Dr. Cristina GHERVAN: Cînd este vorba de calitatea actului medical, este foarte greu să stabileşti care investiţie este mai urgentă

Dezvoltarea laboratorului de endoscopie digestivă, realizarea unei secţii de accidente vasculare cerebrale acute, dezvoltarea posibilităţilor de explorare imagistică prin introducerea unor noi metode şi dezvoltarea unei structuri de îngrijiri paliative – sînt cîteva dintre proiectele pe termen lung ale directorului medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, conf. dr. Cristina Ghervan.

Numai că, spune dr. Ghervan, în interviul acordat ziarului Făclia, „pentru toate aceste proiecte este nevoie de finanţare şi trebuie găsite soluţii punctuale pentru fiecare”.

– Unde se situează, ca şi capacitate, specialităţi, secţii, număr de cazuri etc., Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, comparativ cu alte spitale de urgenţă din ţară?

– SCJU este cea mai mare unitate sanitară cu paturi din România, spital clasificat Categoria I şi are atribuţii de „spital regional de urgenţă I”. Spitalul are 1.542 de paturi în aproape toate specialităţile medico-chirurgicale şi peste 3.000 de angajaţi, rezolvînd anual peste 63.000 de cazuri prin internare de lungă durată, şi peste 100.000 de pacienţi prin spitalizare de zi şi prin serviciile de ambulator integrat şi cabinete de specialitate.

Calitatea spitalului şi renumele de care se bucură pe plan naţional sînt în primul rînd datorate competenţei şi dăruirii oamenilor care îşi desfăşoară activitatea în cele 44 de secţii clinice, peste 50 de ambulatorii şi cabinete de specialitate, în laboratoare de imagistică, de analize medicale, de anatomie patologică, de epidemiologie, în farmaciile spitalului şi nu în ultimul rînd în administraţie, fiindcă funcţionarea unui asemenea adevărat colos este o sarcină extrem de dificilă. Ca să aveţi o imagine comparativă, Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf Spiridon” Iaşi, care este următorul spital pavilionar ca dimensiuni, din ţară, are 1.128 de paturi.

– Ştiu, din discuţiile purtate cu alţi medici din spital, că la SCJU ajung pacienţi şi din alte judeţe.

– Spitalul deserveşte nu numai judeţul Cluj, ci asigură servicii medicale, atît de urgenţă, cît şi cronice, pentru judeţele limitrofe şi nu numai. Astfel, peste 40% din pacienţii internaţi în 2013 erau din afara judeţului Cluj. Cazuri complexe, cazuri dramatice care nu au putut fi rezolvate în spitalele judeţene din regiune sînt direcţionate către noi. Tocmai datorită gravităţii şi complexităţii cazurilor tratate, şi costurile/pacient sînt foarte mari, mai ales în secţiile de Terapie intensivă, dar nu numai. Problema pe care o identific este aceea că medicina primară, mai ales cea din mediul rural, este insuficientă, lipsind mai ales consultaţiile profilactice. Asta face ca, adeseori, pacienţii din mediul rural să se adreseze medicului în situaţii grave, chiar depăşite, necesitînd investigaţii şi tratamente complexe şi costisitoare. Sper ca odată cu introducerea noului contract cadru şi a normelor de aplicare care încurajează profilaxia, acest aspect negativ să se atenueze.

– Dată fiind dimensiunea spitalului, bănuiesc că şi dificultăţile funcţionării lui în condiţii optime sînt… pe măsură.

– Dificultăţile au mai multe surse. Una ar fi însăşi dimensiunea şi structura SCJU – structură pavilionară, cu secţii care se găsesc şi la 2,5-3 km de sediul central, ceea ce amplifică foarte mult costurile. Din aceeaşi cauză, colaborarea între secţii este îngreunată în comparaţie cu spitalele „monobloc”, în care toate specialităţile sînt prezente în aceeaşi clădire. O altă dificultate este finanţarea insuficientă, mai ales în întreţinerea şi reparaţia clădirilor, multe dintre ele clădiri istorice, care au depăşit venerabila vîrstă de 100 de ani. Desigur, ne mîndrim cu ele, sînt martore ale istoriei spectaculoase a medicinii în ultimul secol, dar din punct de vedere administrativ sînt foarte greu de întreţinut şi reparat, necesitînd investiţii majore. Principala sursă de finanţare a spitalului este contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru serviciile prestate asiguraţilor, dar pentru majoritatea secţiilor, aceşti bani abia acoperă cheltuielile cu personalul, funcţionarea, investigaţiile şi medicamentele. Cu toate eforturile Primăriei şi ale Consiliului Judeţean, sumele alocate pentru reparaţii şi întreţinere nu reuşesc să acopere toate necesităţile, drept pentru care conducerea are misiunea grea de a stabili priorităţi. Or, atunci cînd este vorba de calitatea actului medical, este foarte greu să stabileşti care investiţie este mai urgentă.

