Conf. univ. dr. Patriciu ACHIMAŞ-CADARIU: În stadii incipiente, cancerul este vindecabil

Într-un an, prin Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca trec peste 10.000 de cazuri noi, de cancer. Avînd în vedere că unii revin pentru tratamente, „e ca şi cum prin Institut ar trece toată populaţia unui oraş ca Huedinul, într-un an” – spune, în interviul acordat ziarului Făclia, managerul Institutului, conf. univ. dr. Patriciu Achimaş-Cadariu.

– Domnule doctor, ce este şi de ce apare cancerul?

– Definiţia o avem din Evul Mediu, de fapt de dinainte, chiar, din Antichitate. De ce se numeşte „cancer”, care de fapt e un termen popular? Anticii au observat această boală sub forma unei tumori care îşi trimite prelungiri către organele din jur ca şi cleştii unui rac. De aceea, denumirea de „cancer”.

Definiţia, sigur că s-a schimbat de-a lungul secolelor şi o teorie aşa-zis mecanicistă a persistat. În ziua de astăzi înţelegem faptul că în spatele oricărei maladii, şi mai ales a uneia care are o manifestare tumorală, stă o mutaţie sau mai multe mutaţii ale genelor. Deci, în mod evident, este un genotip, mutant, care determină apariţia unui fenotip, a unei formaţiuni tumorale.

De ce apare cancerul? Întrebarea este foarte bună, dar răspunsul este destul de dificil de dat. Cauzele sînt multiple. Sigur că multă lume se gîndeşte la determinismul genetic, la faptul că boala este transmisă în familie.

– Şi, este…?

– Este, dar într-un procent relativ redus, faţă de totalitatea îmbolnăvirilor. E vorba de circa 15% dintre cazuri, ceea ce este foarte puţin.

– Toate tipurile de cancer, sau doar de anumite tipuri?

– Doar anumite tipuri se transmit. Avem dovezi că unele se transmit genetic.

– Care sînt acestea?

– Dacă vă amintiţi, ca să vă dau un exemplu, un caz care a fost mult mediatizat, a apărut mult în presă, cumva… legat de actriţa Angelina Jolie: cancerele de sîn şi ovar, legate de anumite mutaţii ale genelor BRCA. Apoi, cancerul de colon, care iarăşi se poate transmite în anumite forme.

Dar, ca să revin: cancerul este o boală multifuncţională, sînt nenumăraţi factori implicaţi în apariţia acestei boli, factori – unii pe care-i ştim, unii pe care nu-i cunoaştem. Asupra unora putem interveni, asupra altora – prea puţin. Cert este că genele ne apără de boală şi în mod implicit de cancer pînă la atingerea maturităţii sexuale. De acolo încolo riscul creşte, şi-n decadele a 5-a, a 6-a, sigur, riscul creşte mult mai mult.

– În ceea ce ne priveşte, avem şi noi o „vină” în apariţia cancerului?

– Vină, cred că e mult spus. Avem însă trei paliere pe care putem interveni. Unul, primul, este cel de prevenţie, de profilaxie. Îi spunem profilaxie primară. Putem evita pînă la o treime dintre cancere, şi putem s-o facem abandonînd total fumatul, avînd o dietă echilibrată şi menţinîndu-ne, implicit, o greutate corespunzătoare, făcînd mişcare (asta nu înseamnă, însă, că trebuie să fim toţi campioni la olimpiadă, dar un regim de mişcare este recomandat!), consumînd cu moderaţie alcool şi expunîndu-ne în mod raţional la radiaţia solară. Respectînd aceste reguli, am putea să reducem o treime din cancere.

