Cornelia PLATON, coordonator iEARN România: „Pentru noi, iEARN a însemnat o poartă deschisă spre lume şi un model de învăţare în afara clasei”

Absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Cornelia Platon este, din 1993, profesoară de limba engleză la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” din Dej, şefa comisiei metodice a catedrei de Limba engleză şi coordonator proiecte şi programe educative în cadrul liceului. Începînd cu 1997 este cordonator iEARN România (International Education And Resource Network); din 2003, instructor internaţional pentru cursul de dezvoltare profesională „Teaching of Second and Foreign Languages Online Professional Development Course integrating collaborative learning with use of the Internet and new technologies into teaching”, organizat de iEARN New York, în colaborare cu Departamentul de Stat al Educaţiei, SUA, iar din 2009, manager pentru România al programului educaţional Adobe Youth Voices. Este, de asemenea, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei iEARN România, organizatoare a trei conferinţe naţionale iEARN (1988, 1999, 2000), mai multe seminarii de instruire iEARN şi AYV, un summit internaţional pentru elevi din Europa Centrală, de Est şi Asia Centrală (120 de elevi şi profesori, din 12 ţări), o întîlnire Comenius (5 ţări participante) şi coordonatoare a numeroase proiecte şcolare internaţionale.

 – Doamnă Platon, aveţi un CV impresionant, din care am spicuit doar pentru că participările d-voastră la summit-uri, conferinţe, seminarii şi work-shop-uri internaţionale, se întind pe mai mulţi ani şi pe patru continente. Aveţi vocaţie de globtrotter?

– După 17 de ani de activitate iEARN şi alte numeroase proiecte internaţionale, aş putea spune că da. Totuşi, mai mult decît globtrotter îmi place să cred că, într-un anumit fel, sînt o ambasadoare a ţării mele. Chiar dacă ceea ce spun sună uşor bombastic, la fiecare conferinţă sau întîlnire internaţională la care particip, indiferent unde are loc aceasta, simt că reprezint cu onoare România. La fel şi colegii mei sau elevii care mă însoţesc. Şi vreau să ştiţi că, la fiecare deschidere oficială a unui eveniment, mă prezint cu drapelul României, pe care îl flutur cu multă mîndrie şi emoţie. Iar din 2010, am steagul meu personal, un cadou de la ISU Cluj, prilejuit de participarea noastră comună la o tabără THW din Germania.

– Mai mult, am remarcat în fotografii că de fiecare dată purtaţi un foarte frumos costum naţional… Aşa cere protocolul?

– Nu, nici vorbă. Este mai degrabă „o convenţie nescrisă” la care au aderat cu plăcere aproape toţi participanţii la conferinţele internaţionale iEARN avute, la deschiderea festivă a unui eveniment. În ianuarie 1997 am lansat proiectul „Folk Costumes Around the Globe” (Costume Populare de pe Glob), pe care îl coordonez în continuare. În acelaşi an, cînd am prezentat pentru prima dată proiectul la Conferinţa Internaţională iEARN din Barcelona, am lansat şi propunerea ca la următoarele întîlniri, fiecare participant să prezinte un costum popular specific ţării sale. Ideea a avut şi are succes, inclusiv proiectul aflat în derulare, cu şcoli din peste 80 de ţări şi avînd propria pagină web.

Au urmat apoi conferinţele internaţionale iEARN din Chattannooga, SUA (1998), San Juan, Puerto Rico(1999), Beijing, China (2000), Cape Town, Africa de Sud (2001), unde costumele populare au devenit o veritabilă „pată de culoare” a reuniunilor şi, dincolo de pitorescul lor, un mod de a ne pune în valoare şi a ne preţui reciproc identităţile culturale.

