Eurodeputatul Norica Nicolai: Insubordonarea civică a devenit foarte prezentă în societatea românească

Eurodeputatul român Norica Nicolai consideră că preşedinţia României, începând cu ianuarie 2018, la Consiliului Uniunii Europene va fi fără nici un dubiu o provocare pentru ţara noastră, după 10 ani de la aderare. Într-un interviu acordat ziarului Făclia, vicepreşedintele Grupului ALDE din Parlamentul European susţine că deşi România s-a pregătit logistic pentru a exercita acest mandat, acesta va fi diferit față de celelalte președinții, pentru că este perioada în care vom asista concret la plecarea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Cât priveşte dezbaterea internă legată de punerea în aplicare de către preşedintele Iohannis a deciziei CCR cu privire la procurorul şef al DNA, Norica Nicolai susţine că dacă preşedintele alege să sfideze statul de drept și Constituția, din rațiuni evidente de partizanat politic, va reuși să compromită și ultima funcție de vizibilitate din acest stat, care este funcția președințială. ”În plus, riscă să trimită țara într-un haos și într-o anomie care poate avea consecințe foarte periculoase”, a punctat eurodeputatul ALDE. 

Rep: Doamna europarlamentar Norica Nicolai, mai sunt câteva luni până când România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Cât credeţi că este de pregătită ţara noastră pentru această misiune?

Norica Nicolai: Cu siguranţa va fi o preşedinţie dificilă, va fi prima preşedinţie românească a Consiliului Uniunii Europene şi este fără nici un dubiu o provocare pentru România, după 10 ani de la aderare. România s-a pregătit logistic pentru a exercita acest mandat. El va fi totuşi diferit faţă de celelalte preşedinţii, pentru că este perioada în care vom asista concret la plecarea Marii Britanii din Uniunea Europeană, deci vom avea pe agendă încheierea oficială a negocierilor pentru Brexit. În plus, vom aprofunda discuţiile pe tema bugetului Uniunii Europene care se conturează în această perioadă, dar opinia mea în ceea ce priveşte viitoarea construcţie bugetară este că structura finală a acestuia nu va fi evidentă în timpul preşedinţiei româneşti, pentru că abia după înfăptuirea Brexitului vom vedea cu claritate impactul bugetar al acestuia.
Rep: Care ar trebui să fie priorităţile ţării noastre pe perioada acestui mandat?

Norica Nicolai: În ceea ce priveşte ALDE, noi ne vom fixa ca una din priorităţi tema susţinerii întreprinderilor mici şi mijlocii, într-o Uniune Europeană care este intens atacată din punct de vedere economic de marile multinaţionale şi interesele statelor care le susţin. Menţinerea industriei europene şi dezvoltarea sectorului IMM-ului credem că este o necesitate absolută, nu numai pentru România, ci pentru toată Uniunea Europeana, mai ales că avem şi poveşti de succes despre modul în care economia unor state membre se bazează, în principal, pe dinamica IMM-urilor.
Rep: Cum ar trebui să se poziţioneze România în cadrul negocierilor cu Parlamentul European privind noul buget pentru a-şi apăra mai bine interesele ţinând cont de faptul că se preconizează reducerea fondurilor pentru agricultură şi a celor de coeziune?

Norica Nicolai: Urmărind poziţiile celorlalte state membre în cadrul dezbaterilor organizate de Parlamentul European la Strasbourg şi Bruxelles cu şefii de stat şi de guvern, în mod evident nu vom avea o creştere a bugetului Uniunii Europene, dar cred că dorinţa celor mai mulţi este să menţinem actualul nivel bugetar. Comisia a făcut câteva propuneri în ceea ce priveşte agricultura şi fondurile de coeziune.
În ceea ce priveşte agricultura, nu cred că vor fi afectate plăţile directe ale subvenţiilor, ceea ce putem pierde însă este o creştere a nivelurilor de subvenţii pentru România. În ceea ce priveşte Politica Agricolă Comună per ansamblu, este foarte posibil să pierdem fonduri în proiectele de dezvoltare rurală, unde nu am performat foarte bine şi unde nu avem argumente să cerem o suplimentare de buget. Sper, şi ştiu că se fac eforturi, să recuperăm în această perioadă rămasă până la finalizarea actualului bugetul şi să dovedim că suntem capabili nu numai să gestionăm aceste fonduri, dar şi să le facem utile comunităţilor din mediul rural care au nevoie de ele.
Referitor la fondurile de coeziune, se pare că se vor menţine la acelaşi nivel, dar şi aici România are aceeaşi problemă a neutilizării lor eficiente, a absorbţiei reduse şi cred că, în lunile rămase, este vital să accesăm câteva proiecte majore din fondul de coeziune în aşa fel încât, chiar cu o reducere a acestora, impactul pe termen mediu să fie minim. Cu siguranţă, nu vom avea o desfiinţare a bugetului de coeziune, aşa cum se preconiza în urmă cu un an la Bruxelles, pentru că fiecare stat membru are propriile lui interese ca această politică să existe mai departe. Coeziunea va rămâne în continuare o politică europeană dar, subliniez, va trebui sa fim mult mai atenţi atunci când ne stabilim proiecte din aceste fonduri, astfel încât acestea să îşi arate eficienţa şi utilitatea.
Rep: Credeţi că va reuşi România să-şi acopere golul apărut prin reducerea acestor fonduri astfel încât proiectele strategice, în special cele de infrastructură, să poată fi realizate?

