Dej: Părintele Nicula a împlinit 102 ani şi a fost felicitat de primarul Costan Morar

Prelat Papal Onorific, titulatură care i s-a acordat în anul 2003 de către Papa Ioan Paul al II-lea, Cetăţean de Onoare al Dejului şi Cetăţean de Onoare al comunei Tîrlişua, părintele Alexandru Nicula a fost felicitat cu prilejul împlinirii a 102 de ani de viaţă şi 75 de ani de preoţie, de către primarul Costan Morar. Cu această ocazie, odată cu tradiţionala urare de „La mulţi ani şi multă sănătate!”, primarul municipiului Dej i-a înmînat venerabilului sărbători, o „Diplomă de longevitate”, în semn de respect pentru viaţa dedicată credinţei şi oamenilor, împreună cu întreaga consideraţie şi apreciere, a sa şi a comunităţii dejene.

„Un gest firesc pe care am dorit să îl fac şi în acest an, pentru că Părintele Nicula reprezintă o valoare a comunităţii noastre, un model de viaţă, de om care a călăuzit destine urmîndu-şi credinţa şi vocaţia indiferent de greutăţile întîmpinate. Este o onoare să îl celebrăm, dar şi o obligaţie în a-i urma exemplul” – a precizat primarul Costan Morar, cu respectul cuvenit unei personalităţi fără de care Dejul ar fi fost mult mai sărac întru spirit.

Născut la 14 februarie 1913, în satul Tîrlişua, Alexandru Nicula a urmat cursurile Academiei de Teologie Greco-Catolică din Gherla, pe care le încheie cu calificative foarte bune. Imediat după absolvire devine secretarul episcopului Iuliu Hossu, pînă în 1937, cînd pleacă la studii la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii din Strasbourg. În 1939, odată cu izbucnirea războiului, oraşul fiind pe frontieră, Universitatea este desfiinţată, astfel că îşi continuă studiile la Paris, unde obţine licenţa în iunie 1940. Reîntors în ţară, se căsătoreşte cu Livia Veina, absolventă a Şcolii Normale din Gherla, şi este hirotonisit preot. Dar, în Transilvania aflată sub ocupaţie hortystă, i se refuză confirmarea şi salarizarea. Timp de patru ani lucrează la Episcopie, alături de viitorul cardinal Iuliu Hossu, care îl plăteşte din banii săi proprii, aşa cum o va face şi în 1947, cînd încep persecuţiile împotriva Bisericii Greco-Catolice. Gest deloc singular pentru episcopul care, în perioada în care a fost şi senator, „îşi dona salariul de parlamentar în catedrală, să fie împărţit săracilor”.

În ianuarie 1946 părintele Nicula este numit protopop al Clujului, funcţie pe care o va deţine pînă în anul 1948, cînd Biserica Greco-Catolică este abuziv desfiinţată. Este arestat pe 22 iunie 1948 şi condamnat la şase luni cu suspendare, în urma unui denunţ al unui tînăr preot ortodox. În acelaşi an, regimul comunist pune la cale mascarada cu „întoarcerea uniaţilor la ortodoxie”, cînd de fapt, spune părintele Nicula, „în afară de monseniorul Iuga şi protopopul Belaşcu de la Sibiu, tentaţi de funcţii, nu a participat la acest bîlci nici un ierarh important”.

După fuziunea forţată cu ortodocşii, părintele Nicula este arestat din nou şi presat să-şi renege credinţa. Pentru că refuză, este pus în libertate, dar scos din casă şi obligat să părăsească Clujul. Aşa ajunge să se stabilească în Dej. În 1951, este ridicat din nou, fără să i se spună de ce. Este îndelung anchetat, după care, fără nici un fel de proces, este trimis la Canal. Aici petrece un an şi jumătate, într-o companie pe care o numeşte „selectă”, formată din foşti parlamentari, prefecţi, miniştri şi intelectuali de marcă.

După Canal, lucrează la mai multe întreprinderi dejene ca economist cu studii medii, pînă în 1965, cînd s-a transferat la CCH, unde, după echivalarea celor două licenţe – de la Cluj şi de la Paris – este încadrat economist cu studii superioare. Se pensionează în martie 1973, dar continuă să rămînă o persoană activă, scriind, dînd ore de franceză şi botezînd sau oficiind căsătorii, în clandestinitate, în sînul unor familii devotate crezului greco-catolic.

După evenimentele din 1989, îşi reia activitatea de preot şi în 1995 pune bazele frumoasei biserici „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

M.Vaida