Dr. Horia SIMU: La Ambulanţă, ca să rămâi trebuie să-ţi placă

Dintre cei care vin să lucreze la Ambulanţă, cei cărora nu le place „se prind” din prima lună sau din a doua, şi pleacă. Cei care rămân, nu mai pleacă, sunt… rămaşi. Înseamnă că le place. La Ambulanţă, ca să rămâi trebuie să-ţi placă – spune managerul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Cluj, dr. Horia Simu.

În opinia sa, într-un serviciu de ambulanţă „fiecare zi poate fi mai grea decât cealaltă, pentru că întâlneşti tot felul de situaţii inedite, întâlneşti deces, deces la copil, întâlneşti situaţii emoţionante şi… toate lasă urme”. „Greu nu înseamnă neapărat o urgenţă mai mare decât cealaltă. Factorul emoţional însă contează foarte mult şi îşi lasă amprenta pe mulţi” – declară dr. Horia Simu.

Despre anul 2016 spune că a fost unul în care, la fel ca oamenii, au mai îmbătrânit şi maşinile şi că, date fiind, încă, lipsurile şi neajunsurile, ar trebui „un upgrade la tot ce înseamnă sistem de urgenţă”.

– La sfârşitul anului 2015 aveaţi înregistrate peste 116.000 de cazuri la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj, faţă de circa 112.000, în 2014. Cum a fost, sub acest aspect, anul 2016 la SAJ Cluj?

– Anul 2016 a fost un an mult mai plin. La noi, „plin” înseamnă solicitări mai multe. La mijlocul lui decembrie depăşisem deja 120.000 de solicitări.

– Ce înseamnă aceste solicitări în kilometri parcurşi?

– Peste 2.000.000 de kilometri. Asta, deoarece din cele peste 120.000 de solicitări înregistrate în 2016 la SAJ Cluj, pe lângă solicitările pentru urgenţe, sunt şi transferurile pacienţilor în celelalte judeţe, transferurile spre Bucureşti, externările ş.a.m.d.

Dacă mă întrebaţi cum a fost anul 2016 comparativ cu 2015, am să vă spun că… am mai îmbătrânit cu un an, şi noi şi maşinile. Ce ne-ar trebui? O reînnoire, un upgrade la tot ce înseamnă sistem de urgenţă.

– Dintre solicitările din 2016, pentru ce urgenţe au fost cele mai multe? Dr. Adela Golea spunea că la UPU au ajuns, în 2016, mai mulţi pacienţi cu probleme cardiovasculare, că a crescut numărul accidentelor vasculare cerebrale şi că au fost multe cazuri de traumatisme în urma accidentelor rutiere.

– Traumatismele, accidentele de circulaţie, de fapt, sunt apanajul echipajelor SMURD. Bolile cardiovasculare, din păcate, sunt… apanajul întregii Europe. În întreagă Europa s-a observat în ultimul an o uşoară creştere a acestei patologii cardiovasculare. Că e implicat aici stresul sau sedentarismul sau sarea în exces ori tot acest trio, nu ştim, cert este că omul modern suferă mai mult de aceste boli cardiovasculare.

Din păcate, pentru accidentele vasculare cerebrale avem şi noi o creştere anul acesta. Şi e vorba de accidente vasculare cerebrale la vârste tinere! Dacă până acum accidentele vasculare cerebrale erau apanajul vârstei de peste 60, peste 70 de ani, am avut, anul acesta, cazuri de persoane tinere, de 40, chiar 35 de ani. Deci, nu mai putem spune, în urgenţă, că dacă o persoană are 35 de ani, n-are nimic. Poate să aibă orice: şi infarct şi accident vascular cerebral!

Mai este patologia cronică, cunoscută, dar aici statisticile nu prea s-au modificat faţă de anul anterior.

– Transporturile interclinice: au crescut, au rămas aceleaşi…?

