Dr. Ana-Maria Gruia: Colecţia de Istorie a Farmaciei – cea mai spectaculoasă şi de atmosferă colecţie muzeală a Clujului

Organizată în cea mai veche farmacie din Cluj, „La Sfîntul Gheorghe”, a cărei primă atestare documentară datează din anul 1573, Colecţia de Istorie a Farmaciei continuă să fascineze clujeni şi turişti de pe toate meleagurile, deopotrivă. Este – spune muzeograf dr. Ana-Maria Gruia – „cea mai spectaculoasă şi de atmosferă colecţie muzeală a Clujului”.

Recomandată şi în ghiduri internaţionale de prestigiu, Colecţia atrage, în continuare, vizitatorii, prin cele circa 3.000 de exponate ale sale – de la vase farmaceutice, instrumentar de laborator, pînă la reţete sau ingrediente bizare folosite în vechea tradiţie farmaceutică.

Despre toate acestea, în interviul acordat ziarului Făclia de muzeograf dr. Ana-Maria Gruia.

– Pentru mulţi, şi în special pentru cei tineri, Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca este un spaţiu în care se întîlnesc în special de sărbătoarea Dragobetelui, cînd au ocazia să afle reţeta „Elixirului Dragostei”, aşa cum era acesta preparat în urmă cu sute de ani.

Dincolo însă de un eveniment sau altul, de o expoziţie sau alta, ce este, concret, Colecţia de Istorie a Farmaciei? Cînd a fost inaugurat muzeul şi ce se află la originea acestui muzeu?

– Colecţia este, după părerea mea, cea mai spectaculoasă şi de atmosferă colecţie muzeală a Clujului. Ea a fost deschisă publicului în prezenta locaţie, cea a vechii farmacii Hintz, în anul 1954, fiind printre cele dintîi iniţiative de profil din Europa. La baza sa se află însă mai vechea donaţie a prof. Gyula Orient. În anul 1904 colecţia Orient a fost expusă într-una dintre sălile Muzeului Ardelean, iar în anul următor a fost donată instituţiei care este continuată astăzi de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Dr. Orient, profesor de toxicologie la universitatea maghiară şi apoi la cea română din Cluj, a început să colecţioneze, încă din 1897, mobilier din vechi farmacii, vase farmaceutice din sticlă şi faianţă, instrumentar, vechi tratate de medicină şi farmacie, diplome de farmacişti, iar donaţia sa către muzeu cuprindea aproape 1800 de astfel de obiecte. La înfiinţarea colecţiei, iniţiatorul său, prof. Valeriu Bologa a adăugat un lot de cca. 300 de piese şi volume de specialitate. Acestora li s-au adăugat în timp alte donaţii şi achiziţii, ultima în ordine cronologică fiind colecţia de aparatură medicală clujeană, donaţie dr. Pompiliu Manea, în anii ’90.

– Din ce este alcătuită Colecţia de Istorie a Farmaciei?

– Cele cca. 3000 de exponate se pot grupa în mai multe categorii mari, precum vase farmaceutice (lotul cel mai substanţial şi variat), instrumentar de laborator, mobilier specific, colecţia de carte de profil şi colecţia de aparatură medicală menţionată anterior, însă există şi multe alte obiecte de patrimoniu precum reţete, inventare, diplome şi atestate, etichete moderne, dar şi plăci de gravură pentru imprimarea manuală a etichetelor mai vechi, farmacii portative, seturi homeopatice, opere de artă, şi multe altele. Numeroase obiecte provin din farmacii naţionalizate din Alba Iulia, Baia Mare, Cluj, Gherla, Oradea, şi Turda.

–  Ce perioadă din istoria Farmaciei ilustrează Colecţia de la Cluj?

– Aspectul general este cel al unei farmacii de secol XVIII, aceasta fiind perioada cînd Tobias Mauksch a reuşit să „privatizeze” afacerea, investind astfel în aspectul său pentru a spori vînzările. De atunci datează pictura barocă din Officina (sala unde se vindeau medicamentele), cele mai multe piese de mobilier şi majoritatea recipientelor. Laboratorul, reconstituit în anii ’70, reface şi el atmosfera unui posibil laborator de secol XVIII. Există însă şi obiecte mai timpurii, dar şi contemporane, precum toate aparatele folosite în spitalele clujene, expuse în ultima sală.

– Care sînt cele mai vechi piese din Colecţie?

