De ce nu are încredere Moscova în Washington privind scutul antirachetă: Spre un război nuclear de preempţiune?

The Center for Research on Globalisation (Canada)

Pericolul unui război nuclear de preempţiune este tot mai mare. Nu totul este legat de Iran şi Israel, ci este vorba despre decizia Washingtonului şi Pentagonului de “a împresura” Moscova cu ceea ce este numit eufemistic “Apărarea împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense, BMD).

La 23 noiembrie, preşedintele rus Dmitri Medvedev, care în general are un ton temperat, a declarat lumii în termeni clari că Rusia este pregătită să desfăşoare rachete la frontiera cu UE, între Polonia şi Lituania, şi posibil în partea de sud, în apropiere de Georgia şi Turcia membră a NATO, pentru a contracara procesul de construcţie avansată a scutului american antirachetă.

“Federaţia Rusă va desfăşura în vestul şi sudul ţării sisteme moderne de arme care ar putea fi folosite pentru a distruge componenta europeană a apărării antirachetă americane”, a anunţat Medvedev la televiziunea rusă. “Unul dintre aceşti paşi ar putea fi desfăşurarea de sisteme de rachete Iskander în Kaliningrad”. Cea mai recentă versiune a Iskander, Iskander-K, ale cărei detalii rămîn strict secrete, are o rază de acţiune de pînă la 2.000 km, transportă rachete de croazieră şi are o precizie de ţintă de 7 metri sau mai puţin.

Medvedev a declarat că a cerut Ministerului rus al Apărării să amplaseze “imediat” sisteme radar în Kaliningrad, care avertizează cu privire la atacuri cu rachete. El a cerut extinderea gamei de direcţionare a forţelor strategice nucleare şi de rachete ruse şi reechiparea arsenalului nuclear al ţării cu focoase noi, capabile să străpungă scutul de apărare SUA/NATO, pentru a deveni operaţional în şase ani, pînă în 2018. Medvedev a ameninţat, de asemenea, că va retrage Rusia din noul tratat START de reducere a rachetelor dacă SUA vor acţiona după cum au anunţat.

Medvedev a subliniat apoi legătura inevitabilă dintre rachetele “defensive” şi cele “ofensive”. “Avînd în vedere legătura intrinsecă dintre armele strategice ofensive şi cele defensive, ar putea apărea condiţiile retragerii noastre din noul tratat START,” a afirmat el.

Preşedintele rus nu a folosit jumătăţi de măsură: “Am ordonat forţelor armate să elaboreze măsuri pentru a asigura, dacă va fi necesar, că putem distruge sistemele de comandă şi control” ale scutului american. “Aceste măsuri sînt adecvate, eficiente şi cu cost redus”, a precizat el.

Rusia a avertizat în mod repetat că scutul BMD global al SUA este conceput pentru a destabiliza echilibrul nuclear şi riscă să provoace o nouă cursă a înarmărilor. Preşedintele rus a apreciat că, mai degrabă decît să ia în serios preocupările Rusiei, Washingtonul a “accelerat”, în schimb, dezvoltarea BMD.

Nu este pentru prima dată cînd Medvedev ameninţă că va lua contramăsuri în faţa presiunii crescînde a Pentagonului de încercuire militară a Rusiei. A mai făcut acest lucru în noiembrie 2008 cînd scutul BMD a fost făcut cunoscut pentru prima dată lumii. Dar ameninţarea a fost abandonată cîteva luni mai tîrziu, cînd administraţia Obama a oferit “ramura de măslin”, acum în mod clar înşelătoare, de a reveni asupra deciziei de amplasare a BMD în Polonia şi Cehia.

De data aceasta, Washingtonul nu a mai pierdut vremea, nu a mai folosit cuvinte drăguţe despre “resetarea” relaţiilor dintre SUA şi Rusia. Un purtător de cuvînt al National Security Council a declarat: “Nu vom limita şi nici schimba în niciun fel planurile noastre de desfăşurare pentru Europa”. Administraţia SUA continuă să insiste pe argumentul neplauzibil că instalaţiile de apărare antirachetă vizează o ameninţare din partea unei eventuale lansări de rachete nucleare iraniene, ceva greu credibil. Riscul real al unui atac cu rachete nucleare iraniene împotriva Europei, avînd în vedere poziţia SUA la nivel mondial, precum şi instalaţiile BMD israeliene şi realitatea capacităţilor nucleare ale Iranului, este, potrivit unor relatări imparţiale, practic nul.

La 21 noiembrie, Washingtonul a aruncat un “mic morcov” Moscovei. Subsecretarul de stat pentru controlul armelor şi securitate internaţională, Ellen Tauscher, a declarat că Washingtonul este gata să furnizeze informaţii despre viteza rachetelor. Aceste informaţii, care se referă la viteza de ardere completă (VBO), ajută la a determina cum să o ţinteşti. În mod clar, acest lucru nu a fost apreciat drept o concesie serioasă de către Moscova, care cere un parteneriat deplin în desfăşurarea scutului antirachetă SUA/NATO, pentru a asigura că el nu va fi folosit niciodată împotriva Rusiei. Nu există nicio garanţie că vitezele vor fi cele reale.

După reuniunea de la începutul lunii octombrie, de la Bruxelles, a miniştrilor apărării din NATO, secretarul general al organizaţiei, Anders Fogh Rasmussen a declarat, referitor la Programul de Apărare Antirachetă European al NATO: “Ne aşteptăm ca el să fie deplin operaţional în 2018”. Spania a anunţat că intenţionează să se alăture la programul de rachete controlat de SUA, adăugîndu-se României, Poloniei, Olandei şi Turciei, care au convenit deja să desfăşoare componente-cheie ale viitoarei reţele de apărare antirachetă pe teritoriile lor.

Preocupările Rusiei sînt cauzate de ameliorarea substanţială a unui întreg sistem de apărare antirachetă de către Washington, care ia forma unui sistem global BMD, ce înconjoară Rusia din toate părţile. Realitatea este că Washingtonul se ascunde în spatele unei faţade NATO prin desfăşurarea BMD european, păstrînd în acelaşi timp controlul absolut asupra acestuia. Trimisul rus la NATO, Dmitri Rogozin, a numit recent partea europeană a BMD o “frunză de viţă pentru o umbrelă de apărare antirachetă pe care scrie “Made in USA”. Membrii europeni ai NATO nu vor avea nici buton pentru a apăsa şi nici deget cu care să apese”.