Dr. Horia SIMU: Peste 110.000 de solicitări, la Ambulanţă, în 2014

Un centru modern de instruire pentru situaţii de urgenţă, finalizarea lucrărilor la Dispeceratul Integrat şi demararea proiectului Spitalului Regional de Urgenţă – sînt cîteva dintre „speranţele” pe care managerul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Cluj, dr. Horia Simu, şi le pune în anul 2015. Numărul tot mai mare de solicitări dintr-o zi, factorii de risc tot mai accentuaţi îl îndreptăţesc, de asemeni, să-şi dorească „mai multe ambulanţe pe tură”, ceea ce, evident, ar presupune o suplimentare a personalului SAJ Cluj.

 – Cum a fost anul 2014 la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj?

– SAJ Cluj este una dintre instituţiile unde există… continuitate, atît pozitivă, cît şi negativă. Negativă, în sensul că au existat, şi în 2014, foarte multe solicitări. Pînă la mijlocul lui decembrie au fost peste 100.000 de solicitări, aşa că pînă la sfîrşitul anului, în mod sigur numărul acestora a ajuns undeva la 110-112.000. Dacă ne gîndim că tot judeţul are circa 650.000 de locuitori, înseamnă că unul din şase locuitori, o dată, a sunat la Serviciul de Ambulanţă.

Activitatea a fost continuă, a fost intensă şi, nu de puţine ori, stresantă.

– Pentru ce au fost cele mai frecvente solicitări, la Ambulanţă?

– A crescut foarte mult numărul celor care ne-au solicitat pentru probleme cardiace, în special din rîndul persoanelor tinere. De obicei, problemele cardiace erau „apanajul” celor de peste 50-55 de ani. Am avut, anul acesta, foarte multe crize de angină pectorală, infarcte, cu internare, la persoane de 35-40 de ani.

– La UPU mi s-a spus că au fost foarte multe cazuri de accident vascular cerebral la persoane foarte tinere.

– Dacă ne gîndim că atît accidentul vascular cerebral, cît şi infarctul reprezintă o înfundare a unui vas de sînge, înseamnă că acele vase de sînge ale noastre, cei din ziua de astăzi, nu mai sînt chiar… curate.

– Există o explicaţie medicală pentru asta?

– Nu pot da o explicaţie chiar ştiinţifică; probabil e stilul de viaţă care s-a schimbat faţă de acum cîţiva ani. Gîndiţi-vă doar la cum aveam noi copilăria şi cum o au copiii de astăzi. Noi nu aveam tablete, nu aveam telefoane mobile, nu aveam internet, dar stăteam foarte mult timp afară, aveam nasul roşu, eram roşii la faţă, şi ne simţeam foarte bine şi nu aveam boli. Din păcate, acum copiii sînt un pic mai graşi, sedentari, sentimentele şi le spun unul altuia într-un spaţiu virtual. Sigur, e altă generaţie, nu poţi să-i acuzi. Şi noi le spuneam părinţilor noştri: „Dacă voi aţi învăţat la lampa cu petrol, nu înseamnă că noi trebuie să renunţăm la becul electric!”, şi la fel zice şi copilul din ziua de astăzi: „Ce mă interesează pe mine că tu stăteai afară! Eu stau în faţa calculatorului!”

Probabil e o „evoluţie” naturală, dar efectele secundare deja se văd şi se vor vedea, probabil, şi mai tare, în timp.

– Cîţi kilometri parcurşi de ambulanţe au însemnat cele circa 110.000 de solicitări, din 2014?

– Sînt peste 2.000.000 de kilometri parcurşi de toate cele 70 de autosanitare. Vorbim aici şi de transporturi interne, în interiorul municipiului Cluj-Napoca şi de la nivelul substaţiilor, dar şi de transporturi în afara judeţului, la Bucureşti sau alte centre medicale din ţară.

– Există, în continuare, zone din care vin mai multe solicitări, decît din altele?

– Da. Municipiul Cluj-Napoca şi arondismentele reprezintă cam 70% din totalul solicitărilor la Ambulanţă. Este o aglomerare urbană mare, sînt studenţi, sînt persoane în vîrstă. De asemenea, Turda a devenit o zonă din care solicitările medicale au crescut foarte mult. Pe lîngă solicitările medicale sînt şi solicitări foarte multe pentru accidente de circulaţie. Sigur, accidente de circulaţie au fost şi vor fi, din păcate, tot timpul. Drumurile s-au modernizat, autostrada există, deci factorii de risc există şi chiar se accentuează. Din păcate viteza, viteza mare a dus la foarte multe accidente, multe dintre ele cu urmări nefaste.

– Spuneaţi în 2013, tot pe vremea asta, că dezvoltarea economică a judeţului ar trebui să cuprindă, încet, încet, şi sistemul de urgenţă şi că ar fi nevoie de înfiinţarea unor substaţii noi. Care sînt cele mai descoperite zone în momentul de faţă?

– Zonele rămîn aceleaşi, şi anume zonele de munte. Acolo, nu neapărat că avem un număr foarte, foarte mare de cazuri, dar problema este că sînt departe de punctele de ambulanţă deja existente şi sînt greu accesibile, sau chiar inaccesibile pe timp de iarnă. O astfel de zonă este, aşa cum am spus şi în 2013, zona Beliş, incluzînd Mărişel, Mărgău etc. Belişul este o zonă turistică, aglomerată şi pe timpul verii, dar şi iarna; sînt multe case de vacanţă acolo, se organizează tabere, este lacul… Deci la Beliş ar fi absolut necesară o substaţie.

– Conform celor declarate de primarul comunei Beliş, acolo se va chiar înfiinţa o substaţie de pompieri şi SMURD. Sigur, dacă va exista şi sprijinul autorităţilor, pentru asta.