Norica Nicolai: În ceea ce priveşte proiectele de infrastructură, am îndoieli ca vom reuşi să utilizăm banii europeni destinaţi acestor proiecte. Sigur, există o oportunitate prin adoptarea legii parteneriatului public-privat, dar nu ştiu dacă în Uniunea Europeană se va găsi o companie puternică care să investească în acest tip de parteneriat. În plus, după prezenţa adjunctului secretatului de stat american pe Europa la Bucureşti, care s-a referit în special la nevoia de a înlătura China din implicarea economică în statele estice, se pare ca o prezenţă chineză, aşa cum mulţi aşteptau în mod legitim (deoarece China are resursele necesare pentru a realiza proiecte majore de infrastructură) devine puţin probabilă. Mă îndoiesc că din bugetul de stat vom reuşi să acoperim deficitul de infrastructură rutieră şi feroviară, din ce în ce mai evidente. Vom putea probabil să finalizăm cele două mari proiecte de autostrăzi, Piteşti-Sibiu, Comarnic-Braşov şi în următorul mandat vom continua să ”cârpim” pe diverse porţiuni. Nu pot spune ca am un optimism special cu privire la infrastructură. Cred, în această privinţă, că ar merita să facem o analiză cu privire la eşecul nostru în a avea o infrastructură decentă şi de nivel european care, în opinia mea, ţine de modul în care sunt gestionate aceste fonduri de Ministerul Transportului, dar şi de anumite interese care sunt la limita unor fenomene de corupţie.
Rep: Una dintre priorităţile Bucureştiului pe termen mediu este aderarea la zona euro. Este pregătită România pentru acest proces şi pe când apreciaţi că va fi posibil acest lucru?

Norica Nicolai: Da, în România avem un comitet interministerial, care funcţionează, analizând şi pregătind aderarea României la zona euro. Din punct de vedere al acquis-ului, avem resursele necesare să facem progrese, mai ales acolo unde este nevoie de decizii legislative. Totuşi, marea problemă este capacitatea economiei româneşti şi a societăţii româneşti de a face faţă impactului pe care îl va avea transformarea veniturilor, în special a celor salariale, din lei în euro. Euro, din fericire, este o monedă stabilă, însă nu exclud ca ea să fie afectată în disputele cu celelalte mari blocuri economice şi cred că aderarea la zona euro trebuie să se bazeze şi pe o analiză realistă de impact asupra populaţiei şi asupra societăţii. Nu ştiu cât de uşor va fi primită transformarea unei pensii de 1.000 de RON în 220-230 de euro. Impactul psihologic poate fi devastator şi cred că, în acest moment, nici zona euro nu doreşte să accepte, din raţiuni politice, o ţară în situaţia României şi nici pentru România nu ar fi benefic să ne grăbim şi să bifăm aderarea la euro ca pe orice proiect politic banal.
Rep: Criza instituţională din ţară generată de decizia CCR cu privire la procurorul şef al DNA se adânceşte tot mai mult. Cum vedeţi rezolvarea lucrurilor pentru a se putea reveni la normalitate?