Bineînţeles, idea prezentării costumelor s-a îmbogăţit şi diversificat. În 2002, la Conferinţa Anuală iEARN din Moscova, organizatorii ne-au oferit cunoscutele lor matrioşa pentru a fi pictate pe ele costumele populare ale ţărilor prezente, iar în 2003, în Japonia, pe lîngă costumele purtate de participanţi, a existat şi o expoziţie cu păpuşi îmbrăcate tradiţional, organizată în cadrul workshopului meu, la care am prezentat proiectul. O expoziţie extraordinară, pe care toţi participanţii am decis să o lăsăm cadou gazdelor. Cred că a fost şi momentul în care am început să colecţionez, foarte serios, păpuşi îmbrăcate în costumele naţionale ale ţărilor în care am călătorit şi să confecţionez apoi costume pentru păpuşi, împreună cu elevii mei. Parte dintre acestea se află şi azi în vitrina din clasa mea.

– Cum vă întoarceţi din aceste ţări, cu ce impresii?

– După ce îmi revin din oboseală şi deruta provocată de schimbările de fus orar, am un sentiment de mulţumire şi dorinţa de a mă implica în noi proiecte, iar ideile curg una după alta. Invariabil, constat că sînt mai bogată sufleteşte şi încărcată cu multă energie pozitivă, fericită că am noi prieteni şi viitori colaboratori. Cred că este firesc să fie aşa, pentru că de fiecare dată am ocazia să cunosc oameni admirabili, să învăţ lucruri noi, să iau contact cu moduri de viaţă şi culturi foarte diferite de ale noastre, să accept şi să fac faţă unor noi provocări. În plus, nu odată am avut parte de experienţe memorabile şi extrem de emoţionante…

– Cum ar fi…?

– În 2004, în Slovacia, de exemplu, mi-am prezentat costumul… desculţă. Nu am reuşit să fac rost de o pereche de opinci pe măsura mea şi am considerat că n-ar fi tocmai potrivit să prezint un costum ţărănesc, autentic, cocoţată pe tocurile unor pantofi eleganţi. Mai ales că am fost cea care a prezentat întreaga paradă şi a invitat participanţii pe scenă. Surprinzător, mulţi dintre cei prezenţi au făcut la fel, simţind probabil acelaşi lucru.

Am avut onoarea să organizez o paradă a costumelor populare la care au participat peste 200 de profesori şi elevi din cei 400 de participanţi, din 57 de ţări. La un moment dat, scena a devenit neîncăpătoare, iar cei din sală au fost copleşiţi de frumuseţea costumelor. Asta, în timp ce flash-urile nu se mai opreau! O imagine extraordinară, o altă faţă a lumii în care trăim!

Alte amintiri se leagă de Olanda unde, în 2006, pentru prima dată a fost o conferinţă internaţională inclusivă, la care participau şi tineri cu dizabilităţi. Am participat cu un elev al şcolii noastre, care a impresionat pe toată lumea prin modul fluent în care vorbea engleza şi franceza, fiind de multe ori translatorul unor activităţi. Ar mai fi Egiptul, unde am participat de asemenea cu un elev – la vremea aceea webdesignerul paginii iEARN România şi a proiectului cu costume populare – care a stîrnit admiraţie prin cunoştinţele sale de webdesign şi operare pe calculator. Sau Marocul, în 2009, unde deschiderea oficială s-a transformat într-un adevărat spectacol, fiecare dintre ţările participante prezentînd un scurt program artistic… De altfel Marocul a însemnat pentru mine şi contactul cu Adobe Youth Voices, care este partener cu iEARN. După ce am participat la o instruire mi s-a propus implementarea programului în România, provocare pe care am acceptat-o cu reală emoţie.

– Aşadar, încă o provocare?

– Dar ce provocare! A trebuit să învăţ să lucrez cu softuri noi pentru mine, să aleg profesorii care să participe la cursurile online, să organizez seminarii de instruire şi evaluare… Din fericire, chiar din primul an programul a fost îmbrăţişat cu interes, cea ce a făcut ca în anul următor, o profesoară şi un elev să obţină cîte o bursă pentru Summitul AYV din San Francisco. Aşa că, după trei ani de la demararea programului, pot să mă declar mulţumită.

