Conf. univ. dr. Dan-Mircea OLINIC: Fără o investiţie umană şi materială în sănătate nu se poate oferi bunăstare populaţiei (I)

Boala coronariană trebuie prevenită printr-un ansamblu foarte larg de măsuri. Există măsuri care depind de pacient, de adresabilitatea lui către medic, de complianţa la tratament a pacientului, dar există şi măsuri de prevenţie care sînt dependente de condiţia materială a societăţii. Bunăoară, utilizarea unei alimentaţii sănătoase, automat înseamnă şi o cheltuială mai mare. Şi atunci, poate că aceia care suferă cel mai mult sînt cei care nu-şi permit să mănînce altfel decît gras şi sărat şi care, datorită acestui fapt, au un risc mai mare de îmbolnăvire – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, conf. univ. dr. Dan-Mircea Olinic, şeful compartimentului de Cardiologie intervenţională şi USTACC din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj.

Potrivit dr. Olinic, serviciul pe care îl conduce are un foarte important rol social, aşa cum se întîmplă, în general, cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. „Fiind un spital de urgenţă, aici ajung pacienţi de vîrste foarte diferite, cu nivele de gravitate foarte diferite, uneori pacienţi în stări deosebit de severe. Şi, evident, şi cu un status social şi material divers, inclusiv pacienţi cu resurse materiale foarte, foarte reduse şi care îşi găsesc la noi o soluţie de tratament” – declară conf. dr. Dan-Mircea Olinic.

 – Care sînt primele semne sau primele simptome ale unei boli cardiovasculare?

– Primele semne ale unei boli cardiovasculare pot consta în dureri toracice, precordiale, retrosternale, cu caracter de apăsare, de strîngere, de presiune, şi care atrag atenţia asupra îngustării eventuale a vaselor care duc sînge spre muşchiul inimii. Alte simptome pot fi legate de palpitaţii, care sugerează existenţa unei tulburări de ritm. Poate să existe o durere intensă de cap sau ameţeli, care să conducă, eventual, la descoperirea unei hipertensiuni arteriale. Poate să existe lipsă de aer în condiţii de repaus, brusc, noaptea, sau în condiţii de efort, ceea ce face să se întrevadă o insuficienţă cardiacă, o scădere a forţei de contracţie a inimii. Pot să existe, după aceea, edeme ale membrelor inferioare, umflarea, să zicem, a gambelor, care apare, de asemeni, în condiţiile unei insuficienţe cardiace. După aceea, pot să existe, eventual, infecţii ale valvelor, ale supapelor din inimă, lucru care se traduce prin apariţia febrei şi a semnelor de insuficienţă cardiacă.

În general, bolile cardiace pot să apară sub multe forme de prezentare şi important este ca pacientul să recunoască faptul că a apărut un simptom nou şi să se adreseze medicului.

– Cîţi, dintre cei care ajung în secţia dvs, ajung abia după ce au avut un infarct?

– În secţia noastră, datorită profilului de urgenţă, avem în fiecare zi aproximativ 30 – 40 de pacienţi care se internează cu infarct miocardic acut, prin astupare competă a unui vas de sînge. Deci, sînt formele cele mai severe de manifestare a bolii coronariene. Apoi, avem alţi 80 – 100 de pacienţi care se internează cu dureri, poate mai puţin lungi, şi care reprezintă sau sînt expresia unui infarct miocardic de mai mici dimensiuni, în care pacientul nu are o astupare completă a unui vas, dar vasul este, totuşi, sever îngustat.

Cu alte cuvinte, avînd în vedere că sîntem un spital de urgenţă, marea majoritate a pacienţilor, 80-90%, vin la noi în situaţii de urgenţă.

– Cîţi astfel de pacienţi aveţi într-un an?

– Într-un an, în secţia noastră sînt îngrijiţi aproximativ 1500 de pacienţi, dintre care 1200 beneficiază de coronarografie, iar aproximativ 750 de o formă de dilatare coronariană cu implantare de stent, iar dintre aceştia, aproximativ 300-350 sînt cu infarcte miocardice acute cu supradenivelare de segment ST şi ajung în forma maximă de urgenţă.

– Ce este cardiologia intervenţională?

– Cardiologia intervenţională este o subspecialitate a cardiologiei, în care medicii cardiologi, special pregătiţi, practică proceduri de tratament prin interiorul vaselor – endovascular, cum denumim noi. Este o formă pe care am putea-o denumi de chirurgie endovasculară, în special endocoronariană, pentru că se modifică forma vaselor de sînge, fie că este vorba de vasele de sînge care merg la muşchiul inimii, fie că este vorba despre vasele de sînge cu destinaţie membrele abdominale, sau arterele renale sau arterele carotide, cu destinaţie cerebrală. Prin modificarea formei vaselor se lărgeşte lumenul acestora şi se înlătură efectul unei îngustări, al unei stenoze arteriale. Aceste activităţi reprezintă componenta cea mai importantă a cardiologiei intervenţionale.

În plus faţă de aceste proceduri de dilatare coronariană, cu sau fără implantarea unor „gărduleţe” metalice, a unor stenturi care să rămînă în peretele vasului şi să ajute la menţinerea vasului deschis, cardiologia intervenţională se mai ocupă şi cu repararea unor structuri cardiace. Spre exemplu, cu implantarea unor valve noi sau cu închiderea unor orificii de comunicare între cavităţile inimii. Este un domeniu, dezvoltat mai recent, al unor proceduri de modificare sau de reparare a unor structuri disfuncţionale cardiace.

– Unde se situează cardiologia intervenţională practicată în secţia dvs comparativ cu cea practicată în Vestul Europei?