Al doilea palier este acela al prevenţiei secundare, al screening-ului. Există cîteva localizări ale cancerului, din păcate puţine, pe care le putem identifica într-un stadiu precoce, uneori într-o situaţie precanceroasă, pe care o putem trata. Asta este o situaţie foarte fericită, fiindcă în mod evident, prin acest lucru putem evita aceste cancere. Şi este exemplul cel mai clar, al cancerului de col uterin. Screening-ul funcţionează în regiunea noastră, regiunea de Nord-Vest, a debutat de un an, poate un an şi jumătate, şi mii de femei au fost identificate cu situaţii premaligne, deci salvate de cancer. Celelalte localizări la care se pretează screening-ul sînt cancerul de sîn şi cancerul colorectal. Există programe pilot, mai ales în regiunea noastră, şi vizavi de aceste cancere.

Al treilea palier este acela al tratamentului. Şi, dacă mă întrebaţi dacă putem vindeca această boală, cancerul, răspunsul este DA. În stadii incipiente, cancerul este vindecabil, şi asta ne propunem noi să facem.

– Vindecabil, înseamnă fără risc de recidivă?

– Sigur că, dacă intrăm în profunzimea lucrurilor, orice cancer invaziv are, sau presupune acest risc. Avem însă dovezi conform cărora, în stadiile incipiente, la 5 ani, cum raportăm supravieţuirea, peste 95% dintre pacienţi, în anumite subtipuri de cancere, supravieţuiesc foarte bine. Deci, cancerul este vindecabil.

Din nefericire, o mare parte dintre pacienţi se prezintă la institut în stadii foarte avansate ale bolii, moment în care abordăm boala de-o manieră multidisciplinară, în care mai multe specialităţi – chirurgie, radioterapie, chimioterapie – sînt implicate, se întîlnesc mai mulţi specialişti în comisiile multidisciplinare şi hotărăsc, pe seama dovezilor medicale, adică a studiilor construite după o metodologie extrem de riguroasă, care este varianta cea mai bună de tratament în situaţia dată. Sigur că ideal ar fi să abordăm boala holistic. Pentru asta este nevoie şi de resurse. Dacă nu putem vindeca boala, ne propunem s-o transformăm într-o boală cronică, adică să prelungim supravieţuirea pacienţilor noştri fără a ignora calitatea vieţii acestora.

– Dintre toate organele pe care le are un om, există vreunul care să nu fie, niciodată, afectat de cancer?

– Nu. Teoretic, o tumoră malignă se poate dezvolta în orice organ. Sigur însă că frecvenţa, incidenţa cancerului este diferită de la organ la organ. Unele sînt mai expuse, unele mai puţin expuse.

– Care este, în prezent, incidenţa cancerului în România?

– Am să fac acest comentariu vizavi de situaţia vest-europeană şi mondială. Pe locul întîi la femei este cancerul de sîn. În România, incidenţa acestuia era mare, era, sigur, pe primul loc, dar este în creştere odată cu adoptarea regimului de viaţă occidental, cu schimbarea alimentaţiei şi, în general, a regimului de viaţă din ultimele două decade. Cancerul bronhopulmonar rămîne o problemă de sănătate la ambele sexe. Tot mai multe femei fumează. Ştim, avem dovezi clare, şi este de fapt prima dovadă că un factor extern influenţează apariţia unei îmbolnăviri de acest fel, şi în mod evident cancerul bronhopulmonar este, dovedit, cauzat de fumat. Aceasta este o mare problemă de sănătate.

O altă problemă, care ne diferenţiază de ţările occidentale, este cancerul de col uterin, cu incidenţă foarte mare la noi, şi asta se datorează faptului că o lungă perioadă de timp nu au existat programe organizate de screening. Acestea au apărut în ultima vreme, dar rezultatul, deci scăderea incidenţei şi implicit scăderea mortalităţii prin această îmbolnăvire, se cunoaşte doar după decade de funcţionare coerentă a unui astfel de program de screening. Deci, cu toate că am identificat mii de femei cu stări premaligne, rezultatele pe termen lung le vom vedea peste zeci de ani.