Norica Nicolai: România a traversat în ultimii 10 ani o perioadă de dezechilibru democratic şi pentru că deciziile Curţii Constituţionale, parte integrantă a ceea ce se cheamă statul de drept şi respectul faţă de legea fundamentală, au fost ignorate. Foarte puţine decizii au fost transpuse în practică, aşa cum prevede Constituţia, cu respectarea acelui termen de 45 de zile. Dacă, şi în această situaţie, preşedintele României alege să sfideze statul de drept şi Constituţia, din raţiuni evidente de partizanat politic, după părerea mea, va reuşi să compromită şi ultima funcţie de vizibilitate din acest stat, care este funcţia prezidenţială. În plus, riscă să trimită ţara într-un haos şi într-o anomie care poate avea consecinţe foarte periculoase. Dacă atitudinea preşedintelui va fi aceeaşi de până acum, foarte mulţi români se vor simţi îndreptăţiţi să nu respecte sentinţe judecătoreşti, să nu respecte legea, iar această atitudine nu este decât o instigare spre anarhie şi spre insubordonare civică.
Insubordonarea civică a devenit, în momentul de faţă, foarte prezentă în societatea românească, iar cea mai gravă consecinţă este realizarea unei divizări masive a populaţiei în diverse tabere care nu dialoghează, iar această situaţie poate genera conflict, nu te ajută să construieşti, pentru că devenim o ţară cu instituţii precare şi poate duce spre orice, inclusiv spre destabilizare teritorială. În plus, deficitul democratic din ultimii 10 ani va fi foarte dificil de surmontat, iar orice încercare de a consolida democratic România este şi ea la fel de dificilă, pentru că foarte puţini oameni politici mai au capacitatea de a face acest lucru.
Trebuie sa ne uităm atent şi la resursele umane ale acestei ţări. România are nevoie de creativitate, iar creativitatea este adesea înăbuşită; are nevoie de responsabilitate, iar responsabilitatea aproape nimeni nu şi-o mai asumă; are nevoie de o viziune pe termen mediu şi lung şi, până acum, nu am văzut decât formule de supravieţuire pe termen scurt, individuale, marcate fie de opţiunea de a părăsi această ţară, fie de opţiunea de a nu te mai implica în ceea ce se cheamă luarea deciziei.
Această criză instituţională despre care mă întrebaţi riscă să fie într-un an centenar care, de regulă, pentru orice naţiune ar trebui să fie un an de coeziune şi de potenţare maximă, iar pentru naţiunea română se poate să fie doar generatoare de mari prejudicii şi de consecinţe pe care nu doresc să mi le imaginez.
Rep: Sunteţi printre europarlamentarii care au supravegheat parcursul european al Republicii Moldova. Care este în prezent relaţia acestei ţări cu UE şi în ce măsură se mai poate vorbi de un viitor european al românilor de peste Prut?

Norica Nicolai: În momentul de faţă, consider că Republica Moldova a făcut progrese serioase în ceea ce priveşte adoptarea acquis-ului comunitar. Progresele sunt însă limitate în câteva domenii, şi mă refer la justiţie, finanţe şi economie. Marea problemă a Republicii Moldova, ca şi a României de fapt, o constituie arhitectura politică, „establishement-ul” politic.
În acest an, ţara are alegeri şi actuala coaliţie pro-europeană, dacă va reuşi sa le câştige şi să continue acest parcurs, Moldova poate să se recupleze la parcursul instituţional european, pentru că este o ţară europeană, este o ţară care trăieşte foarte mult în Europa, mulţi cetăţeni locuind în România sau în alte ţări ale Uniunii. Dar, instituţional, această componentă politică devine decisivă. Nu ştiu dacă pot face în acest moment o predicţie cu privire la ceea ce se va întâmpla în urma alegerilor din Moldova din noiembrie. Eu îmi doresc din tot sufletul ca forţele pro-europene să fie cele câştigătoare, dar dorinţa mea nu are nicio relevanţă atâta vreme cât decizia cu privire la parcursul european al Moldovei o vor lua cetăţenii Republicii Moldova.
Noi, ca români, am sprijinit guvernul de la Chişinău, actuala coaliţie pro-europeană, să depăşească obstacolele. Asigurăm expertiză, asigurăm resurse financiare, sigur şi noi mai greşim uneori. Părerea mea este că am creat prea multe dezbateri cu privire la regimul electoral din Republica Moldova, acesta a fost ultimul demers al Partidului Popular European, acela de a introduce o formulă hegemonică în arhitectura politică, ceea ce este, în opinia mea, un demers total neeuropean. Dar în cele din urmă, viitorul Republicii Moldova şi parcursul său european depind de moldoveni şi sper sincer ca cetăţenii din Moldova, cei care doresc Uniunea Europeană aproape de Moldova, să fie mai mulţi decât cei care doresc o apropiere de Rusia.
Interviu realizat de Cosmin PURIŞ