– Situaţia este asemănătoare celei din 2015. Din păcate, Spitalul de Urgenţă a rămas în acelaşi sistem pavilionar, secţiile clinice, laboratoarele, centrele de investigaţii paraclinice sunt împărţite şi funcţionează în mai multe pavilioane distribuite pe nu ştiu câţi kilometri pătraţi, dintr-o parte în alta a oraşului. Ideal ar fi acel spital regional de urgenţă – care, încă, rămâne un vis al tuturor medicilor din judeţ! – în care pacientul să meargă, iar medicii de diferite specialităţi să se ocupe de el împreună, să-i facă bateria de teste şi totul să se desfăşoare sub acelaşi acoperiş.

– Spuneaţi că a mai trecut un an şi „au îmbătrânit şi maşinile”. Câte maşini sunt în prezent în dotarea SAJ Cluj şi câte ar trebui să aveţi?

– Câte ar trebui să avem? Multe. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Cum am mai spus o dată: „Nu urgenţele ar trebui să aştepte maşina, ci maşina să aştepte urgenţele”. Atâtea maşini ar trebui să avem! Dar e bine, pentru că s-au început, din câte am înţeles, demersurile pentru achiziţionarea de noi ambulanţe. Undeva spre mijlocul lunii iulie, probabil, vor veni maşini noi, în toată ţara. Cât priveşte „îmbătrânirea maşinilor”: avem maşini care au deja peste 400.000 km la bord şi peste 8-10 ani vechime. Nu cred că trebuie să zic mai mult, fiindcă oricine are o maşină ştie ce trebuie să facă cu ea după ce a trecut de 300.000 de km.

– N-aţi spus câte maşini aveţi în prezent, aşa cum sunt, bune, rele…

– Avem 70 de autosanitare, din care 35 la Compartimentul de urgenţă, maşini cu asistent sau şi cu medic, şi 35 la Compartimentul de transport pentru non-urgenţe, pentru transferuri sau externări.

– Dintre acestea, toate, câte sunt vechi?

– 60% sunt cu norma de utilizare depăşită. Dar merg. Încă… merg şi probabil vor mai merge.

– În ce priveşte personalul, care este situaţia la SAJ Cluj, în prezent?

– La fel ca orice alt segment al medicinei, avem şi noi deficitul nostru de personal. Angajaţi avem 382, din care personal operativ, puţin peste 300. Ne-ar mai trebui vreo 40 de persoane, asistenţi, ambulanţieri şi medici. Ne gândim aşa: un echipaj de ambulanţă în plus înseamnă cinci asistenţi şi cinci ambulanţieri şi şoferi, ca să poată să meargă, să fie utili, să fie 24 din 24 de ore.

– Câte echipaje puteţi alcătui acum?

– Fiecare substaţie are minim două echipaje. Turda are trei echipaje, iar Cluj-Napoca are 12 echipaje, dintre care trei sunt cu medic.

– Câţi medici aveţi la SAJ Cluj?

– La ora actuală, 24.

– Câţi ar trebui să fie, ca să fie bine?

– Nu există un termen, nu există o astfel de apreciere. În momentul în care ai un accident colectiv pe autostradă, îţi vor trebui atâţi medici şi asistenţi, câte maşini sunt implicate. Dacă, Doamne fereşte, se întâmplă un dezastru pe aeroportul internaţional, nici nu putem algoritmiza. Avem nevoie de mai mulţi medici, avem nevoie de mai mulţi asistenţi, avem nevoie de această suplimentare de personal şi de resurse materiale, de ambulanţe.

– Care au fost, din punctul dvs de vedere, evenimentele care au solicitat cel mai mult SAJ Cluj, în 2016?