Şi finanţarea pentru investiţii în aparatura medicală este în mare suferinţă (ca să folosesc un termen din aceeaşi gamă), or în deceniul II al secolului XXI este clar că fără tehnologie nu se pot obţine rezultate la cele mai înalte standarde, aşa cum medicii noştri îşi doresc cu ardoare.

– Aţi lansat, de curînd, o campanie de strîngere de fonduri în vederea dotării cu aparatură a secţiilor cu pacienţi critici…

– Este o campanie în derulare şi sperăm să ne atingem ţinta de 2.512.800 lei, prin care să echipăm cîteva paturi suplimentare, în secţii vitale ale spitalului. Şi cînd spun vitale, nu este o figură de stil, ci sînt acele secţii în care, într-o fracţiune de secundă sau într-un gest, se face diferenţa între a salva viaţa pacientului sau a o pierde. În fapt, necesarul de investiţie în aparatură este mult mai mare decît această sumă. De aceea, cred că mediul de afaceri şi oamenii care au posibilitatea financiară, dar şi spiritul civic şi vizionar de a participa la dotarea spitalului, trebuie stimulaţi să o facă. Implicarea privată în îmbunătăţirea calităţii actului medical ar trebui să fie mult mai mare! Oricine a fost în spitale din Europa de Vest sau din SUA a remarcat cît de des este întîlnită inscripţia „Serviciu dotat sau finanţat prin donaţia familiei X sau a fundaţiei Y”. Dacă tot luăm atîtea exemple de la Europa de Vest şi de la SUA, de ce să nu îl luăm şi pe acesta, care ar fi atît de important pentru mulţi dintre pacienţii noştri?

Există deja o timidă activare a acestui proces. De exemplu, secţia de Neonatologie II a beneficiat atît anul trecut, cît şi în acest an de două donaţii în aparatură specifică prin Fundaţia „Salvaţi Copiii”. Sigur, este doar o picătură faţă de nevoile globale ale spitalului, dar orice contribuţie înseamnă un pic mai bine pentru calitatea serviciilor acordate în spital. Eu sper ca această tendinţă să capete amploare şi rezultatele să fie tot mai vizibile.

– Spuneaţi că una din dificultăţile în funcţionarea spitalului provine din structura pavilionară a acestuia. Acelaşi lucru este reclamat şi de alţi medici. Aveţi, oare, o… veste bună despre acel mult dorit Spital Regional de Urgenţă?

– Am aflat că a fost aprobată construirea Spitalului Regional de Urgenţă la Cluj-Napoca, unitate despre care se discută de mulţi ani şi care este mult aşteptată de întreaga comunitate medicală, dar şi de pacienţi. Dar, pînă la definitivarea SRU, proces care va dura cîţiva ani, SCJU va trebui să funcţioneze în parametri optimi, în asigurarea asistenţei medicale de urgenţă pentru regiunea de Nord-Vest, şi aceasta este, şi va fi în continuare, misiunea noastră. După intrarea în funcţie a SRU, SCJU va continua să existe şi să funcţioneze, fiindcă SRU nu va prelua toate secţiile SCJU, iar pe unele le va prelua doar parţial. Asta înseamnă că investiţiile în dotarea spitalului nu devin inutile fiindcă, în funcţie de caz, ele vor putea fi transferate în SRU.

– Există personal suficient, în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă?

– Cu toată tendinţa globală de migrare a medicilor către alte ţări ale Europei, SCJU nu se confruntă cu un deficit de medici specialişti (cu excepţia unor situaţii punctuale). Avem un corp medical de excepţie şi acesta este unul din punctele forte ale spitalului. Există însă un deficit de personal mediu, auxiliar şi administrativ, care este de 18% pentru personalul mediu, 20% pentru personalul auxiliar şi 11% pentru personalul administrativ. Acest deficit este rezultatul blocării posturilor din sistemul bugetar şi ne ridică mari dificultăţi în funcţionare, reflectîndu-se asupra calităţii îngrijirilor, dar şi asupra gradului de satisfacţie a personalului care în prezent este suprasolicitat prin ture prelungite, norme supradimensionate, imposibilitatea de a beneficia de zile libere compensatorii după tura de noapte şi aşa mai departe. Sigur că personalul medical este unul aparte, care a ales această meserie nu numai ca un serviciu oarecare, ci şi cu componenta de devotament şi investire caracteristice muncii pentru şi cu omul bolnav; dar nu este nici legal şi nici uman să ceri personalului sacrificii în detrimentul vieţii personale la care fiecare are dreptul. Aici, deocamdată, nu avem soluţii şi aşteptăm o decizie de deblocare a posturilor din partea Ministerului Sănătăţii.

– S-a vorbit prea puţin pînă acum despre despre Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ca bază de învăţămînt. Cîţi studenţi şi cîţi rezidenţi se pregătesc aici?

