carte, cuvântări serioase la vernisaje de expoziții, relatări despre evenimente memorabile. „Făclia” de după 1989 a folosit experiența seniorilor (chiar dacă unii dintre ei făcuseră compromisuri cu regimul căzut) spre scopul informării corecte a cititorilor și, multă vreme, a făcut-o aproape singură în peisajul local, pentru că noile cotidiene apărute erau stângace și efemere. Și mai este un lucru demn de remarcat: în ciuda tentațiilor de tot felul, în ciuda invaziei de știri mondene, în ciuda gustului pentru scandaluri, cancanuri și șușanele, în ciuda manipulărilor de tot felul, oamenii de la „Făclia” au rămas profesioniști și au privilegiat cultura, spiritualitatea, cartea, concertele, expozițiile, școala, universitățile, folclorul autentic, creația intelectuală de înaltă ținută. De aceea, în ciuda detractorilor, „Făclia” a intrat în conștiința publică clujeană, se vinde încă la chioșcuri, dar se citește și on line, este căutată de maturi și de tineri.
Îi urăm ziarului „Făclia” viață lungă și prosperă, iar oamenilor „Făcliei” același echilibru îndreptat spre informarea corectă a publicului și spre îndeplinirea datoriei. La mulți ani!

Ioan-Aurel POP