– Cazuri, urgenţe sunt tot timpul. Orice zi e o provocare în plus, faţă de ziua precedentă. O mare provocare, însă, a fost festivalul Untold, unde a fost o foarte mare aglomerare de persoane şi unde a trrebuit să ne organizăm foarte, foarte bine, mai ales pentru că acest festival a avut loc la scurt timp după atacul terorist de la Nisa. Au venit peste 70.000 de străini la Untold, astfel că a fost, într-adevăr, o provocare, organizarea şi gestionarea acestui festival. Şi va rămâne o provocare şi pe viitor.

– Cazuri, să zic „ieşite din comun”, au fost?

– Cazuri inedite se întâmplă în fiecare zi şi urgenţa… tot urgenţă este. Ceea ce cred eu că n-ar trebui să existe este accidentul vascular cerebral la 30 şi ceva de ani. Pentru mine acestea sunt cazurile inedite, pentru că, ştiind ce a fost în 2016, mă gândesc ce va fi în 2017, în 2018.

– Care au rămas, pentru Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj, zonele cele mai greu accesibile?

– Zonele semimontane şi montane. Zonele Beliş, Mărişel, pentru că, vrând, nevrând, cel mai apropiat punct de ambulanţă pentru aceste zone este Huedin. Zona Vlădeasa, comunele din jurul Muntelui Vlădeasa sunt, iarăşi, mai greu accesibile. Dar mai este şi un alt aspect. Ambulanţele din Huedin, de pildă, trec şi graniţa de judeţ, trec spre Sălaj, spre Bihor, ambulanţele din Dej trec de foarte multe ori în judeţele vecine. Deci, sunt zone şi zone, iar ambulanţele noastre nu răspund numai solicitărilor din judeţul Cluj. Că am fost feriţi, în 2016, de intemperii, că am fost feriţi de cutremure, alunecări de teren, da, dar oricând Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj trebuie să fie pregătit şi pentru dezastre din alte zone. Vă amintiţi simulările de cutremur în Bucureşti sau în zona Vrancea, care s-au făcut, şi la care serviciile de urgenţă din toată ţara au trebuit să participe, fiindcă dacă se întâmplă cu adevărat, toţi trebuie să fim pregătiţi.

– Aţi amintit de zona Beliş ca fiind o zonă mai greu accesibilă. Noul primar şi-a declarat intenţia de a continua şi de a încerca să finalizeze proiectul de înfiinţare a a unei subunităţi de pompieri şi SMURD în comună şi a unui centru de pregătire pentru situaţii de urgenţă. Consideraţi că mai este… util acest proiect, stopat acum din lipsă de fonduri?

– Bineînţeles că este util! Deosebit de util, mai ales că pregătirea permanentă, trainingul face parte din viaţa noastră, a celor care lucrăm în servicii de urgenţă. Este util şi în ceea ce priveşte centrul de pregătire, şi în ceea ce priveşte punctul de lucru. Foarte mult contează să se implice Primăria în acest proiect. Un punct de lucru pentru pompieri şi SMURD s-a deschis de curând la Floreşti…

– … chiar dacă Floreştiul este la doi paşi de Cluj!

– Este adevărat, e la doi paşi de Cluj, dar acolo e o aglomerare umană foarte mare. Floreştiul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Şi acolo, în doi sau în trei ani, Primăria a realizat acel punct de lucru pentru pompieri şi SMURD, ceea ce e mare lucru.

– Cum se descurcă maşinile dvs în aglomeraţia din municipiul Cluj-Napoca?

– Aglomeraţia face parte din viaţa marilor oraşe. Sunt zile şi sunt perioade din zile, cam de la ora 17:00 la 20:00, când este o aglomerare de maşini în centru, sau spre Floreşti, sau în zona mall-urilor, şi atunci ambulanţele se… strecoară mult mai greu. Ce să zic? Ambulanţa ajunge la urgenţă cât poate de repede, încercând să „ocolească” obstacolele întâlnite. Şoferii de ambulanţă asta ştiu, din momentul în care primesc misiunea: că trebuie să ajungă cât mai repede la caz, la locul solicitării.