Referitor la acest program, lansat în 2006 de Fundaţia Adobe, aş mai adăuga că are drept obiectiv familiarizarea tinerilor cu experienţe ale lumii reale şi unelte de ultimă generaţie, pentru a-şi comunica şi împărtăşi ideile sau pentru a-şi valorifica şi expune potenţialul creator (prin filmuleţe ce reflectă probleme cu care tinerii se confruntă în viaţa lor de zi cu zi) şi, nu în ultimul rînd, pentru a acţiona în folosul comunităţilor din care fac parte. Prin intermediul iEARN, programul AYV s-a extins în prezent în 32 de ţări, angajînd peste 27000 de tineri şi 1500 de profesori, în şcoli şi în programe extraşcolare.

– Revenind la iEARN, dincolo de provocări, ce a adus nou în învăţămînt în general şi în cel românesc, în special?

– iEARN este o organizaţie internaţională non-profit, formată din peste 30.000 de şcoli şi organizaţii de tineret din 135 ţări, care oferă posibilitatea profesorilor şi tinerilor să lucreze împreună folosind internetul şi noile tehnologii ale comunicaţiilor. Dînd elevilor posibilitatea să se angajeze în proiecte educaţionale cu colegi din diferite părţi ale globului, iEARN a pus bazele unor legături online între şcoli, încă din 1988, primii „conectaţi” fiind o şcoală din SUA şi una din URSS. Un experiment curajos pentru vremea respectivă, dar încununat de succes, astfel că la ora actuală, peste două milioane de elevi din lumea întreagă sînt „conectaţi” şi angajaţi într-o multitudine de proiecte, pe diverse teme. Pe lîngă faptul că oferă tinerior oportunitatea de a colabora şi chiar de a se întîlni în cadrul unor tabere sau summituri, aceste proiecte le oferă şi posibilitatea de a aplica cunoştinţele acumulate la şcoală şi de a le împărtăşi cu partenerii lor. Şi, nu în ultimul rînd, îi motivează în studiul limbii engleze.

Într-un fel, toate programele educaţionale de colaborare promovate ulterior de Comisia Europeană prin European Schoolnet (Comenius, eTwinning, Spring Day, etc.) îşi au rădăcinile în modelul oferit de iEARN. Aşa cum, foarte mulţi dintre profesorii şcolilor europene, implicaţi în proiecte de colaborare şi parteneriate şcolare, şi-au făcut ucenicia în iEARN.

– Pe scurt, un „strămoş” al reţelelor de socializare atît de în vogă acum!

– Da, numai că, spre deosebire de majoritatea acestor reţele, scopul proiectelor colaborative iEARN este unul educativ, într-un mediu sigur, protejat şi permanent supravegheat de profesori şi educatori. În ce priveşte România, pentru noi iEARN a însemnat „o poartă deschisă spre lume” şi un model de învăţare în afara clasei. Pot spune că, începînd deja din 1997, am realizat instruiri – atît cu participarea fizică a cursanţilor, cît şi online – privind aplicarea tehnologiilor moderne la orele de limba engleză şi integrarea proiectelor internaţionale colaborative în curriculum. Acest din urmă deziderat s-a materializat ulterior, prin elaborarea de către mine a unei programe pentru un curs opţional destinat claselor IX-XII, inclus de cîţiva ani în curriculum, la decizia şcolii noastre, şi numit „Proiecte colaborative online”.

– La sfîrşitul lunii veţi pleca în India. Cu ce ocazie?

– Este vorba de o bursă obţinută cu ocazia participării mele în direct (online) la Global Education Conferece, în 14-18 noiembrie 2011, cu o prezentare avînd ca temă „Tinerii români îşi fac vocile auzite în lume prin programul AYV”. Bursa acoperă costurile participării la Adobe Youth Voices Lead Educator Training, eveniment care va avea loc la New Delhi, în perioada 30 ianuarie – 3 februarie 2012.

– Aveţi emoţii?

– Întotdeauna am. Începînd cu formalităţile pentru viză, continuînd cu călătoria în sine şi terminînd cu impresia pe care o vor păstra în amintire gazdele şi ceilalţi invitaţi despre mine, despre România. Pentru mulţi dintre invitaţi sînt poate prima şi singura persoană din România pe care au ocazia să o cunoască şi care trebuie să le trezească interesul faţă de o ţară vag cunoscută lor. Credeţi-mă, nu e simplu deloc!

– Vă cred şi vă doresc drum bun şi mult succes!

Magdalena VAIDA