Copiii au învăţat de la arheologi că „Preistoria nu înseamnă doar dinozauri”

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a anunţat, de curînd, finalizarea unui proiect de pedagogie muzeală de mare succes, la care au participat, în anul şcolar 2014-2015, peste 1600 de şcolari şi preşcolari de la Colegiul Naţional „George Bariţiu”, Şcoala Generală „Ioan Bob”, Şcoala „Horea”, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Şcoala „Ion Agârbiceanu”, Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Grădiniţa „Lumea Copiilor”, Grădiniţa „Albinuţa” şi Grădiniţa din Apahida.

Proiectul „Cu Pietricel ne jucăm şi în preistorie ne plimbăm”, coordonat de muzeografii dr. Monica Tecar şi mst. Tiberiu Tecar, din cadrul Secţiei de Arheologie a MNIT, este primul de o asemenea amploare derulat, cel puţin în ultimii ani, de muzeul clujean, cu copiii. Succesul proiectului şi interesul copiilor/ părinţilor/ dascălilor pentru continuarea acestuia în anul şcolar viitor au fost doar două dintre motivele pentru care am solicitat acest interviu d-nei muzeograf dr. Monica Tecar.

– Aţi coordonat, împreună cu Tiberiu Tecar, timp de un an, la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, un proiect de pedagogie muzeală de mare succes în rîndul copiilor. Cum s-a născut proiectul clădit în jurul personajului „Pietricel”?

– Ideea unui proiect de pedagogie, de mică amploare, s-a născut în anul 2012.  Doamna educatoare de la Grădiniţa  Luna de Sus (copilul meu fiind în grupa mijlocie la această gradiniţă) ne-a întrebat dacă avem cunoştinţă despre existenţa unor programe educaţionale la care să poată participa cu copiii. Am căutat pe internet şi am găsit cîteva programe care cuprindeau şi media de vîrstă a copilaşilor (e vorba aici de 3, respectiv 4 ani), dar costul era destul de mare (părinţii trebuiau să suporte financiar nu numai activitatea, ci şi transportul copiilor din Luna de Sus la Cluj). În acest context, am fost rugaţi să ţinem noi (la gradiniţă) cîteva activităţi. Aşa s-a născut primul proiect de parteneriat educaţional cu MNIT, intitulat „Să ne cunoaştem istoria”. Au fost ţinute trei activităţi: Micii arheologi (groapa de nisip a fost transformată într-o secţiune arheologică, iar copii s-au transformat în arheologi), Micii ceramişti (confecţionare de ceramică preistorică) şi Micii artişti (reproduceri de picturi rupestre). La activităţi au participat copii de la toate grupele grădiniţei (inclusiv de la secţia maghiară).

În anul următor (2013-2014) s-a realizat un alt parteneriat educaţional al MNIT, intitulat “Arheologia: Joc şi Desen”, în care au fost realizate două activităţi: Aşezarea preistorică (s-a realizat, din hîrtie şi carton, o machetă a unei aşezări preistorice), şi Ocupaţiile în preistorie (realizarea unui puzzle). În 2014 (luna iunie) am demarat şi două activităţi, în sala de pedagogie a MNIT: Aşezarea preistorică şi Ocupaţiile în preistorie (vînătoarea, confecţionarea de arcuri din lemn şi sfoară, urmat de un concurs de tras cu arcul, desfăşurat în curtea MNIT). La activităţi au participat elevii clasei a III-a ai Şcolii Generale “Ioan Bob” şi o parte din elevii de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Cluj-Napoca.

Dorind să extindem proiectul şi beneficiind de sprijinul doamnei manager Carmen Ciongradi, tot în 2014 (mergînd pe an şcolar 2014 – 2015), am conceput un amplu proiect, cu mai multe activităţi, care să acopere întreaga preistorie şi la care să participe cît mai mulţi copii. Aşa că, în luna septembrie, s-a “născut” Pietricel (numele vine, evident, de la epoca pietrei). Primul parteneriat educaţional a fost realizat cu Colegiul Naţional “George Bariţiu” (au participat cele 5 clase primare). Din momentul mediatizării (mai ales în mediul online), cererile de participare au crescut lună de lună.

– Cine a finanţat proiectul şi cum aţi ales copiii care să participe la proiect?

– La fiecare activitate s-a perceput o taxă de participare. Nu am ales noi copii. Participarea la fiecare activitate se realiza în urma unei programări. Noi am stabilit doar media de vîrstă a copiilor – de la 5 ani la 11 ani (adică, de la grupa mare de grădiniţă, la clasa a IV-a). Ne-am oprit la clasa a IV-a deoarece, începînd cu această clasă, elevii fac istorie şi atunci trebuia să accentuăm şi să diversificăm oarecum nivelul „de predare” al nostru. Şi aşa, la copii mai mici „povestea” era uşoară, pe înţelesul lor, iar la cei de clasa a III-a şi a IV-a am diversificat un pic noţiunile de preistorie.

– Care au fost activităţile principale ale proiectului?