În ce priveşte bărbaţii, ei sînt afectaţi de cancerul de prostată, şi ambele sexe, destul de mult de cancerul colorectal. Acesta este, din nou, influenţat destul de mult de modul de viaţă.

– Cîţi pacienţi ajung la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, într-un an?

– Pe an, trec peste 10.000 de cazuri noi, prin Institut. Per ansamblu, avînd în vedere că unii revin pentru tratamente, e ca şi cum prin Institut ar trece toată populaţia unui oraş ca Huedinul, într-un an.

– Asta însemnînd pacienţii noi împreună cu cei care revin, bănuiesc.

– Da, sigur. Sînt pacienţi care revin, pentru că unii urmează tratamente de mai multe ori într-un an. Deci, zeci de mii de pacienţi, practic, „tranzitează” Institutul, într-un an.

– De unde vin aceşti pacienţi?

– Cam o cincime, pînă la 25%, sînt din judeţul Cluj, restul sînt din toată ţara. Mai nou avem pacienţi şi din afara României, din republica Moldova, sau rezidenţi din alte ţări, care locuiesc în România.

– Care sînt cele mai frecvente tipuri de cancer cu care pacienţii ajung la Instiututul Oncologic din Cluj?

– Institutul a fost construit de către gineco-oncologi, şi sigur că o mare parte a activităţii noastre se referă la cancerul de sîn şi cancerele din sfera genitală. După cum am menţionat anterior, ele reprezintă un procent semnificativ din totalul îmbolnăvirilor. Altfel, tratăm toate localizările.  Institutul este un centru foarte mare, probabil cel mai mare din ţară, pentru cancerul tiroidian, care deşi nu este una dintre localizările cu număr mare de îmbolnăviri, totuşi, aceste cazuri se concentrează în Institut datorită modalităţii foarte bune de tratament, de aici. Aş mai adăuga că, datorită expunerii excesive la soare şi la solarii, a crescut în ultima vreme  şi incidenţa melanomului malign, a cancerelor de piele. Un lucru pe care, iarăşi, putem să-l evităm, într-o oarecare măsură.

– Ce modalităţi de tratare a cancerului se aplică în Institutul Oncologic?

– Aşa cum menţionam anterior, modalitatea în care noi abordăm pacientul este una multidisciplinară. Cu alte cuvinte, pentru fiecare localizare există o echipă formată din medici de diverse specialităţi – anatomo-patologi, imagisticieni, chirurgi, radioterapeuţi, chimioterapeuţi -, care discută în comitetele acestea multidisciplinare fiecare caz în parte pentru a stabili în modul cel mai corect stadializarea, şi pe cale de consecinţă, a alege cea mai bună variantă de terapie. Practic, combinăm tratamentul în funcţie de stadiul în care se află boala. Din păcate, foarte mulţi pacienţi vin la Institut în stadii avansate, moment în care trebuie combinate modalităţile de tratament. Chimioterapia este un tratament sistemic şi o boală sistemică trebuie tratată printr-un tratament sistemic. Chirurgia şi radioterapia asigură controlul local al bolii. Dar, lucrurile sînt diferite, de la localizare la localizare.

– Există voci care se ridică împotriva chimioterapiei şi împotriva radioterapiei. Care este răspunsul dvs?

– Noi practicăm medicina alopată, pe care am învăţat-o în şcolile de medicină, aşa cum s-au dezvoltat ele de-a lungul secolelor. Ceea ce face diferenţa, de exemplu, faţă de cum se prescriu tratamentele, este faptul că din 1958 se organizează aşa-numitele trialuri clinice randomizate, adică avem o metodologie foarte bună prin care putem să măsurăm felul în care diversele tratamente sau combinaţii de tratamente  sînt eficiente în tratarea diferitelor situaţii. Mă refer la stadii ale diverselor localizări ale cancerului.

