Elogiu adus școlii clujene de istorie a artei de academicianul Răzvan Theodorescu

Vicepreşedintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, preşedinte al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual al înaltului for de știință și de cultură, a adus un omagiu prestigiosului profesor universitar emerit dr. Virgil Vătăşianu (1902 – 1993) și școlii clujene de istorie a artei, al cărei mentor a fost, academicianului Marius Porumb și Editurii Mega, cu prilejul lansării, la 25 iulie, la Cluj-Napoca, a tratatului intitulat „Arta din România din preistorie în contemporaneitate”.

Într-un interviu acordat cotidianului „Făclia”, academicianul Răzvan Theodorescu a oferit detalii despre afinitățile sale cu personalitățile amintite și despre volumul de excepție care reeditează, într-o viziune modernă, cu texte noi și în condiții grafice impecabile, lucrarea  „Istoria artelor plastice în România” publicată în urmă cu 50 de ani, sub îndrumarea profesorului George Oprescu.

Reporter: Pentru cel mai complet tratat de istoria artelor din țara noastră, apărut recent, în două volume, sub titlul „Arta din România din preistorie în contemporaneitate”, selecția textelor, a ilustrațiilor, probele pentru imagini, verificările finale și tipărirea au durat doi ani și jumătate. Dumneavoastră, domnule academician Răzvan Theodorescu, și colegul academician Marius Porumb sunteți editorii acestei monumentale lucrări. Vă rugăm să ne spuneți de ce lansarea cărții la Cluj-Napoca are o semnificație aparte. 

Academician Răzvan Theodorescu: Într-adevăr, „Arta din România din preistorie în contemporaneitate” e o lucrare unică în peisajul cultural românesc. Vreau să vă spun că după lansarea din Aula Academiei Române, din 9 iulie, care a fost o mare sărbătoare, am ţinut să vin la Cluj, să fac această lansare în inima Transilvaniei, din mai multe motive. În primul rând pentru că în tinereţea mea – eu sunt singurul supraviețuitor al vechii echipe care a scos „Istoria Artelor plastice în România”, apărută în 1968 (vol. I) şi 1970 (vol.II) – în tinereţea mea, așadar, între școala de istoria artei de la Bucureşti şi cea de la Cluj erau tensiuni foarte puternice, pe care eu nu le înţelegeam, ieşeam de pe băncile facultăţii. Ele existau.

Acad. prof. univ. emerit dr. Virgil Vătăşianu (1902 – 1993), istoric de artă, medievist, membru al Academiei Române. Studii de istoria artei la universităţile din Cluj, Praga şi Viena. Doctorat la Universitatea din Viena (1927), cu lucrarea „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara”. Titularul catedrei de istoria artei la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Distins cu Premiul „Johann Gottfried von Herder”, acordat de Universitatea din Viena.

Eu aveam însă o admiraţie cu totul specială pentru profesorul Virgil Vătăşianu, conducătorul acestei şcoli, ceea ce m-a făcut să nu fiu solidar cu colegii  mei bucureşteni. Îmi amintesc cu recunoștinţă că atunci când academicianul Virgil Vătăşianu a împlinit vârsta pe care eu o am acum, 80 de ani, m-a rugat să vin la Cluj şi să prezidez sărbătorirea sa, eu fără să fiu studentul său.

Este un omagiu pentru şcoala clujeană, este un omagiu pe care îl aduc tuturor cercetătorilor din Transilvania care sunt majoritatea colaboratorilor – 41 de colaboratori la acest volum.

Este un omagiu pe care îl aduc colegului meu, academician Marius Porumb, fără de care, subliniez, lucrarea nu ar fi putut să iasă aşa cum a ieşit. Noi amândoi suntem editori. Eu am avut, alături de el, concepţia, alegerea autorilor, dar felul în care ei au fost urmăriţi, ca să spun aşa, şi felul în care a fost gestionată lucrarea a fost impecabil și îi sunt dator lui Marius Porumb.

În al patrulea rând, este Editura Mega, pe care eu nu o cunoşteam, am descoperit-o, şi este absolut de cea mai bună calitate. Este o lucrare într-adevăr monumentală şi ea cuprinde o nouă viziune, o nouă echipă de autori – eu fiind singurul rămas dintre cei vechi. Vă spun cu bucurie şi cu orgoliu, într-un fel, că în istoria României și în istoria artelor este adoptată viziunea mea asupra periodizării: secolul al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea sunt epoca premodernă, şi această premodernitate se reflectă şi în paginile „Istoriei României”, eu fiind şi acolo unul dintre redactori.

Reporter: Gândindu-ne la volumul și natura informațiilor – tratatul are 2.200 de pagini dense și 2.000 de ilustrații color -, s-ar putea crede că această apariție editorială de excepție se adresează, cu precădere, specialiștilor din domeniul artelor ?

