De ce „Voluntari pentru Educație”

… Iunie 2015…

Prima zi a examenului de bacalaureat începe cu pierderea unei absolvente, răpusă de cancer. Ultima zi a aceluiași examen se termină cu pierderea unui absolvent, răpus de aceeași boală. Eu, o mamă care trebuia să fie fericită, cu o fiică absolventă ce a reușit să obțină o medie foarte bună la examenul de bacalaureat. Sentimentele de nefericire ce m-au cuprins au fost amestecate cu bucuria personală, iar dramele de care am aflat m-au marcat, întristându-mă foarte tare.

Într-un moment de liniște am realizat că, instituțional, nu cunosc care este dimensiunea acestei boli și consecințele pe care le are cancerul asupra copiilor și tinerilor elevi.

 … August 2015…

Am ajuns la Institutul Oncologic “Ion Chiricuță” Cluj-Napoca să o cunosc pe doamna doctor Rodica Cosnarovici, șefa secției de Oncopediatrie, și îi propun un parteneriat între Inspectoratul Școlar Județean Cluj și secția mai sus amintită. Aflu câți copii și elevi sunt internați într-un an școlar, care este perioada de tratament, care este procentul celor care supraviețuiesc acestei boli, de unde sunt elevii, care tipuri de cancer sunt mai numeroase și multe altele. Încep să cunosc adevărata imagine a acestei boli și câte pierd acești copii: școală, educație, prieteni, vise, lucruri mărunte sau foarte importante.

Decid să mă implic activ și realizez că pot să le readuc măcar două-trei lucruri pentru ei: școală, educație și recuperarea unor vise.

Dar nu singură. Am nevoie de oameni buni, care pot dărui și care pot rezista suferinței. Mesajul meu trebuie să ajungă la cât mai mulți profesori. Într-o seară scriu “o scrisoare deschisă Educației”, o trimit spre toate școlile din județ, aștept câteva zile și constat că am alături mai mult de 150 de voluntari. Mă gândesc la un nume al programului propus și stabilesc că e “Voluntari pentru Educație”.

…Septembrie 2015….

Aflu câți copii sunt sunt în spital, din ce clase și îmi fac un plan. Mergem împreună cu 10 profesori la spital pentru a-i cunoaște pe primii noștri elevi dintr-o altfel de școală. Pășim cu toții încet, să nu deranjăm. Le transmitem că suntem acolo pentru ei și dorim să îi cunoaștem. Vin pe rând, să ne spună povestea lor legată de școală, de dorințele de continuare, de examenele pe care doresc să le susțină, de materiile preferate, de cele la care ar dori să se pregătească mai intens. Unii dintre ei revin să ne ceară să îi ajutăm cu profesori care să îi pregătească pentru a intra la facultate. Observăm cu toții speranța din ochii lor, o nouă motivație în lupta cu boala. Nu putem să înțelegem de unde au atâta putere și nu facem altceva decât să îi privim cu admirație.

Ne facem orarul și ne despărțim de ei, de părinții lor și de partenerii noștri: medicii și asistentele secției.

Fiecare ne ducem spre casele noastre mult mai ușori decât am fost când am intrat în spital. Începem o nouă viață, cea de profesori într-un spital de oncologie.

… Octombrie 2015 – iunie 2019…

Școala din spital continuă, proiectul nostru încheie cel de-al patrulea an. Am lucrat în cei patru ani împreună cu peste 210 de profesori, oameni altruiști și curajoși, puternici și implicați, profesioniști și dedicați. Acești oameni nu cer nimic; predau, evaluează, consiliază, sprijină atât elevii, cât și părinții. Merită respectul tuturor.

Am avut înscriși la “școala din spital” – cum spunem cu toții când ajungem la lift sau intrăm în spital – peste 175 de copii și elevi, de la trei ani, la 19. Anual avem elevi din aproximativ 21 de județe. Pentru fiecare dintre ei reprezentăm normalitatea, continuarea vieții lor școlare și suntem profesorii-prieteni.

În fiecare toamnă începem un nou an școlar, saloanele spitalului se transformă din nou în săli de clasă, holul spitalului e plin cu profesori, cărți, elevi cu caiete. O altă lume. Dar, totul se întâmplă normal, ritmic, apar solicitări de profesori noi, de discipline diferite.