Radioterapia şi chimioterapia sînt părţi esenţiale ale tratamentului. Sigur că, în ziua de azi, oricine poate să facă orice afirmaţie, dar ar fi bine ca aceste afirmaţii să fie susţinute de dovezi. Noi, ceea ce afirmăm, punem pe seama dovezilor medicale.

– Unde se situează Institutul Oncologic din Cluj, în Europa, din punct de vedere al dotărilor, al tehnicilor medicale folosite în tratarea cancerului şi, desigur, al rezultatelor obţinute?

– Îmi aduc aminte de lecţia de clasa a VI-a, de la fizică, vizavi de sistemul internaţional al unităţilor de măsură, şi-mi aduc aminte o frază a profesorului Vodă, care era o celebritate a Clujului, care ne-a spus că, pentru a putea comunica între noi şi pentru a putea să ne raportăm unul la altul şi la cei din jurul nostru, avem nevoie de sisteme de referinţă.

Cred că totul se reduce la sisteme de referinţă. Un sistem de referinţă este compararea PIB-ului României cu PIB-ul ţărilor în al căror grup ne aflăm şi ale căror performanţe dorim să le atingem. Un altul este compararea rezultatelor oncologice pe care le poţi obţine în 2015, în condiţiile în care – pot să fac o afirmaţie fără să greşesc! – medicina costă foarte mult.

Ei bine, ţinînd cont de toate aceste lucruri, aş spune că Institutul Oncologic stă foarte, foarte bine. Şi, mai mult decît atît, avem chiar date de supravieţuire – pe care nu le-am calculat noi, de data aceasta, noi am oferit doar datele primare -, de la Registrul de Cancer, şi vă pot spune cu mîna pe inimă că aceste date de supravieţuire sînt comparabile cu cele din ţările Europei de Vest; repet, în condiţiile PIB-ului de care dispune România!

– În ce excelează Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, pe plan naţional şi pe plan european?

– Institutul Oncologic a fost de la bun început construit de către oameni vizionari. În 1929 se vorbea de nişte concepte care la vremea aceea erau absolut revoluţionare, se vorbea inclusiv de profilaxie, pe lîngă diagnostic şi tratament. Pe urmă, profesorul Chiricuţă a construit un centru asemeni celor din Franţa, care reprezintă un standard în întreaga lume în ceea ce priveşte diagnosticul, tratamentul, îngrijirea multidisciplinară a cancerului. Şi cred că e o mare mîndrie că-l avem, dar şi o mare responsabilitate, fiindcă avem şansa unei instituţii care poate să facă exact la fel de mare performanţă ca instituţiile similare din alte ţări. Cred că v-am răspuns, cu asta, la o parte a întrebării.

La nivel naţional, cred că Institutul este foarte cunoscut şi cred că aici n-ar trebui să mai fac nici un comentariu. Institutul Oncologic este membru al Organizaţiei Europene a Institutelor de Cancer. Anul trecut, cu ocazia aniversării a 85 de ani de existenţă, Organizaţia Europeană şi-a fixat şi Adunarea Generală aici, la Cluj, ceea ce cred că este o dovadă în plus a seriozităţii noastre şi a modului în care sîntem integraţi în această familie, a centrelor de performanţă, centre comprehensive de cancer, care pe lîngă diagnostic, tratament şi îngrijire, fac şi cercetare.

– Ce ramuri ale cercetării acoperă Institutul Oncologic din Cluj?

– Diverse ramuri ale cercetării în cancer, de la cercetare populaţională, cercetare clinică, trialuri clinice, cercetare fundamentală, cercetare translaţională. Din nou, o mare tradiţie şi rezultate pe măsură, materializate în numărul mare de proiecte cîştigate prin competiţii, de numărul mare de publicaţii pe care Institutul îl are – un procent important din totalul publicaţiilor Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj. Un număr foarte mare de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi postdoctoranzi îşi desfăşoară activitatea în Institut, sigur, în strînsă colaborare cu Centrul de cercetări al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”. E o mare mîndrie pentru noi!

M. TRIPON