– Au rămas zone greu accesibile ambulanţelor, în municipiul Cluj-Napoca?

– Sunt zone greu accesibile în sensul de acces până în apropierea pacientului sau până în apropierea blocului. Altfel, ambulanţa, dacă nu are unde parca, blochează drumul, dacă este urgenţă. Sunt însă aleile din jurul blocurilor blocate şi de multe ori nu poţi ajunge până la scara blocului pentru că sunt maşini şi de o parte şi de alta şi nu poţi trece. Ambulanţa ca ambulanţa, dar la nevoie nu poate ajunge o maşină de pompieri. Dar astea sunt lucruri cunoscute de ani de zile. Noi le semnalăm periodic.

– Situaţii în care să nu puteţi ajunge la o urgenţă din cauza stării drumului, au fost în 2016?

– Când se întâmplă, ne ajută colegii de la Pompieri şi cei de la Drumuri. Sunt telefoanele roşii, ne anunţăm reciproc şi ne ajutăm. În 2016 n-am avut astfel de situaţii. S-a întâmplat însă ca o pacientă să nască la domiciliu pentru că s-a ajuns mai greu acolo, undeva în zona Râşca. În loc să nască la spital, mai bine a născut acasă şi pe urmă a fost adusă şi ea, şi copilul ei,  amândoi sănătoşi, la spital.

– Mai vin voluntari la SAJ Cluj?

– Chiar de curând am avut un concurs de selecţie. Solicitările au fost multe, peste 180. De recrutat, s-au recrutat studenţi la medicină sau elevi de la şcolile postliceale de asistenţi, cel puţin în anul II. Tot timpul este un grup de 60 de voluntari. Faţă de anul trecut, a crescut numărul lor în substaţii, avem voluntari la Huedin, la Dej, la Gherla…

– Ce e cel mai greu pentru cineva care lucrează într-un serviciu de ambulanţă?

– Ce e mai greu? Fiecare zi poate fi mai grea decât cealaltă, pentru că întâlneşti tot felul de situaţii inedite, întâlneşti deces, deces la copil, întâlneşti situaţii emoţionante şi… toate lasă urme. Greu nu înseamnă neapărat o urgenţă mai mare decât cealaltă. Factorul emoţional însă contează foarte mult şi îşi lasă amprenta pe mulţi.

– Aţi avut cazuri de oameni care au plecat pentru că n-au putut face faţă…?

– N-am avut. Anul ăsta n-am avut. Ştiţi cum e? Cei cărora nu le place, se prind din prima lună sau din a doua, şi pleacă. Cei care rămân, nu mai pleacă, sunt… rămaşi. Înseamnă că le place. La Ambulanţă, ca să rămâi trebuie să-ţi placă.

– Care e vechimea cea mai mare a cuiva care lucrează la SAJ Cluj?

– Avem asistenţi medicali care sunt de peste 25 de ani aici. Când au terminat Şcoala postliceală, s-au angajat direct la noi şi aici au rămas.

– Din tot ce v-aţi propus la sfârşitul lui 2015 să faceţi la SAJ Cluj, ce aţi reuşit în 2016? Era vorba şi să mansardaţi clădirea…

– Mansardarea înseamnă o investiţie, iar investiţia ţine de Ministerul Sănătăţii. Aţi văzut ce valuri au fost la minister în 2016. Am reuşit însă reabilitarea substaţiei Dej. În rest, am organizat şi am participat, cu oamenii din SAJ, la foarte multe programe de pregătire.

– Proiecte pentru anul acesta? Speranţe?

– Speranţa mea pentru 2017 este să se înceapă acel proiect al spitalului regional de urgenţă. Să văd un excavator că ia prima cupă de pământ de pe locul unde se va turna fundaţia. O altă speranţă: înnoirea parcului nostru auto. Şi am convingerea că lucrul acesta se va chiar întâmpla, cândva, în vara lui 2017.

M. TRIPON