Eurodeputatul ALDE, Norica Nicolai: Misiunea noului Guvern român de a modifica arhitectura instituţiilor de justiţie este atât de necesară

O ţară care va trebui să finalizeze negocierile pentru Brexit, pusă sub ”sabia” acestui mecanism care îi creează o problemă de imagine şi de încredere, nu este o ţară puternică în derularea unei negocieri de asemenea importanţă şi de aceea Comisia va face tot ce îi va sta în putinţă ca în 2018 acest Mecanism să îşi înceteze existenţa, a declarat eurodeputata Norica Nicolai într-un interviu acordat ziarului Făclia de Cluj. Norica Nicolai a subliniat că MCV-ul ”bântuie” România de 10 ani şi este deseori instrumentalizat politic la Bucureşti, precizând că acest mecanism este ratat deoarece după atâţia ani nu a reuşit deloc să aducă ceea ce ar fi trebuit să aducă: justiţie eficientă şi accesibilă tuturor, transparentă, care să funcţioneze pe principiul echităţii. Cât priveşte problema catalană, eurodeputatul ALDE spune că nu crede că pe termen scurt aceasta va avea un efect de contagiune în UE.

Rep: Doamnă eurodeputat Norica Nicolai, recent, Comisia Europeană a făcut public raportul interimar MCV pentru România. Ce transmite nou acest document pentru guvernanţii din ţara noastră şi pentru reprezentanţii sistemului judiciar?

Eurodeputat Norica Nicolai: Ceea ce cred că este de reţinut este faptul că noul raport vorbeşte despre încheierea acestui Mecanism de Verificare la sfârşitul anului 2018, un lucru de altfel firesc, pentru că preşedinţia UE din 2019 care îi revine la început de an României va fi una dintre cele mai dificile misiuni de protejare a intereselor Uniunii Europene. Or, o ţară care va trebui să finalizeze negocierile pentru Brexit, pusă sub ”sabia” acestui mecanism care îi creează o problemă de imagine şi de încredere, nu este o ţară puternică în derularea unei negocieri de asemenea importanţă şi de aceea Comisia va face tot ce îi va sta în putinţă ca în 2018 acest Mecanism să îşi înceteze existenţa.

Rep: În ce măsură se mai justifică menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în cazul României?

Norica Nicolai: Trebuie să ne amintim că am pornit de la patru obiective tehnice, benchmarkuri, în 2007 şi am ajuns să vedem multiplicate aceste condiţionalităţi, ceea ce nu constituie o abordare corectă din partea Comisiei Europene. În România, unele dintre guverne au avut interesul politic de a menţine acest Mecanism şi să îl folosească în diversele bătălii pe tema justiţiei. Iată doar două dintre motivele pentru care această monitorizare trebuie să înceteze.

Rep: Proiectul privind modificarea Legilor Justiţiei, anunţat de ministrul Tudorel Toader, a atras proteste de stradă. Cât de oportun este acest demers legislativ?

Norica Nicolai: El este absolut necesar. În mod normal, la un interval de timp, toate ţările îşi fac o evaluare a modului în care au funcţionat instituţiile sale juridice. După această evaluare, în România, ţară marcată de cele peste 70 de decizii de neconstituţionalitate ale unor texte din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, avem certitudinea că atât cele două legi fundamentale, cât şi legile de organizare 303/2004, 304/2004 şi 317/2004 trebuie modificate. Sigur, într-un sistem juridic care nu are o viziune coerentă de politică penală şi care a întărit de fapt caracterul represiv al statului român, este firesc ca cei care aplică această legislaţie, în special procurorii, să aibă reacţii de respingere. Dar trebuie să fim conştienţi că într-o democraţie tradiţională de tip european, aşa cum ar trebui să fie şi democraţia românească, legile sunt făcute de Parlament şi aplicate de instituţiile statului abilitate prin Constituţie. De aceea, nu ştiu dacă acest sistem legislativ care dă posibilitatea abuzurilor este ceea ce a determinat pe foarte mulţi magistraţi să instige la proteste în stradă. Demersul iniţiat de ministrul Toader este un demers binevenit, modificările pe care le propune sunt perfect de acord cu standardele europene în materie, sunt modificări de bun simţ care au ca scop clarificarea unor instituţii care au funcţionat prost până acum, ele propun mai multă transparenţă în justiţie şi mai mult respect pentru drepturile fundamentale.

Rep: De ce credeţi că magistraţii şi procurorii se opun promovării acestui proiect şi care ar fi pentru ei miza blocării acestui demers legislativ?