– Proiectul a fost structurat pe şase activităţi, sau teme: „Povestea scrisului” (activitate derulată în lunile noiembrie – decembrie 2015); „Aşezarea şi locuinţa preistorică” (luna ianuarie 2015); „Ocupaţiile în preistorie” (luna februarie 2015); „Pictura rupestră” (martie 2015); „Magie, artă, credinţă” (aprilie 2015); „Meşteşugul armelor  şi meşteşugul podoabelor” (mai 2015).

– Ce au presupus fiecare dintre aceste activităţi?

– Fiecare activitate a constat dintr-o scurtă prezentare în power point a temei respective, urmată apoi de o probă practică. De exemplu, „Povestea scrisului”: în prima parte a activităţii copiii au vizionat o prezentare în power point a unei „lecţii/poveşti” despre apariţia scrisului, cu o privire de detaliu asupra tăbliţelor de lut descoperite în aşezarea neolitică de la Tărtăria (piese ce se află în patrimoniul MNIT), iar în a doua parte, au participat la un atelier de creaţie, unde au avut posibilitatea să confecţioneze din lut replici ale acestor tăbliţe.

La tema „Aşezarea şi locuinţa preistorică”, după prezentarea în power point a aşezărilor şi locuinţelor preistorice (neolitic şi epoca bronzului) cercetate pe teritoriul României (modul de viaţă al comunităţilor umane din această perioadă şi principalele caracteristici ale aşezărilor şi locuinţelor – organizare, tipuri de aşezări şi locuinţe, sisteme de apărare, tehnici de construcţie), am organizat un atelier de creaţie, unde elevii (împărţiţi în două sau trei echipe) au realizat cîte o machetă ce redă principalele elemente ale unei aşezări preistorice: case, zona sacră, apă, ţarc de animale, teren cultivat etc. Cu elevii clasei a IV-a de la Şcoala Generală “Ioan Bob” am realizat macheta unei locuinţe preistorice (deoarece satul preistoric l-am făcut cu aceşti copii în luna iunie 2014).

Tema „Ocupaţiile în preistorie” a presupus, în prima parte, o prezentare în power point a ceramicii preistorice (neolitic şi epoca bronzului) descoperită pe teritoriul României (apariţia ceramicii, etapele de realizare a unui vas din lut, tehnici de decorare), urmată de un atelier de creaţie, unde elevii au făcut, fiecare, cîte un vas din lut.

La fel, pentru tema „Pictura rupestră” am organizat întîi o prezentare în power point a unor imagini de picturi rupestre descoperite în înteriorul unor peşteri din România (Coliboaia şi Cuciulat), dar şi din Spania sau Franţa (animalele redate, modul şi tehnica de redare, culorile folosite), urmată de un atelier de creaţie, unde elevii au avut de reprodus, pe pereţii sălii, special amenajaţi pentru această activitate, diferite desene rupestre (cu cretă şi cărbune). La această activitate am avut şi copii de grădiniţă.

– Ce a presupus tema “Magie, artă, credinţă”?

– Copiilor le-au fost prezentate în power point principalele caracteristici ale vieţii spirituale a comunităţilor umane din epoca preistorică (paleolitic, neolitic, epoca bronzului), după care, la atelierul de creaţie, ei au avut posibilitatea de a reproduce (folosind lutul) diverse obiecte de cult (idoli, altare miniaturale, vase speciale etc).

– Şi, ultima temă?

– Tema „Meşteşugul armelor şi meşteşugul podoabelor” a presupus, în prima parte a activităţii, o prezentare în power point a principalelor obiecte de podoabă şi armament din epoca preistorică (epoca pietrei şi epoca metalelor) aflate în colecţia MNIT, precum şi familiarizarea copiilor cu tehnicile de confecţionare. În a doua parte, elevii au participat la un atelier de creaţie, unde au avut posibilitatea să reproducă (folosind lutul, pasta specială de modelaj, cretă, carton, culori) diverse obiecte de podoabă (activitate dedicată fetelor) şi piese de armament – scut şi sabie (activitate dedicată băieţilor).

– Aţi organizat şi expoziţii cu obiectele realizate de copiii în cadrul proiectului…

– În 16 mai, de Noaptea Muzeelor, a fost organizată o primă expoziţie cu obiectele (selecţie de obiecte) realizate de copii, iar în 29 mai a fost organizată şi prima excursie cu elevii clasei pregătitoare de la Colegiul Naţional „George Bariţiu” din Cluj-Napoca (înv. Loredana Petrule). Celor 19 copii le-a fost ţinută ultima lecţie de preistorie în cadrul expoziţiei Muzeului din Zalău (dorim să mulţumim pe această cale doamnei arheolog Sanda Băcueţ şi doamnei directoare Corina Băjenariu pentru sprijin şi amabilitate). Marea expoziţie, care a cuprins toate obiectele realizate în cadrul proiectului, a avut loc în 11 iunie. La expoziţie au participat peste 400 de persoane (elevii implicaţi în proiect, cadre didactice, părinţi, bunici, fraţi). 10 dintre cadrele didactice, împreună cu elevii lor, au primit diplome (e vorba de cei care au participat la toate cele şase activităţi). Mulţumim doamnei lector dr. Liliana Suciu Mateescu (directorul Departamentului de Istorie antică şi Arheologie) pentru punerea la dispoziţie a spaţiului expoziţiei.

