Expoziţia “Scris, citit şi ştiinţă de carte în Dacia romană”

O expoziţie dedicată tinerilor, cu o temă atractivă, excelent concepută în suite de panouri explicative, piese arheologice şi un rulaj video din filme de mare succes, în măsură să încânte imediat privitorul, a fost deschisă, vineri, la Muzeul de Istorie din municipiul Turda. Instituţia a devenit un prim reper cultural citadin, după restaurarea clădirii de patrimoniu – fosta Casă a Camerei Sării -, între anii 1997-2011, şi mai ales datorită ingenioasei organizări a spaţiului expoziţional, gândite cu rafinament, în toate detaliile, de istoricul Mariana Andone-Rotaru, director al acestei instituţii.

Curatorul expoziţiei “Scris, citit şi ştiinţă de carte în Dacia romană” este tânăra muzeografă Timea Varga. Pentru proiectul minuţios elaborat s-a lucrat tenace o jumătate de an, cu ambiția transpunerii unei viziuni deosebite, în care primează bogăția informațiilor prilejuite de o călătorie în istoria Daciei Romane, inseparabile de istoria Europei. Din punctul de vedere al directoarei Mariana Andone-Rotaru, un muzeu îşi cucerește și menține publicul prin manifestări organizate impecabil. Pentru copii, muzeul este deja locul în care vin aproape zilnic să descopere sumedenie de lucruri fascinante, în folosul propriei educații temeinice.

Joi seara, colectivul muzeului lucra la ultimele sincronizări de imagini, dependente de sursele de lumină care particularizează fiecare piesă din expoziţie.

Au colaborat la realizarea acestui binevenit proiect expozițional Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul Județean de Istorie şi Artă din municipiul Zalău, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și  Muzeul de Istorie din Gherla.

.Vernisajul expoziției a fost urmat de debutul unui colocviu cu aceeaşi temă, la care participă, vineri şi sâmbătă. cercetători şi istorici de renume.

“Expoziția temporară “Scris, citit şi ştiinţă de carte în Dacia” își propune să ofere publicului larg și publicului specialist o incursiune în timp, oferind o imagine amplă asupra nivelului de alfabetizare al societății romane provinciale. În acest sens, modul de expunere al artefactelor cuprinse în expoziție va încerca să ofere publicului larg un exercițiu imaginativ menit să atragă atenția asupra omniprezenței scrisului și cititului în Dacia romană, accentul căzând cu precădere pe armată. Succesul militar depindea de comunicarea și înțelegerea precisă a unui ordin sau semnal scris: soldații erau nevoiți să dețină suficiente cunoștințe pentru a citi un mesaj. De altfel, cele mai multe dintre inscripțiile realizate pe vase, țigle sau cărămizi, descoperite în Dacia, provin cu precădere din mediul militar și pot fi puse pe seama gradului mai ridicat de alfabetizare a soldaților. În ceea ce privește școlarizarea copiilor, Quintilian se întreba, în lucrarea sa „De institutio oratoria (Despre oratorie)” – primul tratat sistematic de pedagogie -, dacă este mai bine pentru un copil să fie educat acasă de un tutore privat, sau, din contră, în școli publice. O întrebare care a început să preocupe astăzi tot mai mult gândurile părinților din țările dezvoltate. De regulă, copiii erau însoțiți la școală de un pedagog responsabil pentru siguranța școlarului și uneori chiar și de instruirea lui elementară acasă”, a explicat muzeograf Timea Varga.

Diplomele militare erau scrise pentru fiecare soldat în parte, la Roma, şi apoi trimise guvernatorului, care le împărţea mai departe comandanţilor de unităţi militare. Erau acte cu o formă standardizată şi limbaj stereotip. Fiecare din aceste diplome conţinea numele împăratului şi titulatura sa, grupul soldaţilor care sunt lăsaţi la vatră, numărul anilor de serviciu, privilegiile acordate, data diplomei, numele soldatului şi locul unde se acordă diploma.

***

Pentru a surprinde cât mai bine tema, circuitul expozițional urmăreşte trei aspecte: cine scrie?, ce se scrie? şi cum se scrie?

Un îndemn rostit de poetul latin Juvenal ne însoţeşte, energic, în acest itinerar de epocă romană:

Aflăm că şi în vremuri foarte îndepărtate erau copii care întârziau la şcoală. Salutau profesorul cu Ave magister! şi apoi îşi aşteptau dojana.