– Dacă nu cumva este vorba de un obiect contrafăcut (intenţionăm să realizăm o analiză chimică a produsului), Praful de Mumie este cel mai vechi exponat. Mumii antice au fost folosite ca panaceu din perioada medievală şi pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, fiind extrem de scumpe, însă dintotdeauna au existat suspiciuni asupra autenticităţii lor.

Mai deţinem şi un valoros dulap farmaceutic de secol XVII, cu signaturi pictate pe fiecare sertar, care provine de la farmacia Vulturul Negru din Sibiu. Un mojar din aceeaşi farmacie are inscripţionat anul producerii, 1676.

Din colecţia de carte există exemplare extrem de valoroase, chiar de secol XVI. Aş remarca farmacia mobilă nobiliară, de secol XVIII, care are mare trecere la public; este vorba despre un mic dulăpior demontabil, plin de sertare, mici recipiente de sticlă cu capace de hîrtie caligrafiate, şi chiar indicaţii pentru tratamente „de urgenţă”, administrate acasă sau în călătorie, în lipsa unui farmacist sau doctor (un fel de trusă de prim ajutor).

– Care sînt obiectele cele mai spectaculoase din Colecţie?

– După reacţia publicului, vă pot spune că există mai multe capete de afiş la această categorie. În primul rînd sînt ingredientele bizare folosite în vechea tradiţie farmaceutică, de la praf de nestemate, la excremente de hyraceum, incluzînd menţionatul Praf de Mumie. Apoi, sînt intens mediatizatele sticluţe în care se vindea Elixirul Dragostei. Recipientele de secol XVIII sînt pictate manual cu reprezentări romantice, dulcege (cupluri, inimioare, porumbei şi flori) – asemenea băuturii pe bază de vin îndulcit pe care o conţineau. Dar fiecare găseşte ceva interesant la Colecţia de Istorie a Farmaciei: unii sînt interesaţi de recipientele inscripţionate pentru narcotice precum opiu sau cocaină, alţii de vechile aparate medicale (deţinem, de exemplu, cel mai vechi electrocardiograf din România). Toată lumea rămîne impresionată de atmosfera laboratorului, dar şi de experienţa descinderii la subsol pe o scară cu trepte asimetrice…

– Există, în această Colecţie, piese unicat, pe plan european sau măcar naţional?

– Avem, cu siguranţă, piese rare, precum o serie dintre ediţiile de carte despre care am vorbit, vechi farmacopee tipărite la Viena sau la Veneţia. Unice sînt, desigur, toate documentele manuscrise, diplome de farmacişti sau registre – dintre care, cele mai valoroase, sînt cele a lui Tobias Mauksch. De exemplu, în anul 1750 el a redactat aşa-numita Taxa Pharmaceutica, un proiect de fixare a preţurilor maximale pentru produsele vîndute de către farmaciştii din Transilvania (care aveau libertatea de stabili singuri preţul de vînzare al medicamentelor, ceea ce contribuia, desigur, la statutul lor privilegiat). Tot de la el se păstrează un valoros registru-inventar, întocmit în anul 1790, la achiziţionarea unei farmacii din Tîrgu Mureş pentru fiul său care se întorsese de la studii. Documentul oferă o excelentă imagine a tuturor lucrurilor dintr-o farmacie transilvăneană de epocă barocă, precum şi preţul acestora, de la cărţi, la mobilier, aparatură de laborator, recipiente, şi materii prime.

– Ce dezvăluie reţetele păstrate în Colecţia de Istorie a Farmaciei? Care erau leacurile sau remediile unor boli în urmă cu aproape 500 de ani? Care erau materiile prime folosite în prepararea leacurilor? Care, dintre aceste remedii, pare, astăzi, mai… nici nu ştiu cum să zic, ciudat, straniu, ieşit din comun (un „comun” al zilelor noastre)?

– Putem spune că oamenii au încercat cele mai variate şi, uneori, cele mai improbabile materii prime pentru a încerca să amelioreze sau să vindece o serie de afecţiuni. Unele erau folosite în baza cunoştinţelor medicale transmise din antichitate, altele se datorau valorii simbolice ataşate unor materii (cazul Prafului de Mumie, exotic, scump, şi încărcat de o aură de mister, fiind cel mai sugestiv), pe cînd altele, pur şi simplu unor observaţii, asocieri, şi corespondenţe (Lapis haematidis, Piatra de Sînge, s-a folosit ca agent antihemoragic tocmai datorită culorii sale).

Multe dintre remedii par astăzi stranii şi uneori de-a dreptul hilare. Exemplul meu favorit este Scincus officinalis, scheletul unei curioase şopîrliţe din Asia Mică, recomandat drept afrodiziac, dar şi ca diuretic …. Probabil, în funcţie de cum îţi era norocul!