– Cine v-a susţinut în derularea proiectului? Cu cine aţi colaborat?

– În afară de cei care am coordonat acest proiect (Monica Tecar şi Tiberiu Tecar – n.n.), am mai avut colaboratori pe Eszter Piroska (a participat la primele două activităţi) şi pe Dana Şerban (artist plastic). În derularea proiectului, susţinerea majoră a venit din partea doamnei manager Carmen Ciongradi, apoi a doamnei Gabriela Gheorghiu (şefa secţiei de Pedagogie Muzeală). Dar în spatele unui astfel de proiect s-au aflat şi alţi colegi de-ai noştri, implicaţi indirect (de la Contabilitate – Sorin Radu, de la secţia de Evidenţă Informatizată – Luminiţa Săsăran, de la Secţia de Arheologie – Adriana Isac şi Cristina Popescu, de la secţia Pedagogie Muzeală – Anca Bîlc şi, nu în ultimul rînd, de la Serviciul Tehnic – Rozalia Horvath). Am ţinut să îi menţionez deoarece trebuie să le adresăm mulţumirile noastre.

– Care, dintre activităţile proiectului, a fost mai apreciată de copii?

– Nu ştiu exact dacă a existat o activitate mai apreciată decît alta, în rîndul copiilor. Cred, totuşi, că „Pictura rupestră” a făcut senzaţie. Faptul că au avut posibilitatea să deseneze cu cărbune pe perete a fost distractiv pentru copii. Urmările s-au văzut şi pe hainele sau chiar pe feţele lor! Şi modelarea lutului a fost o adevărată aventură, unii dintre copii spunîndu-ne că ei nu ai mai atins lutul pînă acum.

– Este primul proiect de aşa amploare derulat de MNIT cu copii, în ultimii ani. Care a fost finalitatea proiectului? Cu ce s-au ales copiii din acest proiect?

– Prezenţa unui număr atît de mare de copii la acest proiect (la prima activitate au participat aproximativ 250 de elevi, iar pînă la ultima activitate, numărul lor a ajuns la cca. 1600) ne face să credem că demersul nostru a avut succes şi munca noastră nu a fost zadarnică.

Dintre obiectivele acestui proiect, aş aminti trei: stimularea interesului copiilor faţă de preistorie, prin intermediul „poveştilor” ţesute în jurul unor piese de excepţie aflate în patrimoniul muzeului nostru; încurajarea cadrelor didactice de a utiliza muzeul ca pe o sursă importantă de educaţie a elevilor; o „provocare” (teoretică şi practică) a cadrelor didactice, dar şi a muzeografilor, accentul fiind pus mai ales pe interactivitate.

După cum reiese şi din denumirea proiectului, „Cu Pietricel ne jucăm…”, scopul principal a fost joaca. Am considerat că la nivelul ales de vîrstă al participanţilor putem să învăţăm preistorie doar jucîndu-ne. Iar dacă, măcar o parte dintre copii, au înţeles că Preistorie nu înseamnă doar dinozauri, înseamnă că munca noastră nu a fost zadarnică.

– Am înţeles, din cele anunţate recent de MNIT, că doriţi să reluaţi acest proiect şi anul viitor.  

– Este adevărat, dorim să continuăm proiectul şi în anul şcolar 2015 – 2016. Preistoria şi Pietricel mai au încă multe de oferit. Deocamdată căutăm modalităţile de expunere şi elaborare a viitoarelor activităţi. După o primă experienţă, am dori să schimbăm un pic şi modalitatea de prezentare a activităţilor.

Din momentul mediatizării acestui proiect am primit mesaje (mai ales de apreciere, dar şi propuneri de eventuale viitoare colaborări) de la mai multe muzee (nu doar muzee de istorie!), asociaţii culturale, ONG-uri din Cluj, din ţară, dar şi din străinătate (un Colegiu din Canada). Avem invitaţii de a participa la o serie de mese rotunde pe teme de educaţie şi cultură, sesiuni de comunicări (la sesiunea de la Sebeş am participat cu prezentarea proiectului). Avem inclusiv o invitaţie la Caransebeş, unde ni s-a solicitat o prezentare (pe perioada unei săptămîni) pentru copiii dintr-o şcoală din localitate. Departamentul uneia dintre facultăţile din Cluj ne-a solicitat o colaborare şi o implicare a studenţilor săi în activităţile cu copiii. Şi aş mai putea continua…

Pentru toate acestea avem o vară la dispoziţie, să ne gîndim. Să nu uităm, totuşi, că  amîndoi coordonatorii de proiect sîntem arheologi!

M. TRIPON