ElBaradei, omul providenţial al egiptenilor?

Le Point

În februarie 2010, se credea că Mohamed ElBaradei, fostul preşedinte al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice (AIEA) şi laureat al Premiului Nobel pentru pace în 2005, este omul providenţial al egiptenilor, iar sutele de mii de manifestanţi din Piaţa Tahrir continuă să spere acest lucru. Dar politica este plină de capcane.

Recent, în cartierul Abbasiya din Cairo, susţinătorii Consiliului Militar purtau o pancartă imensă pe care scria: “ElBaradei, întoarce-te de unde ai venit, agent al americanilor”. Nu este prima acuzaţie de acest fel. Unii egipteni nu ştiu poate că El Baradei s-a opus ferm Statelor Unite în 2003, cînd au atacat Irakul.

Ovaţionat sau contestat, Mohamed ElBaradei ocupă un loc important pe scena politică egipteană. Ascensiunea lui a început la 4 decembrie 2009. El declara atunci pentru ziarul El-Dostour: “Voi candida la preşedinţia Egiptului, dacă va fi schimbată Constituţia şi va garanta egalitatea de şanse pentru toţi egiptenii”. Acesta a precizat pentru posturile arabe independente: “Obiectivul meu este de a institui în Egipt un sistem democratic, datorită căruia poporul să-şi aleagă conducătorii”. Este evident că lui ElBaradei nu-i era teamă să atace direct regimul Mubarak. El urmează fără îndoială exemplul tatălui său, şef al ordinului avocaţilor sub regimul lui Nasser, care l-a sfidat pe liderul egiptean luptînd pentru libertate şi democraţie.

Dar a făcut o greşeală politică: lipsea prea mult din Egipt. Era mai mult la Viena sau la Londra decît la Cairo. Aura lui începe să pălească. În noiembrie 2010, opoziţia nu ia în considerare îndemnurile sale de boicotare a legislativelor. Şi totuşi a avut dreptate, candidaţii Neo-Wafd şi de la Fraţii Musulmani au fost slab cotaţi. La 25 ianuarie 2011, cînd se dă semnalul revoluţiei, Mohamed ElBaradei decide să părăsească Viena şi se alătură manifestanţilor. Înainte de a se urca în avion, declară: “Dacă populaţia vrea ca eu să fiu în fruntea tranziţiei, eu nu o voi decepţiona”.

La 28 ianuarie, ElBaradei nu s-a putut alătura manifestaţiilor la care a participat un milion de persoane şi care au fost reprimate sîngeros. Era în arest la domiciliu decis de un regim disperat. În zilele următoare, reuşeşte să se ducă în Piaţa Tahrir, unde mulţimea îl ovaţionează şi este martor la violenţele comise de poliţişti. Manifestanţii îl consideră un erou.

Are relaţii bune cu CSFA şi cu diverse partide politice. Luările sale de poziţie sînt foarte ferme. Denunţă atentatele împotriva copţilor şi a bisericilor acestora. La 25 noiembrie, zeci de mii de manifestanţi resping alegerea lui Kamal el-Ganzouri ca şef al guvernului de salvare naţională şi îl cer pe Mohamed ElBaradei. În replică, el publică un comunicat: va accepta acest post cu condiţia să i se dea puteri depline. Dar CSFA îşi menţine alegerea.

Victoria islamiştilor în prima fază a alegerilor legislative riscă să diminueze şansele acestuia de a candida la preşedinţie? Mohamed Hamamsy, unul din şefii săi de campanie, este categoric. “ElBaradei s-a ţinut mereu la distanţă egală de toate partidele politice. În plus, are bune relaţii cu Fraţii Musulmani… Nu va renunţa la ambiţia sa”.