Dr. Horia SIMU: Am avut peste 116.000 de solicitări de ambulanţă, în 2015

Mai multe ambulanţe pe tură şi o suplimentare a personalului SAJ Cluj sînt doar două dintre speranţele pe care managerul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Cluj, dr. Horia Simu, şi le pune la fiecare început de nou an. N-a fost să fie anul trecut, dar… speranţa este cea care moare ultima. O speranţă, de altfel, îndreptăţită, şi de faptul că, pe an ce trece, numărul solictărilor către SAJ Cluj este tot mai mare, iar zonele de risc, tot mai multe.

 – Cum a fost anul 2015 pentru Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj, comparativ cu 2014?

– Anul 2015 a fost un an plin. Cum spuneam şi cu alte ocazii, an după an numărul cazurilor creşte. În 2015 am avut în jur de 116.00 de cazuri, faţă de circa 112.000 în 2014. O depăşire de, să zicem, 3-4.000 de cazuri nu e mult la 100.000, dar e mult pentru populaţie. Şi se adaugă în fiecare an; se adaugă pentru că şi comunitatea creşte, Clujul nu înseamnă numai municipiul Cluj-Napoca, ci şi împrejurimile. Localităţile se dezvoltă, apar în fiecare zi noi unităţi de producţie, apare personal nou, care vine din afară, este populaţia sezonieră, şi discutăm aici de circa 100.000 de persoane, este apoi UNTOLD-ul şi sînt tot felul de alte evenimente artistice şi sportive, iar toate astea presupun nişte riscuri şi fac să crească, implicit, şi adresabilitatea la 112. Autostrada constituie, iarăşi, un risc, aeroportul internaţional, care a depăşit un milion şi jumătate de pasageri, la fel.

– Ce au însemnat cele 116.000 de cazuri în kilometri parcurşi?

– Au însemnat în jur de 2.400.000 de kilometri parcurşi de ambulanţele SAJ Cluj.

– Faţă de 2014, a crescut sau a scăzut numărul solicitărilor pentru transporturi interclinice?

– Solicitările din partea clincilor clujene pentru transporturi interclinice sînt constante, pe parcursul unui an. Un număr foarte mare de solicitări, poate 20% din activitatea zilnică pe compartimentul de urgenţă îl reprezintă transporturile interclinice. Dar au mai apărut altfel de transporturi, de pildă foarte multe solicitări sînt acum, în ultima perioadă, în ultimele şase-şapte luni, de la judeţele din jur. De pildă, judeţul Bistriţa-Năsăud nu are personal medical superior, nu are decît un medic pe ambulanţă. La un singur medic, orice urgenţă a judeţului Bistriţa-Năsăud care trebuie adusă la Cluj o preluăm noi de la limita de judeţ, pentru ca maşina lor unică cu medic să se poată întoarce la bază. La fel, transferul pacienţilor spre Bistriţa, dacă este necesar să se facă cu medic, de multe ori îl asigurăm noi. Sînt foarte mulţi pacienţi, cam 10-15%, care vin din judeţele din jur.

– Care este judeţul care furnizează cei mai mulţi pacienţi?

– Proporţia este cam aceeaşi pentru toate cele trei judeţe – Bistriţa Năsăud, Sălaj şi Alba. Am avut însă şi transferuri către Bucureşti, mai multe ca în 2014. Sînt transferuri către clinicile de specialitate, pentru transplante.

– Aceste transporturi se fac, de regulă, de ambulanţe cu medic şi asistentă?

– Depinde de starea pacientului. Dacă este pacient critic, care trebuie să ajungă de urgenţă, atunci este echipaj cu medic.

– Cîte maşini cu medic are Serviciul de Ambulanţă Judeţean Cluj în prezent?

– Cu medic, pe tură avem trei maşini, pentru municipiul Cluj-Napoca şi împrejurimi. Aceste trei maşini încercăm să le menţinem, pentru că, din păcate, nu s-a angajat nici un medic de urgenţă anul trecut, pe judeţul Cluj. A venit un medic de la Huedin la Cluj, prin transfer, pentru că am avut deficit, un medic a ieşit la pensie şi o colegă, din păcate, a decedat.