Norica Nicolai: Dacă observăm atent luările de poziţie absolut diferite ale asociaţiilor profesionale de judecători şi procurori, vom vedea că nu există o poziţie unanimă cu privire la aceste legi. Asociaţiile judecătorilor sunt de acord cu ele pentru că în practica judiciară s-a observat clar nevoia modificării, procurorii nu îşi doresc să facă aceste modificări. Există şi o explicaţie care ţine de notorietatea publică a acestor instituţii, de gradul de încredere şi de orgoliile profesionale. Într-o ţară dominată în ultimii 12 ani de activitatea procurorilor, şi atunci se opun promovării oricărui proiect care le-ar aduce restrângeri în activitate şi, când spun constrângeri, mă refer clar la nevoia de respectare a drepturilor omului în procesul penal. Ca o constatare mai generală, pot spune că observ şi eu că global trăim un proces mai amplu de contestare publică a instituţiilor fundamentale ale statului, am ajuns ca strada să nască partide politice, are opinii care se regăsesc sau nu în deciziile legislative. Trebuie totuşi spus un lucru: dacă am accepta ca fiecare comunitate profesională să îşi construiască propria lege, aşa cum se înţelege din comportamentul unor magistraţi, şi în special al procurorilor, ar trebui ca şi medicii să îşi scrie propria lege, la fel profesorii sau orice altă categorie profesională. Asta ar crea un haos generalizat, iar dacă unora tot le place să vorbească foarte mult despre conflictele de interese, cred că ar fi un conflict de interese major ca tu să îţi stabileşti propria lege şi apoi tot tu să o aplici. Nu cred că va fi asigurată obiectivitatea necesară, iar tendinţa de favorizare a propriei categorii profesionale în detrimentul altora ar veni natural.

Rep: Provocarea separatistă a Cataloniei este o nouă bătaie de cap pentru Uniunea Europeană. Mai mult, există temerea că precedentul catalan ar putea inspira alte regiuni separatiste. Cât sunt de pregătite instituţiile UE să facă faţă acestor provocări?

Norica Nicolai: Subiectul Catalonia a creat într-adevăr timp de câteva luni preocupare la Bruxelles şi probabil va continua să constituie o provocare şi o temă de dezbatere. Sunt cu siguranţă destule voci în UE care promovează separatismul, deşi nu este o chestiune care să fie în domeniul de competenţă a instituţiilor, el implică cu precădere statele naţionale, cele care au posibilitatea şi dreptul de a lua măsuri pentru a evita astfel de situaţii. Nu cred însă că pe termen scurt chestiunea catalană va avea un efect de contagiune în UE. Ea este efectul unor campanii locale duse de unii politicieni incapabili să dea răspunsuri la problemele actuale ale cetăţenilor, preferând să creeze teme de dezbatere radicale, separatiste, să promoveze ura de rasă şi şovinismul în lipsa altor soluţii. Este un peisaj pe care l-am mai văzut de atâtea ori în istorie.

Rep: În ce măsură credeţi că UE e responsabilă de intensificarea acestor curente separatiste?

Norica Nicolai: UE nu cred că are o responsabilitate directă în intensificarea acestor curente separatiste, însă sunt câteva lucruri pe care Uniunea trebuie să le regleze pentru a nu mai da argumente în favoarea acestor tabere. La Bruxelles s-a format din păcate o birocraţie care adesea se consideră îndreptăţită să judece statele membre, să impună conduite de urmat cetăţenilor europeni, a avut de asemenea o tendinţă de supra-reglementare, greu de acceptat. Din fericire, actuala Comisie Juncker a redus apetitul pentru legiferare a Bruxelles-ului la un minim necesar, pentru că a înţeles că a încerca să standardizezi Uniunea Europeană într-un anume mod de viaţă, la nivel legislativ, este una dintre marile greşeli care ne vulnerabilizează. O altă tendinţă constă în aceea a membrilor vechi UE, ceea ce numim nucleul dur, care susţin din ce în ce mai des politici radicale, de multe ori menite să satisfacă doar interesul politic al acestor state. Aşa se explică apariţia aşa-zisului Grup de la Visegrád, dintr-o nemulţumire continuă a statelor din Est care cu siguranţă nu sunt la nivelul economic al statelor din Vest dar care sunt constrânse deseori la un comportament neadaptat realităţilor din respectivele state. Dacă UE prin acest nucleu dur va continua să se comporte la limita aroganţei, nu exclud să avem probleme din ce în ce mai mari cu încrederea în instituţiile europene. S-a văzut şi cazul României, unde recentul Eurobarometru al Parlamentului European a arătat că încrederea în UE a scăzut destul de mult: 48 la sută încredere este un scor menit să îngrijoreze decidenţii politici naţionali şi europeni. Trebuie să admitem că această scădere a încrederii vine în cazul românilor şi raportat la câteva probleme de trenează de ani de zile: Dosarul Schengen a creat o mare frustrare şi aici este vina exclusivă a Consiliului care blochează această intrare şi care justifică blocarea accesului României prin introducerea unor condiţionalităţi politice ce nu au nici o legătură cu Convenţia. Să nu uităm că, în plus, MCV-ul ”bântuie” România de 10 ani şi este deseori instrumentalizat politic la Bucureşti. În plus, privind per ansamblu, pot spune că avem un Mecanism ratat, care după atâţia ani, nu a reuşit deloc să aducă ceea ce ar fi trebuit să aducă: justiţie eficientă şi accesibilă tuturor, transparentă, care să funcţioneze pe principiul echităţi. Nimeni dintre cei care scriu aceste rapoarte nu îşi pune problema de ce România este atât de des condamnată la CEDO pentru chestiuni ce ţin de nerespectarea standardelor de justiţie specifice democraţiilor europene. De aceea, misiunea noului Guvern român, pe care o salut şi susţin, de a modifica arhitectura instituţiilor de justiţie, este atât de necesară.