Tăbliţele de lemn cerate erau materialul pentru scriere cel mai obişnuit în epoca imperială romană. Aceste „cărţi de lemn”, acoperite cu un strat de ceară, erau legate între ele, tot aşa cum erau legate şi diplomele militare de bronz. Aproximativ 50 de astfel de tăbliţe au fost descoperite între 1786 şi 1855 în galeriile părăsite ale minelor aurifere de la Roşia Montana, anticul Alburnus Maior. Datate între 131 şi 167 după Hristos, tăbliţele au rezistat timp de 16 secole în condiţii de umiditate care le-au ferit de alterare. În contact cu aerul, multe dintre ele s-au distrus total sau parţial. Pe tăbliţe sunt scrise cextele unor contracte de vânzare-cumpărare, convenţii de asociaţie, dovezi de cheltuieli sau diverse preţuri.

Câteva oglinzi de plumb inscripţionate în greacă au fost decoperite la Sucidava (jud.Olt) şi Ilişua (jud. Bistriţa Măsăud). Oglinda de la Sucidava poartă pe avers inscripţia”Doamnelor frumoase!” iar pe revers continuă cu „Celei frumoase, pentru frumuseţea sa”, în timp ce piesa de la Ilişua are o bineţe – „Doamna mea, salutare!” -, fiind descoperită într-una din clădirile praetorium-ului din castrul auxiliar. Probabil a aparţinut soţiei unui ofiţer.

Un inel de aur descoperit în necropola romană de la Romula (jud.Olt) a fost decorat prin traforare cu motive vegetale. Banda inelului poartă cel mai probabil inscripţionat numele proprietarului, Mandon, flancat de doi delfini schematizaţi. Muzeul Olteniei, Craiova.

Descoperim în expoziţie că o inscripţie versificată de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dedicată zeiţei Dea Caelestis, foloseşte o construcţie literară întâlnită în poemele lui Ovidiu (tura merumque), care poate fi o aluzie la formaţia intelectuală a dedicantului. În schimb, o cărămidă descoperită la Porolissum aminteşte o convenţie tipică stilului de redactare epistolară.

Realizate de meşteri lapicizi mai mult sau mai puţin pricepuţi, literele dăltuite în piatra monumentelor onorifice, votive sau funerare, variază de la majuscule capitale, la caractere neîngrijite şi stângace. Unele monumente epigrafice descoperite în Dacia au rămas impregnate de grija şi precauţia celor ce le-au făurit.Pentru a se asigura că literele sunt dispuse cât mai estetic în câmpul epigrafic, meşterii lapicizi îşi puteau însemna cu compasul spaţiile dintre rândurile inscripţiei, trasând ulterior cu un vârf ascuţit liniile pe care trebuia să fie înscrise literele.

***

În această toamnă, Muzeul de Istorie din Turda propune tinerilor săi vizitatori, copii de toate vârstele şi adolescenţi, un nou atelier interactiv, care se desfăşoară în contextul expoziţiei temporare de arheologie „Scris, citit, şi ştiinţă de carte în Dacia Romană”. Grupaţi în trei echipe, intitulate sugestiv „Scribii”, „Meşterii” şi „Soldaţii”, elevii au prilejul să intre în pielea acestor personaje. Astfel, cu ajutorul unei replici realizate după un stilus roman, „scribii” vor putea să scrijelească textul unui contract, în pastă moale de ceară întinsă pe o tăbliţă de lemn. Ei vor putea să exerseze şi arta caligrafiei romane, redactând, cu ajutorul unui „stilou” confecţionat din tulpină de trestie, textul unei scrisori, pe o foaie de hărtie special concepută pentru a imita papirusul sau pergamentele. Cu ajutorul unei paste modelatoare de lut, cu urcare rapidă, „meşterii” vor putea să-şi confecţioneze propriile ştampile cu iniţialele numelor lor şi să le aplice în lutul moale al vaselor produse de atelierul lor. „Soldaţii” dornici să înveţe carte vor putea scrijeli litere pe fragmente ceramice şi îşi vor iscripţiona numele, punctat, pe plăcuţe de identificare – tesserae militares.

Expoziţia va fi deschisă până la 31 martie 2020.

Carmen FĂRCAȘIU