Copiii cu cerinţe speciale, asistaţii sociali de mâine

Tot mai mulţi părinţi aleg să-şi încadreze copiii în categoria celor cu cerințe educaționale speciale (CES), chiar dacă în multe cazuri nu se impune acest lucru. Specialiştii spun că fenomenul se explică prin faptul că documentul care atestă categoria CES le aduce familiilor din care provin copiii o serie de beneficii materiale.

În termeni de specialitate, prin cerințe educaţionale speciale se înțeleg „necesităţile educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/dizabilităţi sau tulburări/dificultăţi de învăţare ori de altă natură, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.)”.

Depistarea acestor cazuri revine în principal în sarcina învăţătorilor sau a profesorilor care recomandă părinţilor să apeleze la serviciile unui specialist pentru a identifica problema pe care copilul o are.

În județul Cluj funcționează nu mai puțin de opt unități școlare destinate copiilor cu cerințe speciale. Este vorba de Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, Școala Gimnazială Specială Centru de Resurse și Documentare privind Educația Incluzivă/integrată, Școala Gimnazială Specială pentru deficienți de Auz „Kozmutza Flora”, Școala Profesională Specială „Samus”, Grădinița Specială, Școala Gimnazială Specială „Transilvania” Baciu, Liceul Tehnologic Special Dej și Școala Gimnazială Specială Huedin.

În aceste unităţi învaţă aproximativ 1300 de copii iar alţi aproximativ 600 sunt înscrişi în învăţământul de masă. În ultimii ani, numărul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale ce urmează învăţământul de masă a crescut considerabil deoarece mulţi părinţi refuză să-i înscrie în unităţile de profil pentru a fi şcolarizaţi şi să înveţe o meserie din cauza procedurilor birocratice extrem de stufoase şi care durează foarte mult.

Pentru a putea fi înscris la o unitate de învăţământ, un copil cu cerinţe de acest tip trebuie să obţină de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) un certificat de orientare şcolară în care se specifică dacă acel copil poate merge în învăţământul de masă cu profesor de sprijin sau dacă trebuie să meargă în şcoala specială. Cum  CJRAE întârzie eliberarea acestor certificate, mulţi părinţi aleg la întâmplare forma de învăţământ pe care s-o urmeze copilul, chiar dacă nu răspunde cerinţelor elevului.

Un alt motiv care-i face pe părinţi să nu-şi înscrie copii la o şcoală specială şi să aleagă învăţământul de masă este legat de o serie de beneficii materiale. Astfel, potrivit legislaţiei, copiii cu cerinţe educaţionale speciale beneficiază de o indemnizaţie de cazare şi de hrană, în cuantum de aproximativ 300 de lei. Asta a făcut ca în ultima perioadă, în judeţul Cluj să se înregistreze un val de retrageri de elevi de la şcolile speciale din judeţul Cluj, cele mai multe cazuri fiind la Bobâlna, Căşeiu şi Huedin. Asta nu e tot deoarece orientarea copiilor cu cerinţe speciale spre învăţământul de masă este încurajată şi de cadrele didactice deoarece acestea beneficiază de punctaj suplimentar la dosarul pentru gradaţia de merit.

Numai că, din păcate învăţământul de masă nu oferă cele mai bune condiţii pentru pregătirea acestor elevi, lucru ce reduce considerabil şansele de integrare pe piaţa muncii.

Una dintre problemele privind şcolarizarea copiilor cu cerinţe educaţionale special constă în deficitul de profesori de sprijin. Din această cauză, de multe ori activităţile cu aceşti copii nu se desfăşoară, ceea ce face ca potenţialul acestora să nu poată fi valorificat aşa cum ar trebui.

Pe lângă deficitul de profesori apare şi numărul mare de elevi dintr-o clasă, care face ca profesorul sau învăţătorul să nu poată acorda suficient timp elevilor cu cerinţe speciale. De aceea, se ajunge, de multe ori, în situaţia în care aceşti copii trebuie să parcurgă aceeaşi programă în acelaşi ritm cu colegii lor fără probleme de învăţare. Şi cum mulţi dintre ei nu ţin pasul şi nu trec evaluările la care sunt supuşi, se ajunge la abandon şcolar. E şi mai grav faptul că mulţi dintre copii cu CES care renunţă la şcoală nu sunt înregistraţi în statisticile referitoare la abandonul şcolar deoarece şcolile, în special cele din mediul rural, au nevoie de cât mai mulţi elevi pentru finanţarea per-capita.

Un alt obstacol cu care se confruntă aceşti copii apare în timpul stagiilor de practică. Cum mulţi dintre operatorii economici nu adaptează standardele de lucru la situaţia specială a acestor elevi, mulţi nu fac faţă.

Toate aceste disfuncţii ar putea fi depăşite dacă specialiştii din cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) ar conștientiza suficient rolul pe care-l au în sprijinirea acestor elevi cu nevoi și cerințe particulare.

Pregătirea și integrarea socială a acestor tineri depinde în mare măsură de modul în care consilierii Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) îşi exercită atribuţiile. Specialiștii CJRAE trebuie să evalueze fiecare copil și, în funcție de cele constatate, să recomande forma educațională care i se potrivește cel mai bine. În realitate, se pare că experții CJRAE  nu monitorizează decât scriptic derularea şcolarizării elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

S.P.