Rep: Vor începe discuţiile pe tema exerciţiului financiar european. Ce aşteptări are România de la viitoarea programare financiară?

Norica Nicolai: Discuţiile pe viitorul exerciţiu financiar al UE au început deja între blocurile de interese europene, mai mult la nivel informal. După părerea mea, România nu are o perspectivă fericită, pentru că trebuie să avem în vedere că Brexitul va reduce fondurile din bugetul UE. Nu s-a luat încă o decizie, dacă vom suplimenta cotele de participare sau dacă fondurile neutilizate de statele membre vor reveni la bugetul Uniunii, pentru redirecţionarea lor către alte proiecte. România nu poate avea prea multe aşteptări atâta vreme cât absorbţia slabă a fondurilor europene o împiedică să se aşeze la masa celor care sunt beneficiari direcţi majori ai politicii de coeziune. Sunt convinsă că multe state membre din Vestul Europei nu vor fi favorabile idee de a li se mări cotele de participare şi vor utiliza argumentul absorbţiei proaste pentru a pleda în favoarea folosirii acestor sume pe alte politici unde nu îşi doresc să mai contribuie. Din păcate, România, blocată de această teamă generalizată la nivelul instituţiilor naţionale şi locale în legătură cu represiunea legii, confruntată uneori cu elemente de corupţie, a birocratizat excesiv accesul la fondurile europene, am ajuns să depăşim normele standard de audit comunitar, să fim mai excesivi decât alte autorităţi de audit de la Bruxelles, din dorinţa de a ne contura o poziţie de ”fruntaşi” în bătălia împotriva corupţiei. Aşadar, îmi este deja evident că România va pierde fonduri în noul exerciţiu bugetar, iar dacă în anul 2018 nu vom reuşi să demonstrăm că suntem capabili să absorbim măcar jumătate din fondurile europene alocate, anumite axe de finanţare ne vor fi reduse în următorul exerciţiu bugetar.

Rep: Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a menţionat că România şi Bulgaria trebuie să facă parte din Schengen, însă ţări ca Germania şi Olanda au spus că încă nu este momentul. Ce şanse reale avem să intrăm în Schengen?

Norica Nicolai: Comisia Europeană a solicitat constant statelor membre să constate respectarea condiţiilor de acces la spaţiul Schengen de către România. Germania, Olanda, mai nou Austria, chiar şi Franţa, deşi încă nu oficial, sunt ţări care din motive politice se opun. Într-adevăr fiecare ţară are datoria să îşi apere şi să îşi promoveze propriile interese în politicile europene. Mă gândesc că şi eu, dacă aş fi decident olandez, m-aş gândi de două ori cu privire la intrarea României în Schengen pentru că în momentul de faţă Rotterdam este unul dintre cele mai mari porturi din lume, el aduce sume enorme la bugetul Olandei pentru că este punctul de intrare principal al mărfurilor în zona Schengen. Dacă Constanţa, un port extrem de bine situat la Marea Neagră, ar fi şi el în Schengen, ar deveni o alternativă pentru comercianţi şi deci ar diminua din veniturile aduse de Rotterdam Olandei. Cred că numai noi în România mai putem să avem viziuni idilice cu privire la politicile internaţionale. Uniunea este înainte de toate un conglomerat de interese politice, uneori divergente, iar cei mai puternici reuşesc să se impună în faţa celor mai slabi. Slăbiciunea noastră vine din lipsa unei viziuni foarte clare cu privire la priorităţile României, partidele care vin la putere au interese mici şi nu reuşesc să impună şi susţină o agendă comună cu privire la pachetul de obiective pe termen mediu şi lung ale ţării noastre. Suntem tentaţi istoric să fim ”politicoşi” cu cei care au interese ascunse sau contrare, încă ne comportăm ca o ţară în curs de aderare, nu avem conştiinţa apartenenţei noastre clare la Uniunea Europeană şi ca atare nimeni nu ne va trata în acest conglomerat de interese decât la nivelul la care ne percepem noi înşine.

