Eveniment sub aura ineditului

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” a găzduit, joi, 12 septembrie, deschiderea lucrărilor simpozionului internaţional „Zilele Sextil Puşcariu”, organizat de Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române şi Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” – unitate de cercetare științifică cu profil umanist, care funcționează sub auspiciile forumului naţional al oamenilor de ştiinţă şi cultură.

La manifestarea care celebrează un secol de existenţă al Muzeului Limbii Române, devenit, din 1949, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu’’ au participat academicianul Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române şi director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prorectorul Universităţii „Babeș-Bolyai” şi director al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj, acad. Ionel Haiduc, prof.univ. dr. Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române, Emil Boc, primarul Municipiului Cluj-Napoca, personalităţi ale vieţii culturale ale oraşului, literaţi, lingvişti, studenţi, jurnalişti.

Simpozionul a fost deschis de directorul Institutului, Eugen Pavel, care a evidenţiat caracterul aniversar al acestei reuniuni, amintind că vor fi prezentate 64 de comunicări valoroase, în şase secţiuni. La manifestare participă şi cunoscuţi cercetători din Italia – Universităţile din Torino, Udine şi Roma – din Germania, apoi de la Belgrad şi din Republica Moldova.

Primarul Emil Boc a subliniat, în alocuţiunea rostită la simpozion, că „fără Sextil Puşcariu nu ar fi fost posibil actul de naştere al universităţii clujene”. ”Clujul va fi mereu definit prin universităţi. De la Universitate ne tragem trecutul, de la Universitate vom avea viitorul”, a punctat edilul.

Academicianul Eugen Simion a amintit, în discursul său, că Muzeul clujean al Limbii Române a fost cel mai vechi institut filologic din ţară, iar simpozionul care îi poartă numele este un prilej de a-i aduce un omagiu lui Sextil Puşcariu, cel mai prestigios lingvist român.

„Vă felicit că faceţi ce faceţi. Să nu vă părăsească niciodată tăria cugetului”, le-a spus academicianul Eugen Simion cercetătorilor Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”.

Vedeta evenimentului de la Cluj

În sesiunea plenară a simpozionului au prezentat comunicări ştiinţifice acad. Eugen Simion – „Cercetarea academică fundamentală, azi”, prof. univ. dr. Ion Pop – „Transmiterea valorilor culturale – o temă cu variaţiuni” şi directorul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”, Eugen Pavel – „Reflecții la centenarul Muzeului Limbii Române”.

„Vedeta evenimentului de la Cluj ”- precum a remarcat academicianul Eugen Simion -, a fost lansarea antologiei „Şcoala Ardeleană”, în patru volume, editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române, cu participarea Muzeului Naţional al Literaturii Române.

„Şcoala Ardeleană este şcoala de conştiinţă naţională. Un grup de prelaţi erudiţi a creat un puternic curent de idei, într-o jumătate de secol. Este prima dată în istoria noastră când vorbim de o operă culturală de grup. Intelectualii Şcolii Ardelene sunt prima generaţie care a avut succes în opera sa naţională. A doua generaţie a făcut Unirea de la 1859, iar a treia generaaţie a luptat pentru înfăptuirea Marii Unirii de la 1918”, a afirmat acad. Eugen Simion, amintind, în context, că „publicarea antologiei în patru volume a fost finanţată de Primăria Municipiului Bucureşti, şi nu de Primăria Cluj, cum ar fi fost firesc”.

O carte despre românitate

La rândul său, acad. Gheorghe Chivu a arătat că antologia Şcoala Ardeleană este „o carte despre românitate, mişcarea iluministă fiind susţinută şi de bănăţeni, munteni şi moldoveni. E o mişcare iluministă de mare penetraţie, de mare radiere românească. Şcoala Ardeleană s-a adresat întregii românităţi, tuturor generaţiilor. Glosarul antologiei indică bogăţia deosebită a textelor transcrise de corifeii Şcolii Ardelene, pentru a deveni alfabetul limbii române. Sesizăm cum au vrut intelectualii ardeleni de la Blaj să re-romanizeze limba. Româna este mama limbii latine, a spus, pilduitor, Petru Maior. Împăratul Traian a adus colonişti romani la Nord de Dunăre, iar ei au păstrat puritatea latinei de la Roma. Migratorii au compromis limba latină, dar în spaţiul intracarpatic s-a păstrat puritatea limbii latine”.