– Să înţeleg că aveţi acum trei medici…?

– Pe tură, tura fiind de 12 ore. Trei medici, plus medicul coordonator din dispecerat. Aceştia sînt pe municipiul Cluj-Napoca, pentru că mai avem la Dej un serviciu, împreună cu Gherla, în care este medic în permanenţă, şi, la fel, Turda – Cîmpia Turzii. Mai sînt colegii de la SMURD, care au şi dînşii încă două echipaje cu medic, pe ambulanţele din SMURD-Centru şi SMURD-Colina.

– Vă este suficient, la numărul de solicitări pe care le aveţi?

– Ca să zic pe partea bună: bine că nu sîntem Bistriţa, care are un medic, nici măcar pe toate cele patru ture, pentru că sînt perioade în care este descoperit! Partea rea: ar trebui, încă, sigur că ar trebui!

– Ca să fie totul „în regulă”, cîţi medici v-ar mai trebui?

– Eu aş zice că încă zece medici, ca să-i împart în toate cele patru ture şi să fie împărţiţi şi în judeţ. Dar… niciodată nu e suficient. Gîndiţi-vă numai la un eveniment de genul „Colectiv”.

– Există, încă, zone din judeţ care vă furnizează un număr mai mare de pacienţi decît altele?

– Sînt. Ca şi zone din judeţul Cluj, municipiul Cluj-Napoca şi împrejurimile reprezintă aproximativ 60% din solicitări.

– Asta, pentru că oamenii ştiu mai bine ce au de făcut şi le este mai la îndemînă să cheme ambulanţa decît celor din zonele mai îndepărtate, sau pentru că este mai mare aglomerare de populaţie?

– E aglomerare mai mare de populaţie şi adresabilitatea este mai mare pe 112. În general, în oraşele judeţului, spitalele fiind foarte aproape de locuinţele oamenilor, mulţi merg direct la spital sau merg la medicul de familie. În Cluj-Napoca însă, sînt foarte multe solicitări, şi pentru că populaţia este diversă – elevi, studenţi, tineri, vîrstnici, deci locuitorii cetăţii plus cei care vin din exterior, să studieze sau muncească aici.

– După Cluj-Napoca ce urmează?

– Turda, unde este o comunitate foarte mare şi, normal, sînt multe solicitări. Turda – Cîmpia Turzii, dar mai mult Turda şi satele din jur. Apoi, ar fi Dejul, care este un nod spre Maramureş şi spre Bistriţa-Năsăud. Sînt, din păcate, accidentele de circulaţie care se întîmplă pe E60, accidente care au loc şi în afara graniţelor de judeţ. Numai că noi, cei de la Ambulanţă, nu avem graniţe, noi intervenim şi spre Ileanda, care aparţine de Sălaj, şi spre Beclean, care aparţine de Bistriţa. Avînd în vedere că la Beclean există un spital de rang inferior, oricum, un caz dintr-un accident care se petrece în zona respectivă ajunge ori la Dej, ori la Cluj-Napoca.

– Pe ultimul loc cred că a rămas oraşul Huedin.

– Sînt mai puţine solicitări, într-adevăr, din zona Huedin.

– Poate şi pentru că în această parte a judeţului mai sînt, încă, zone neacoperite de reţelele de telefonie, sau zone fără semnal?

– Poate şi pentru asta. Este adevărat, încă mai sînt zone, nu foarte multe, care nu au semnal sau în care semnalul este foarte slab.

– Poiana Horii, cred, Giurcuţa…

– Zona Padiş… Şi, după cum ştiţi, activităţile de urgenţă nu se desfăşoară numai iarna, ci şi vara, cînd în zonă sînt foarte mulţi turişti.

– Care este, acum, zona cea mai descoperită din punct de vedere al posibilităţilor dvs de intervenţie?