– Sînt păstrate şi documente care să certifice succesul unor terapii sau reţete?

– Foarte greu de discutat succesul preparatelor. Nu existau teste „clinice”, orice succes sau insucces se putea datora şi altor cauze (starea generală de sănătate şi igienă, efect Placebo, credinţă în puterea rugăciunii sau a unor acţiuni malefice / vrăjitorie etc.) Se păstrează memorii din perioada premodernă, de exemplu, care descriu suspiciunile nobililor transilvăneni faţă de produsele vîndute şi administrate de către farmacişti (care produceau şi otrăvuri sau abortive). Nu putem diferenţia, aşadar, între produse care aveau succes de casă (din varii motive, precum caracterul exotic, faima, preţul, sau modul de prezentare) şi cele efectiv folositoare. Putem fi însă siguri că din toate aceste experimente s-a dezvoltat, treptat, prin încercare şi eroare, industria farmaceutică de astăzi, deci unele lucruri cu siguranţă funcţionau.

– Există, în Colecţie, documente care fac referire la bolile vremii? Adică, în ce măsură ştim pentru ce boli apelau oamenii la farmacia Hintz?

– Din farmacopee şi dispensatorii ştim pentru ce era prescris fiecare medicament, şi putem presupune că oamenii le cumpărau pentru aceleaşi motive. Cum puţine obiecte sînt din vechea farmacie Hintz, şi nu deţinem nici un registru sau inventar al acesteia, nu putem reconstitui o imagine specifică, ci doar una generală pentru Transilvania secolelor XVII-XX, cu toată panoplia de boli şi afecţiuni cunoscute, printre care nu trebuie să le uităm pe cele contagioase, în special ciuma.

– Care este, la ora actuală, „reţeta” de succes la public a Colecţiei de Istorie a Farmaciei? În ce măsură publicul este atras de muzeu?

– Prin vechime şi atmosferă, muzeul a reuşit să se facă cunoscut şi apreciat de către mulţi clujeni şi turişti. Noaptea Muzeelor rămîne un indicator de mare succes la public, alături de Ziua Porţilor Deschise la MNIT şi vernisaje. În ultimii ani avem numeroşi vizitatori străini, Colecţia fiind recomandată în ghiduri internaţionale de prestigiu. Încercăm să diversificăm însă oferta culturală, de exemplu prin activităţi interactive pentru elevi (mai ales în cadrul săptămînii Şcoala Altfel), instituirea unor expoziţii temporare care durează cîte trei luni, sau prin categoria „obiectul lunii”, care expune obiecte din depozit şi spune povestea unora dintre cele mai interesante ingrediente sau preparate.

O altă direcţie este de a diversifica lucrurile pe care vizitatorii le pot face în muzeu: am instituit un colţ interactiv, unde publicul este invitat să atingă, să miroasă, şi să ghicească o serie de ingrediente, dar şi un joc de imaginaţie, prin care cei care se aşează la geam, în Officina, pot compara imagini de epocă şi panorama de astăzi vizibilă pe fereastră.

– Care este soarta actuală şi de viitor apropiat a Colecţiei?

– Din fericire, după recenta retrocedare a imobilului, se preconizează o soluţie de păstrare a Colecţiei în prezenta locaţie. Folosindu-se de dreptul său de preemţiune, Primăria a anunţat că va achiziţiona Casa Hintz, sau cel puţin spaţiile care adăpostesc Colecţia de Istorie a Farmaciei. Pînă la încheierea formalităţilor însă, nu vă pot da mai multe detalii.

– Ce expoziţii şi evenimente sînt în pregătire?

– Următoarea expoziţie temporară va fi vernisată sîmbătă, 29 august, şi va fi dedicată aparaturii medicale clujene, fiind înscrisă în anul patrimoniul tehnic şi industrial celebrat anul acesta la nivel european. Pe lîngă expunerea unor obiecte inedite şi a prezentării unor istorii pe scurt, precum cea a anesteziei sau a construirii clinicilor universitare clujene, la deschidere vom organiza un mic atelier practic, în care publicul va putea studia la microscop structura unor materii farmaceutice din colecţie.

Evenimentul major, însă, de anul acesta, va fi organizat în luna noiembrie şi sînt convinsă că se va bucura de un real succes. Nu vă pot dezvălui, deocamdată, decît titlul aproximativ: „Harry Potter şi vechea farmacie”.

M. TRIPON