Nu sunt sigură că 2019 va fi anul intrării României în spaţiul Schengen, am îndoieli serioase pentru că oamenii politici sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să audă argumentele celuilalt. Am văzut ce dificultăţi au fost în Olanda pentru formarea unui guvern, văd că nici Germania nu reuşeşte să îşi constituie uşor un guvern, foarte multe ţări vor avea alegeri parlamentare anul viitor şi nu exclud ca retorica împotriva românilor şi bulgarilor să continue. Dacă noi, românii, vom decide o abordare unitară a problematicilor europene în relaţia cu partenerii noştri, dacă vom negocia poziţia noastră pe anumite dosare în raport cu intrarea României în spaţiul Schengen, cred că putem reuşi să îi convingem şi pe cei ce ne blochează. Intrarea noastră în Schengen nu ţine doar de libertatea de mişcare a cetăţenilor, ci ea va aduce o serie de beneficii economice pe care nu le putem neglija şi pentru care merită să ne unim energiile.

Rep: La Bruxelles are loc summitul Parteneriatului Estic. În ce măsură credeţi că mai putem vorbi de un viitor al acestui parteneriat?

Norica Nicolai: Eu sunt extrem de implicată în activităţile Parteneriatului Estic, sunt coordonatorul ALDE pentru acest parteneriat şi lucrez destul de mult în cadrul comisiilor de specialitate din cadrul Adunării Parlamentare Euronest. Cred că pentru UE, Parteneriatul Estic este una dintre puţinele formule de politici externe cu şanse de succes şi care parţial a reuşit. În ceea ce priveşte parteneriatul pe Mediterană, cred că rezultatele sunt departe de aşteptări, iar Nordul Africii rămâne o zonă turbulentă. Parteneriatul Estic este important pentru că a creat o zonă apropiată UE la frontiera cu Rusia. La întâlnirile prealabile Summitului, am remarcat că au existat mai puţine orgolii ale Comisiei Europene, mai puţini doritori a da lecţii celor din parteneriat. Culoarul energetic pe care Parteneriatul Estic împreună cu Uniunea l-ar putea construi va aduce beneficii clare pentru politica energetică a UE, ar reduce dependenţa noastră de o singură sursă de energie. Pe de altă parte, avem beneficii economice care sunt deja vizibile, Germania este extrem de prezentă în Ucraina, în Azerbaidjan, în Georgia, iar partenerii noştri au la rândul lor beneficii: libertatea de mişcare, ridicarea vizelor de care anumite state beneficiază deja, cele trei acorduri de asociere pe mai multe domenii cu Ucraina, Georgia şi Moldova, ele sunt foarte importante şi vor continua să se dezvolte. De aceea, cred că la acest Summit se va lua decizia aşteptată de a continua să consolidăm relaţiile cu statele din Parteneriatul Estic, mai puţin Belarus care are în continuare o situaţie delicată, nu participă la întâlniri şi este probabil încă sub influenţa Rusiei.

Rep: La Chişinău, situaţia este tot mai tulbure. În ce măsură credeţi că Republica Moldova mai poate fi menţinută pe drumul european?

Norica Nicolai: Este adevărat, situaţia nu este mereu clară, dar cred că este esenţial să reuşim să menţinem Republica Moldova pe drumul ei european. Sigur, alegerile de anul viitor sunt cruciale: dacă forţele de stânga, pro-ruse, vor câştiga aceste alegeri, atunci cred că pe termen lung, UE şi Moldova vor fi puse în postura de a uita de proiectul integrării. Totuşi, contrar a ceea ce se crede la Bruxelles de către o parte din grupurile politice, actuala legislaţie electorală din Moldova va da o şansă mai mare partidelor pro-europene şi speranţei cetăţenilor moldoveni de a continua acest parcurs european. Eu cred că România trebuie să se implice cumva mai activ, Moldova trebuie să fie un dosar primordial pentru politica noastră externă. Atât preşedinţia României, titularul politicii noastre externe, cât şi guvernul într-un mod mai pregnant, au nevoie de o coordonare mai bună într-o abordare a relaţiei cu Republica Moldova. România trebuie să fie un partener solid şi ţara care sprijină cei mai concret parcursul european al Republicii Moldova, al doilea stat unde se vorbeşte limba română, şi sper ca în acest an 2018 să fim mai prezenţi acolo, atât economic, dar şi ca suport politic.

Interviu realizat de Cosmin PURIŞ