– Întotdeauna zonele din judeţul Cluj sînt acoperite împreună cu colegii de la SMURD. Dînşii au înfiinţat în ultimii ani staţii noi la Mociu, la Aghireş, la Huedin, Cîmpia Turzii, Turda, deci zonele cu risc. Este autostrada de la Cîmpia Turzii la Cluj, o zonă care presupune riscuri şi în care trebuie să ai nişte forţe. Este Huedin, cu zona de munte, zona Vlădeasa, în care ajungi greu şi cu timp de deplasare destul de îndelungat, dacă ar fi să ai o acţiune. Au fost acţiuni care au durat şi şapte ore, pe Muntele Vlădeasa. Un excursionist rătăcit, în vară, a fost găsit, dar pînă a fost adus jos de colegii de la Salvamont, a durat.

Zone descoperite, zone albe sau zone moarte nu avem. Sînt însă zone cu acces dificil, şi zona Vlădeasa este una dintre ele. Este şi zona Poiana Horii, care este o zonă retrasă din punct de vedere al distanţei faţă de primul spital, care este la Huedin, sau, la fel, Giurcuţa. Aici trebuie să vorbim însă şi de acea competenţă a spitalelor zonale: cu cît competenţa unui spital este mai mare, cu atît actul medical este mai corect făcut. Dejul, de anul trecut are tomograf, spitalul şi-a îmbunătăţit condiţiile foarte mult şi atunci mai puţini pacienţi ajung la Cluj-Napoca, din această zonă. E ca un prim filtru, care-i opreşte.

– Au fost situaţii, în 2015, în care ambulanţele SAJ Cluj să nu poată ajunge la un caz, din pricina condiţiilor meteo sau de drum?

– Au fost, din cauza zăpezii. Îmi vine în minte un caz undeva pe Valea Drăganului, o naştere, la care echipajul nu s-a putut deplasa cu ambulanţa decît pînă într-un punct, iar de acolo au fost luaţi de un tractor cu lanţuri şi duşi la domiciliul gravidei. Femeia a născut la domiciliu, copil sănătos, iar membrii echipajului s-au întors cu tractorul pînă la ambulanţă şi totul a fost bine. Dar a durat aproape opt ore, intervenţia.

– Mă întreb cîţi ani vor mai trece pînă să aveţi şi o şenilată!

– Am înţeles că există deja una la Drumurile Naţionale şi s-a făcut, se pare, un protocol de colaborare cu ISU. Dar, vedeţi, zic unii că iernile nu mai sînt cum au fost altădată. Totuşi, zic eu, şenilata aceea ar trebui să fie un dispozitiv minim în orice serviciu de ambulanţă. Nu contează că ai cîmpie, pentru că ai şi viscol, nu contează că eşti la Brăila, căci trebuie să treci Dunărea îngheţată, nu contează că eşti la Cluj, căci trebuie să ajungi şi pe vîrful muntelui, unde cu maşinile obişnuite nu ai acces.

În zonele greu accesibile, faţă de acum doi ani, un sprijin deosebit îl avem acum de la colegii de la Salvamont, care cooperează foarte bine cu serviciile de urgenţă şi care, toţi, au făcut cursurile de prim ajutor, chiar aprofundate.

– Cîte maşini are SAJ Cluj în momentul de faţă?

– Funcţionale, 69. Cam 35 sînt pe compartimentul urgenţă, iar restul, 34 sînt pe compartimentul transport, transport însemnînd transferul pacienţilor noncritici, dialize, externări, pacienţi care nu se pot deplasa altfel, transport de sînge.

– Cîte maşini aţi primit anul trecut?

– Una.

– Cît de noi sînt maşinile din dotarea SAJ Cluj?

– Sînt 13 maşini între zero şi cinci ani vechime, deci, să zicem, maşini noi. Sînt 20 de maşini cu vechime între cinci şi şapte ani şi 29 între şapte şi zece ani, cu peste 400.000 de km la bord, unele cu peste 550.000 km. Anul trecut am schimbat cinci motoare, fiiindcă au picat. Avem, deci, un parc de maşini mediu. Dar, fiecare om  care are maşină acasă ştie ce se întîmplă cu o maşină de cinci ani, de şapte ani, de zece ani.