Academician Răzvan Theodorescu: Este o carte pentru marele public De altfel, vreau să spun că la dimensiunile ei, la conţinutul ei, şi la concepţia grafică, volumul nu este scump. Este un preţ popular, la numărul de pagini și de ilustraţii color pe care îl are. Costă 320 de lei. E o carte care ar trebui să existe în toate casele intelectualilor români. Tirajul este generos pentru zilele noastre, 3.000 de exemplare. Am de gând să vorbesc cu Editura Mega să scoatem un al doilea tiraj. Să vedem cum vom face, pentru că lumea caută cartea și, sigur, într-o citadelă intelectuală cum e Clujul, vor fi foarte mulți doritori.

Reporter: Dumneavostră, domnule academician, ce perioadă a istoriei artelor din România ați abordat în acest tratat? 

Academician Răzvan Theodorescu: Eu m-am ocupat de perioada în care sunt specialist. În ultima perioadă m-am ocupat și de secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Dar eu sunt consacrat pentru începuturile medievalității. Și la tratatul de „Istoria României” eu am răspuns de volumul care abordează genezele românești. Iar în „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate” am scris despre genezele artistice, de la jumătatea mileniului întâi, până la întemeierea statelor feudale.

Reporter: Printre personalitățile care au colaborat la prezenta ediție a tratatului se numără prof. univ. dr. Corina Popa de la catedra de Istoria şi Teoria Artei a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, specialist în epoca medievală, dr. Tereza Sinigalia, cercetător științific  la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” din București, dar și nume de tineri cercetători…

Academician Răzvan Theodorescu: Corina Popa și Tereza Sinigalia sunt generația mai tânără, care a urmat după mine, devenită acum generație de seniori. Dar, ați remarcat bine, am ales foarte mulți tineri, bazându-mă pe lucrările lor, pe care le cunoșteam, pe lucrări de licență sau de doctorat. Am sentimentul că nu m-am înșelat. Eu am mare încredere în tineretul intelectual din România.

Reporter: Tratatul „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate” ar trebui să fie tradus în limbile engleză și franceză, pentru o difuzare internațională pe măsura valorii sale evidente.

Academician Răzvan Theodorescu: Chiar ieri am fost sondat de cei de la Institutul Cultural Român exact în sensul acesta. Acum se pune o problemă, la noi, la Academie. Și „Istoria Românilor” s-a redus la două volume, din cele zece. Cele două volume au fost acum rezumate la unul singur, pentru a fi tradus în limba engleză. „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate” este o lucrare vastă și trebuie să discut cu academicianul Marius Porumb să o publicăm în englezește, cel puțin. Colegii noștri maghiari, care sunt foarte buni, au făcut deja acest lucru. Noi suntem într-o întârziere foarte mare. Adevărul este că în timp ce propaganda ungară funcționează perfect, noi suntem lamentabili. Și o paranteză aici:  mă refer la propagandă ca la un lucru de mare calitate, pozitiv. Există ideea prostească precum că propaganda este numai a statelor totalitare. Nu! Fiecare țară trebuie să facă propagandă pentru cultura sa. Eu ieri am terminat rezumarea capitolului meu, „Genezele românești”, din „Istoria Românilor”. Eu, ca şi colegul meu academician profesor Ioan Aurel Pop, am lucrat la rezumări, eu pentru volumul III, el pentru volumul IV al „Istoriei Românilor. Și profesorul clujean Mihai Bărbulescu a procedat identic, pentru Antichitate. Am rezumat întâi 500 de pagini în 100 de pagini, iar acum 100 de pagini în 50. Este lucrul cel mai îngrozitor. Mi-e chiar teamă de un conflict cu academicianul Marius Porumb privitor la rezumările pentru traducerea tratatului în limba engleză. A produs o asemenea emoţie intelectuală tratatul acesta, încât se doreşte urgenta lui traducere. Vom vedea cum vom găsi o via media (cale de mijloc, n.r.). Tratatul acesta marcheză un moment cu totul nou în activitatea Academiei Române.

***

Am avut privilegiul să fiu studenta domnului academician Răzvan Theodorescu, la Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Universității de Arte din București şi cred, şi azi, că domnia sa este singurul formator de oameni de cultură din marile universităţi românești ale zilelor noastre. Cursurile de Istoria Civilizaţiei Europene susținute de Profesorul Theodorescu epuizau, riguros, toate informațiile esențiale ale temei prezentate, pentru a ne ordona, creator, gândirea. Sumedenie de detalii preţioase din cursul de Tipologia Artei, alese cu rafinament, ne-au modelat o manieră distinctă de a analiza opere din patrimoniul umanităţii. De o proverbială punctualitate, Profesorul Răzvan Theodorescu conferenția, cuceritor, pentru tinerii săi studenţi, având asupra sa doar o mică fișă-remember, pentru completitudinea expunerii. Domnia sa ne-a învățat, întâi de toate, să fim pe deplin siguri de afirmațiile noastre, să explorăm întotdeauna documentat şi inteligent în universurile culturale, să fim critici şi nepărtinitori.

Carmen Fărcaşiu