Ce e, totuși, altfel, în această școală? Aici, cadrul didactic nu poate întotdeauna să treacă la lecția pe care și-a pregătit-o acasă, deoarece el nu știe dacă elevul său va fi apt de lecție. Primul lucru în ziua de predare este întâlnirea cu profesoarele psihopedagog, pentru preprimar și primar, respectiv gimnazial și liceal, care sunt primele care ajung la spital în fiecare zi, și află care dintre copii poate participa la lecții și care nu. Pe urmă, fiecare profesor este îndrumat spre “sala de clasă”, adică salonul, rezerva medicului sau chiar holul spitalului. Când ești în fața elevului, totul revine la normalitatea relației profesor-elev, doar că avem pe lângă noi aparate, paturi de spital, măști, halate, perfuzoare, ace, medicamente, un părinte care de multe ori își dorește să asiste profesorul, câte-o doamnă asistentă care vine să verifice dacă totul este conform din punct de vedere medical, mai prindem și vizita doamnelor și domnilor doctori, la ceas de seară… Oamenii spitalului sunt extrem de dedicați acestei munci desfășurate continuu în preajma suferinței, dar cu speranța că ochii copiilor vor avea din nou lumina vie.

E nevoie de o cu totul altă pregătire pentru această școală, e un amestec de cunoștințe, competențe, empatie, suferință, lacrimi în colțul ochilor și de multă, extrem de multă putere din ambele părți.

 În fiecare seară primesc prin e-mail rapoartele zilei care s-a încheiat, de la coordonatoarele activităților, inimoasele psihopedagog.

Am prezentat acest proiect prietenilor mei, pentru a le cere sprijin financiar, deoarece doresc să sprijinim familiile elevilor internați. Acest proiect a fost sprijinit de la început de inspectorul școlar general Valentin Claudiu Cuibus și este promovat continuu. Am promovat proiectul la nivel național, pentru ca inspectoratele școlare județene să poată să dezvolte același tip de proiect în orașele ce au institute oncologice, unde sunt internați copii. Acest proiect a primit și premiul de excelență în voluntariat.

Am încheiat ultimii doi ani școlari din proiect prin organizarea festivității de absolvire, în luna iunie, unde curtea școlii a fost înlocuită de holul spitalului. Doar atât a fost diferit; în rest, părinții, profesorii, prietenii erau alături de ei.

Toate  serviciile oferite elevilor sunt organizate, coordonate și monitorizate de către Inspectoratul Școlar Județean Cluj, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, în parteneriat cu Centrul Județean  de Resurse și Asistență Educațională, Institutul Oncologic „Ion Chiricuță” Cluj-Napoca – secția oncopediatrie și unitățile de învățământ din care provin copiii/ tinerii, din județul nostru sau din alte județe ale țării.

Vom publica în curând o carte pe care o dedicăm tuturor elevilor cărora le-am oferit educație în spital, celor care vor fi elevii noștri, părinților lor, corpului medical și, nu în ultimul rând, profesorilor care vor face parte din grupul “Voluntari pentru Educație”. Tuturor celor care ne-au susținut pentru a putea să îi sprijinim pe elevi prin orice mijloace, le mulțumim, direct sau în gândurile noastre. Nu au dorit publicitate, rămânând mari anonimi ai faptelor bune, de suflet. Recunoștința pentru faptele lor minunate o vedem în ochii părinților și ai elevilor.Veți cunoaște în paginile acestei cărți oamenii care au devenit profesorii-prieteni ai elevilor internați și profesorii-sprijin pentru elevi și părinți. Veți descoperi emoția, trăirile și durerile lor.

Acești oameni minunați, alături de ceilalți care sunt cu noi în proiect, dar nu au descris experiența lor în paginile acestei cărți, sunt cei care țin proiectul viu. Fără ei nu ar exista școala din spital.

Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de noi în acești patru ani ai proiectului “Voluntari pentru Educație”, profesori, sponsori, prieteni, familii, care au înțeles că menirea noastră este de a dărui și a ne dărui semenilor. Le transmit tuturor elevilor toată susținerea noastră și promisiunea că vom continua acest proiect, sub același mesaj: Educația nu poate fi oprită de cancer!

Vă invit să parcurgeți, în edițiile viitoare ale ziarului Făclia de Cluj, gândurile profesorilor care au descoperit o altă lume, o lume în care Educația are loc și în care nevoia de Oameni buni este uriașă.

Coordonator, prof. Mariana POP
Inspector școlar general adjunct – Inspectoratul Școlar Județean Cluj