– Probabil faceţi şi dvs cum zicea dl comandant al ISU Cluj: în cazuri extreme trimiteţi în prima linie maşinile noi, după care vin cele care „se tîrăsc”.

– Da, dar cînd pică o maşină nouă şi o ţii în service o lună, pentru că e vorba de o reparaţie majoră, tu trebuie să foloseşti maşinile de rezervă. Maşinile de rezervă, însă, au cei mai mulţi kilometri la bord. Oricum s-a ajuns ca majoritatea maşinilor să aibă peste 400.000 de km. Mai mult de jumătate din parcul de maşini! Sînt substaţii, cum este Cîmpia Turzii, unde maşinile sînt folosite aproape 100%, adică patru din patru ture. Cînd se defectează, este o maşină de rezervă, care însă este mai veche. Sînt folosite la maxim maşinile, şi nu în regim de… transport marfă, ci într-un regim mai special, care presupune multe acceleraţii, frînări etc. Cine are maşină ştie că aceasta te ţine mai mult sau mai puţin şi în funcţie de cum o conduci şi cum o foloseşti.

– Oameni, cîţi aveţi în prezent la SAJ Cluj?

– Angajaţi, 367, din care 320 personal operativ – medici, asistenţi, ambulanţieri.

– Cîţi medici?

– Pe tot judeţul, 24 de medici. Sînt medici care lucrează pe ambulanţe, care fac şi coordonarea – fiindcă trebuie, obligatoriu, medic la coordonare, împreună cu colegii de la UPU -, sînt medicii din judeţ, garda de Dej-Gherla şi garda de Turda, care sînt permanente.

– Cîţi medici ar trebui să fie?

– Este un deficit de personal de circa 30%, deci ar trebui o suplimentare serioasă. Vedeţi, orice maşină în plus înseamnă 12 cazuri. Sînt în jur de 200-220 de cazuri, în medie, pe zi. O maşină în plus le salvează pe celelalte şi salvează, în primul rînd, ceea ce înseamnă promptitudine. Dar o maşină în plus înseamnă însă şi personal în plus.

– Care este, acum, timpul de aşteptare în municipiu şi care este timpul de aşteptare în afara lui?

– Destul de îndelungat. Timpul de ajungere la cazuri în zona urbană este în jur de 11 minute pentru urgenţa majoră, iar pentru urgenţa de grad II este de la 30 la 40 de minute, timpul cel mai mare. Au fost însă cazuri în care s-a aşteptat mai mult. Sînt perioade din zile cînd sînt foarte multe solicitări şi nu ai maşină liberă sau maşina este blocată undeva, la vreo clinică, cu un transport asistat care şi el înseamnă pacient critic, care are nevoie de o investigaţie specială, şi pe care nu-l poţi trimite cu o maşină simplă, fără medic şi asistent. În 2015 timpii de aşteptare au crescut şi din cauza lucrărilor la străzile din Cluj-Napoca.

– Proiecte, planuri pentru 2016? Ce speraţi să obţineţi în acest an pentru SAJ Cluj?

– Sper ca anul acesta să finalizăm mansardarea clădirii, unde să funcţioneze Centrul de formare profesională. Anul trecut s-au făcut cursuri în cadrul cărora toţi asistenţii şi toţi ambulanţierii au fost instruiţi. Ne dorim să punem accent şi anul acesta pe pregătirea profesională, mai mult pe procedee clare de intervenţie. Ce-mi doresc, ce sper? Suplimentarea de personal şi suplimentarea de maşini. Şi, mai ales, acel spital unic de urgenţă care mă gîndesc, totuşi, să nu fie, ca-n Shakespeare, „visul unei nopţi de vară”. Şi, bineînţeles, elicopterul care ni s-a promis. Nu în ultimul rînd, extinderea Serviciului de Ambulanţă în zona Huedin, spre Vlădeasa.

M. TRIPON