Drumul romanilor din Muntele Rece

Drumul care leagă Valea Ierii de zona Someşului Rece a fost construit de romani după anul 120 şi poate fi folosit şi în prezent fără să fi adus de atunci mari îmbunătăţiri

Drumul care face legătura între Valea Ierii -Muntele Rece şi Someşul Cald, cunoscut ca drumul „mareşalului’ pare a avea o istorie mult mai veche decât cea cunoscută până acum. Topograful arheolog Dorin Ursuţ, care mai bine de patru decenii a studiat drumurile romane, spune că această cale de comunicaţie a fost constrită de romani în perioada în care aceştia au stăpânit Provincia Dacia. Expertul clujean susţine că acest drum care apare pe hartă ca DJ 107 N are o structură tipic romană, cu drenaj şi cu ager.

Dorin Ursuţ afirmă că drumul dintre Valea Ierii şi Someşul Cald, peste Muntele Rece, ar fi fost construit după anul 120, în perioada împăratului Hadrian. Potrivit expertului clujean, motivele pentru care romanii au ales să construiască acest drum au fost de ordin strategic şi economic. „Această construcţie solidă nu a fost făcută la întâmplare. Drumul roman cercetat avea rol preponderent economic, servind la exploatarea bogăţiilor subsolului, în primul rând aur din zona Văii Arieşului, iar în al doilea rând fier din zona Băişoara. Drumul avea şi un rol strategic militar de a face legătura între castrul roman de la Gilău şi Valea Arieşului. Soliditatea şi conservarea drumului construit de romani sunt de necontestat”, susţine Dorin Ursuţiu, adăugând că rezistenţa acestei căi de comunicaţie a fost dată de bucăţile de şisturi cristaline prehercinice şi granitoide din Muniţii Gilăului folosite pentru pavaj. Dorin Ursuţ susţine că teoria conform căreia drumul ar fi fost construit de mareşalul Antonescu este total falsă pentru că în acea perioadă nu se folosea o astfel de tehnică pentru amenajarea căilor de comunicaţie. „Există această lozincă cum că drumul a fost făcut de Antonescu. Or, Antonescu nu a făcut drumuri de 2,20 m şi cu pavaj roman. Aici este vorba de o structură tipic romană cu drenaj şi cu ager. Totodată, de o parte şi de alta a drumului roman avem puse acele pietre de drenaj, adică marginea şanţului. Ostaşii români s-au folosit de acest drum în cel de al Doilea Război Mondial fără a-i aduce nicio îmbunătăţire având în vedere viabilitatea sa de aproximativ 2000 de ani, mai ales că este folosit şi în zilele noastre fără să-i fi adus mari îmbunătăţiri”, susţine topograful arheolog. Expertul clujean mai spune că un alt argument care arată că drumul dintre Valea Ierii şi Someşul Rece nu a fost construit în timpul lui Antonescu este harta austriacă de la 1895 care menţionează acest drum. „Deci acest drum exista cu mult înainte de perioada celui de la Doilea Război Mondial”, conchide Ursuţ.

Analiza topo a tronsonului de drum roman de la Someşul Rece până în Valea Ierii realizată de Dorin Ursuţ
„Aceste tronson al drumului roman face parte din drumul roman care asigură legătura dintre castrul roman de la Gilău şi zona minieră din Valea Ierii cu exploatări de fier în amonte, în timp ce în aval sunt cunoscute din antichitate exploatări de aur la Măgura Ierii, Surduc, Iara, Băişoara. Drumul roman este uşor de identificat de le ieşirea din localitatea Someşu Rece, pe dreapta Văii Someşului Rece până la confluenţa pe dreapta cu valea Râşca Mare după ce a parcurs 6 km. Orientarea drumului roman este de la Est la Vest. De la această confluenţă, drumul roman îşi schimbă orientarea Nord-Est, Sud-Vest urmând pe dreapta cursul văii Râşca Mare pe mai bine de 1000 de metri urmărind în bună parte curba de nivel, este descrierea topo făcută de Ursuţ, care continuă cu detalii tehnice.

4000 de km de drumuri pietruite şi pavate în Dacia romană
În perioada de apogeu, Imperiului Roman avea peste 100.000 de kilometri de drumuri. Primul drum şi cel care avea să devină şi cel mai important Via Appia – a fost construit în 312 î.Hr. de Appius Claudius Caecus pentru a lega Roma de Capua. Pentru construirea celor 100.000 de kilometri de drumuri romane s-au folosit aproximativ 250 de milioane de metri cubi de piatră. Lăţimea drumurilor era între 4 şi 8 metri, dar existau şi drumuri mai late. Se foloseau materialele de construcţie accesibile local.
O reţea importantă de drumuri a fost construită de romani şi în Provincia Dacia. Printre cele mai importante era cel care lega Drobeta de Porolissum, în lungime de aproximativ 500 km. Potrivit specialiştilor, reţeaua rutieră a Daciei în perioada ocupaţiei romane cuprindea peste 4000 de kilometri de drumuri pietruite şi pavate.
Comparativ, în perioada modernă a României această cifră a fost atinsă abia pe la 1880.

Cosmin PURIŞ