– SCJU nu este numai un prestator de servicii medicale, ci este şi o bază de învăţămînt şi de cercetare. Peste 3000 de studenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” învaţă anual în secţiile spitalului tainele medicinii clinice şi se formează ca oameni şi viitori medici. Tot în spital se formează ca viitori specialişti peste 600 de medici rezidenţi, de formarea pe care o dobîndesc în cei 4, pînă la 7 ani de studiu şi practică, depinzînd în mare parte calitatea lor ca viitori specialişti. Activitatea de învăţămînt este o componentă foarte importantă a activităţii care se desfăşoară în spital, majoritatea medicilor din SCJU fiind în acelaşi timp cadre didactice, implicate deplin în formarea noilor generaţii de medici. Este o misiune suplimentară pentru spital, dar şi un enorm beneficiu prin infuzia permanentă de energii noi, tinere, dinamice şi ambiţioase. De multe ori, dintre aceşti tineri se selectează medicii specialişti de mare clasă ai spitalului de mîine.

– În ce priveşte cercetarea, ce ar fi de spus?

– În secţiile spitalului sînt în curs de derulare peste 40 de studii clinice, multe dintre ele studii internaţionale, iar participarea spitalului ca partener în aceste studii este dovada calităţii şi prestigiului de care se bucură medicii selectaţi ca investigatori. De asemenea, spitalul este partener în mai multe proiecte de cercetare finanţate de Ministerul Educaţie din România. Tot în domeniul cercetării, amintesc proiectul „Centru de studii avansate fundamentale şi clinico-imagistice, pentru corelarea pe termen lung a parametrilor de dezvoltare intrauterină cu statusul neuro-psiho-motor, pe parcursul dezvoltării pînă la vîrsta adultă/IMOGEN”, implementat de SCJU, proiect în urma căruia s-a construit şi dotat excepţional o structură de cercetare care va funcţiona la standarde europene.

– Am discutat despre… de toate, mai puţin despre dvs. Ce înseamnă, ce presupune funcţia de director medical al unui spital de talia SCJU?

– După toate neajunsurile şi dificultăţile pe care le-am pomenit, este de înţeles că orice funcţie de conducere în SCJU este o adevărată provocare. Problemele sînt multiple şi complexe (nu uitaţi că sînt 44 de secţii clinice…!), multe probleme sînt vechi, iar posibilităţile de remediere sînt limitate. Dar, în ianuarie 2014, cînd am acceptat acest post, am pornit cu convingerea că lucrurile pot fi ameliorate, şi cu dorinţa de a face tot ceea ce îmi stă în putere şi pricepere ca acest lucru să se realizeze.

Important este că nu mă simt singură în acest demers, avînd susţinerea domnului manager Petru Şuşca şi colaborarea celorlalţi membri ai conducerii spitalului. Pe termen scurt şi mediu, eforturile se canalizează în două direcţii: reducerea costurilor de funcţionare a spitalului prin supravegherea strictă a cheltuielilor şi a contractelor în derulare şi pe de altă parte măsuri de restructurare a serviciilor oferite de spital prin reducerea spitalizărilor de lungă durată (cele mai costisitoare) şi promovarea spitalizării de zi şi a consultaţiilor ambulatorii.

– Pe termen lung…?

– Pe termen lung avem planuri de dezvoltare a unor servicii în prezent insuficiente sau absente, în special servicii de înaltă performanţă diagnostică şi terapeutică. Aş menţiona doar cîteva exemple: dezvoltarea laboratorului de endoscopie digestivă, realizarea unei secţii de accidente vasculare cerebrale acute, dezvoltarea posibilităţilor de explorare imagistică prin introducerea unor noi metode. Sigur că pentru toate aceste proiecte este nevoie de finanţare şi trebuie găsite soluţii punctuale pentru fiecare.

Un alt aspect deficitar este medicina paliativă. Ea se referă la îngrijirea pacienţilor cu boli grave, în stadii avansate sau finale, care nu mai pot fi vindecaţi prin metodele de care dispunem astăzi, dar a căror suferinţă poate fi ameliorată printr-o îngrijire specializată. În prezent spitalul nu dispune de o structură care să asigure aceste îngrijiri; în consecinţă, aceşti pacienţi sînt internaţi prelungit în special în secţiile de terapie intensivă, sau în alte secţii ale spitalului (oncologie medicală, ORL, neurologie, medicină internă etc.), consumînd resurse umane şi materiale care ar trebui destinate pacienţilor vindecabili. Ne propunem ca pe viitor să dezvoltăm în cadrul spitalului o asemenea structură de îngrijiri paliative, care ar degreva secţiile amintite şi ar putea să asigure îngrijiri de calitate acestei categorii de pacienţi.

După cum vedeţi, problemele sînt nenumarate, dar şi planurile de viitor sînt multe şi ambiţioase. Sper să împlinim cît mai multe dintre ele şi să vă pot vorbi, într-un alt interviu, despre realizările noastre la un an de mandat.

M. TRIPON