Şcoala Ardeleană – mişcare de emancipare naţională în contextul iluminismului european, susţinută de istorici şi filologi transilvăneni, veniţi la Blaj, după studii la Seminarul ”Santa Barbara” din Viena, în Slovacia sau la Roma, unde au conștientizat marea asemănare a limbii lor materne cu latina în care învăţau, dar şi cu italiana. „Suntem urmaşii Romei”, au dedus corifeii mişcării iluministe româneşti Ion Budai Deleanu (1763-1820), Samuil Micu Klein (1745-1806), Gheorghe Şincai (1754-1816) și Petru Maior (1756-1821). Ei şi-au întemeiat demersurile pe originea română a poporului român, latinitatea limbii române şi continuitatea românilor din stânga Dunării.

În anul 1774, în Imperiul Habsurgic a fost admis „ratio educationes», regulament şcolar care asigura folosirea limbii materne în învăţământ. Iosif al II-lea (1741-1790), din Casa de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, între anii 1765-1790, rege al Ungariei şi Boemiei, a acordat, în 1781, libertate cultelor ortodox şi protestant. A vizitat de mai multe ori Banatul, Transilvania şi Bucovina, adresându-se românilor, în limba latină, cu „Salve parvae nepos Romuli” / „Vă salut mici nepoţi ai Romei!”, de unde și numele comunelor din județul Bistriţa-Năsăud, pe unde a trecut: Salva, Parva, Nepos şi Romuli. Traiul plin de lipsuri al românilor exploatați inuman de unguri ori de saşi i-a stârnit compasiunea. „Aceşti bieţi supuşi români, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei, sunt atât de chinuiţi şi încărcaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor într-adevăr, dacă o cercetezi, este cu adevărat de plâns”, nota Iosif al II-lea în impresiile sale de călătorie. În 1785, împăratul a desfiinţat iobăgia, dar pentru românii din Transilvania, suprimarea acesteia s-a făcut abia în preajma Revoluţiei de la 1848.

Grupul învăţaţilor de la Blaj a scris cărţi de istorie, literatură, studii de gramatică şi dicţionare. A înfiinţat şcoli pentru copiii români, a introdus grafia latină, în locul slovelor chirilice. Reprezentanții Şcolii Ardelene au argumentat teza că românii sunt urmaşi ai romanilor. Demni, prin urmare, de drepturile spirituale, politice şi sociale ale „naţiunilor” transilvănene, au adresat împăratului Leopold al II-lea petiţiile Supplex Libellus Valachorum, în 1791 şi 1792. Primul text românesc scris în alfabet chirilic, Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului Hanăş Begner, datează din 1521. Timp de mai bine de trei secole românii au folosit în administraţie, şcoală şi biserică alfabetul chirilic, care avea la bază majuscula greacă a secolului al IX-lea. Românii adoptaseră liturghia slavonă, prin urmare şi textele religioase erau scrise cu litere chirilice. Slava veche (slavona) a fost şi limbă “de cancelarie”. În 1779, a fost tipărită, la Blaj, o primă lucrare a Şcolii Ardelene, în domeniul ortografiei limbii române, cu caractere latine. Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată oficial de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, după anul 1860.

Personalităţi ale Şcolii Ardelene:

Inocențiu Micu Klein (1692-1768)/ a învăţat la Colegiul iezuit din Cluj şi în Slovacia; membru al Dietei transilvănene; după Unirea cu Biserica Romei de la anul 1700, a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj. În 1741 a pus piatra de temelie a Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj, finalizată în 1747. A cerut să înceteze starea de „toleraţi” a românilor și să li se dea drepturi egale cu „naţiunile recepte”.

Samuil Micu (1745-1806) / filolog, istoric şi traducător. A formulat primul sistem ortografic românesc modern cu bază latină. A fost iniţiatorul şi unul dintre principalii redactori ai “Lexiconului de la Buda” (1825). Nicolae Iorga îl consideră “începătorul erudiţiei române din Ardeal”.

Gheorghe Şincai (1754-1816) / istoric şi filolog. A întemeiat 376 de şcoli săteşti. În calitate de director al şcolilor româneşti din Transilvania, timp de 12 ani, Gheorghe Şincai a scris abecedare, cărţi de gramatică şi de aritmetică. A scris “Hronica românilor şi a mai multor neamuri”, iar împreună cu Samuil Micu “Elementa linguae daco-romanae sive valahicae”- prima gramatică tipărită a limbii române.

Petru Maior (1761-1821) / istoric şi filolog. A scris „Dialog pentru începutul limbii române între nepot şi unchi” şi „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”.

Ioan Budai-Deleanu (1760-1820) / scriitor, filolog şi istoric, „adevăratul poet al latiniştilor” (George Călinescu). Este autorul primei capodopere a literaturii române moderne, „Ţiganiada”. Prin „Ţiganiada” şi „Trei viteji”, Ioan Budai-Deleanu a pus bazele literaturii române moderne.

Carmen Fărcaşiu