– Ce să zic? Doamne ajută!

– Revenind la SAJ Cluj: cum staţi cu dotările, comparativ cu 2013?

– Bucuria noastră este că în 2014 am primit trei autosanitare noi. Practic, noi nu mai avem parc auto vechi, vechi însemnînd 2001. Maşinile din parcul 2001 le ţinem de rezervă, dacă se întîmplă un incident sau dacă una dintre autosanitarele noi trebuie să ajungă la service.

Dotarea este uniformă, aparatura este uniformă, iar avantajul este că, indiferent că eşti asigurat în Cluj-Napoca sau în Dej sau oriunde altundeva, în judeţul Cluj, calitatea actului medicale este aceeaşi. Avem maşini dotate cu defibrilator, cu monitor, cu posibilitatea transmiterii de date medicale, astfel că, indiferent dacă ajungi la Cătina sau la Beliş, dacă există semnal, datele pacientului, adică EKG-ul, tensiunea arterială, deci primele date medicale pot fi transmise la Unitatea de Primire Urgenţe, unde se analizează şi de unde pot fi transmise apoi indicaţii spre respectiva maşină de ambulanţă.

– Care este lipsa cea mai… acută, să zic aşa, pentru SAJ Cluj, în momentul de faţă?

– Un centru de instruire modern. Dacă am avea un astfel de centru, de cîştigat ar avea în primul rînd calitatea actului medical.

Ne dorim, în 2015, să facem mai multe simulări pe teren, deoarece pentru noi, cei care lucrăm în sistemul de Urgenţă, antrenamentele sînt esenţiale Vedeţi, într-un centru de instruire se simulează situaţii speciale, care, să dea Dumnezeu să nu le întîlneşti niciodată, sau să le întîlneşti o dată sau de două ori în viaţă, dar atunci cînd le întîlneşti, să fii pregătit. Nu trebuie să simulezi… dureri abdominale sau un dinte care doare sau un deget rupt. Nu astea! Simulezi situaţii speciale, în care gravitatea este maximă şi unde, aşa cum de multe ori se zice, întîi trebuie să acţionezi şi abia după aceea să gîndeşti.

Ne dorim să facem mai multe simulări în 2015, pentru că avem zonele de risc –Aeroportul internaţional, dar şi Autostrada Transilvania şi nu numai.

– Un centru de instruire pentru situaţii de urgenţă se va construi la Beliş, în cadrul proiectului ISU-SMURD!

– Ar fi foarte bine, pentru că zona este potrivită pentru orice fel de antrenament, nu doar medical, ci şi antrenament de supravieţuire în situaţii speciale. Vom încerca, cu conducerea ISU Cluj, să facem un protocol de colaborare.

– Anul trecut eraţi nemulţumit de trafic. S-a schimbat ceva în bine, la Cluj?

– Traficul este acelaşi, pentru că pe an ce trece creşte numărul de maşini. Există, nu pot să neg, o responsabilitate a conducătorilor auto, care atunci cînd aud sirenele, indiferent că este maşină de Ambulanţă sau de pompieri sau SMURD, se dau deoparte şi ne fac loc, dar există, din păcate, şi conducători auto care ignoră semnalele luminoase şi de avertizare şi întîrzie foarte mult deplasarea ambulanţelor. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, uneori, maşinile care blochează accesul autosanitarelor nu au unde şi nu au cum să se dea la o parte în timpul dorit de noi. Este acest… „blestem” al oraşelor mari, fiindcă nu doar la noi se întîmplă. Ar trebui gîndită, poate, o bandă de rezervă, cum am văzut la Braşov, doar pentru autobuze, troleibuze, taximetre şi maşinile de urgenţă.

– Planuri, proiecte, speranţe pentru 2015…?

– Să continuăm îmbunătăţirea acestui Dispecerat unic. Sper ca în 2015 să se finalizeze construcţia, deoarece cu cît va fi gata mai repede, cu atît va fi mai mare avantajul pentru toată lumea.

Ce aş mai dori, ca vis, ca speranţă: să demareze proiectul acelui spital unic, regional, de urgenţă, în care să existe toate specialităţile, să reducem cît mai mult timpul de intervenţie, să eliminăm timpii aceia în care pacientul este purtat de la o clinică la alta, dintr-o parte în alta a oraşului.

Mi-aş dori, apoi, ca bugetul pe 2015 să fie cel puţin la nivelul celui pe 2014. Aş dori, de asemeni, să existe mai multe ambulanţe pe tură. Asta înseamnă, însă, o suplimentare de personal. Aş dori să scadă timpii de intervenţie, să nu mai existe întîrzieri de 10-15 minute sau chiar de o oră – desigur, nu la urgenţele majore, ci la urgenţele de gradul 2! -, deoarece pentru un pacient, chiar şi o „banală” colică renală este cea mai mare problemă şi el trebuie să ajungă cît mai repede la spital. Important este să ai maşină liberă, dar pentru asta trebuie mai multe maşini pe tură şi mai mult personal.

– Dacă ar fi să fiţi principalul factor de decizie în Sănătate, ce aţi avea în vedere, în primul rînd?

– Probabil, o mai mare ordine şi disciplină. Şi, probabi, o mai mare responsabilizare a factorilor de conducere asupra lipsurilor care încă există. Vorbim de lipsa de personal, nu de lipsa de maşini.

Acum, de foarte mare ajutor ne sînt voluntarii. Ei sînt cei care completează sau suplinesc efectiv angajaţii sistemului de ambulanţă. Avem 67 sau 68 de voluntari numai la staţia Cluj şi au început să vină şi la substaţii, la Turda, Cîmpia Turzii, Huedin, Gherla, Dej. Pe fiecare substaţie sînt circa 10-12 voluntari.

M. TRIPON