– În prezent, în centrul nostru, toate procedurile de cardiologie intervenţională adresate vaselor, coronarelor, în special, înţelegînd prin acestea dilatări coronariene şi implantări de stenturi, se găsesc la acelaşi nivel de performanţă, în termeni procedurali şi de complexitate a pacienţilor abordaţi, ca în ţările occidentale. S-au dezvoltat în ultimii ani şi tehnici deosebite de supraveghere a eficienţei acestor proceduri intervenţionale, tehnici de imagistică, în interiorul vaselor, aşa-numita tomografie de coerenţă optică, o formă de vizualizare a peretelui vascular şi a conţinutului vascular, în aşa fel încît deciziile să se ia în deplină cunoştinţă de cauză şi cu multă fineţe, şi, de asemeni, tratamentele să fie foarte bine supravegheate, ca eficienţă. Din acest punct de vedere, aceste proceduri, calitativ, se realizează foarte bine.

De asemeni, pe parcursul ultimilor ani a existat un progres în ceea ce priveşte finanţarea, în aşa fel încît, din primăvara acestui an, şi în centrul nostru să poată fi implantate stenturi coronariene acoperite cu medicamente, aşa numitele Drug-Eluting Stents, stenturi de performanţă mai bună, în sensul reducerii riscului de reîngustare. Multă vreme aceste stenturi au fost scumpe; nu puteau fi achiziţionate de sistemul public de sănătate, erau achiziţionate doar de către pacienţi, pe cheltuiala dînşilor. Din primăvara acestui an, în Cluj am fost primul centru care a achiziţionat şi implantat sistematic stenturile acestea fără cheltuiala pacienţilor. În prezent a dispărut complet contribuţia acestora în achiziţionarea de stenturi.

– Cîte stenturi implantaţi într-un an?

– Într-un an tratăm aproximativ 750 de pacienţi, cu o medie de 1,3 stenturi per pacient, ceea ce înseamnă că aproximativ 1.000 de stenturi coronariene se implantează în fiecare an.

– Care este media de vîrstă a pacienţilor dvs?

– Media de vîrstă se situează la 60-70 de ani, dar sînt tot mai frecvente extremele. Pe de o parte, pacienţii trăiesc mai mult şi ajung să fie abordaţi la vîrste înaintate, frecvent peste 80 de ani. Pe de altă parte, boala coronariană apare şi la vîrste tinere, în aşa fel încît avem şi pacienţi de 35-40 de ani, care vin în special cu urgenţe majore, cu infarct miocardic.

– Cîţi ani avea cel mai în vîrstă pacient?

– Cel mai în vîrstă pacient care a fost tratat în secţia noastră a fost de 90 de ani.

– Tratat cu succes?

– Tratat cu succes. Inclusiv pacienţi cu infarct miocardic acut, la 89 sau la 90 de ani, ajung să fie abordaţi în serviciul nostru.

Serviciul nostru are un foarte important rol social, aşa cum se întîmplă, în general, cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Fiind un spital de urgenţă, aici ajung pacienţi de vîrste foarte diferite, cu nivele de gravitate foarte diferite, uneori pacienţi în stări deosebit de severe. Şi, evident, şi cu un status social şi material divers, inclusiv pacienţi cu resurse materiale foarte, foarte reduse şi care îşi găsesc la noi o soluţie de tratament.

– Cîţi, dintre cei care ajung la dvs în situaţii de urgenţă, ar fi putut evita, oare, acest lucru?

– Este destul de greu de spus, pentru că boala coronariană trebuie prevenită printr-un ansamblu foarte larg de măsuri. Există măsuri care depind de pacient, de adresabilitatea lui către medic, de complianţa la tratament a pacientului, dar există şi măsuri de prevenţie care sînt dependente de condiţia materială a societăţii. Bunăoară, utilizarea unei alimentaţii sănătoase, automat înseamnă şi o cheltuială mai mare. Şi atunci, poate că aceia care suferă cel mai mult sînt cei care nu-şi permit să mănînce altfel decît gras şi sărat şi care, datorită acestui fapt, au un risc mai mare de îmbolnăvire.

– Ce proceduri de intervenţie se practică în secţia Cardiologie intervenţională a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj?

– Principalele proceduri sînt cele de diagnostic şi de tratament la nivelul arterelor coronare şi la nivelul vaselor periferice. Se realizează examinarea acestor vase prin angiografie – angiografie coronariană şi arterială periferică, apoi se realizează dilatarea cu balonaş şi implantarea de stent la nivelul îngustărilor sau stenozelor coronariene şi arteriale periferice.

– Cîţi medici lucrează în secţie?

– În secţie lucrează cinci medici, dintre care trei execută şi procedurile intervenţionale. Toţi sînt medici primari. În afară de cei trei intervenţionişti, există alţi doi medici care se ocupă în special de partea neinvazivă, de diagnostic, indispensabilă pentru aceşti pacienţi, de ecografie cardiacă, vasculară şi, bineînţeles, de toată îngrijirea, diagnostică şi de tratament cu medicamente.

În această secţie de Cardiologie II funcţionează şi Unitatea de Supraveghere şi Tratament Avansat a Cardiacului Critic (USTACC). Această unitate urmează, ca denumire, ceea ce înainte se numea Terapie Intensivă Coronariană. Este forma actuală de organizare a asistenţei urgenţei cardiace. Zece paturi sînt destinate acestei unităţi, USTACC, iar alte 15 paturi sînt destinate cardiologiei intervenţionale.

Aceste unităţi USTACC au fost înfiinţate în 2012, printr-un ordin de ministru, din nevoia de a organiza, în interiorul secţiilor de cardiologie, asistenţa urgenţei cardiace. Avînd în vedere că în 2009 fusese organizată activitatea de terapie intensivă în spitale, rămăsese descoperită organizarea asistenţei urgenţei cardiace, pentru că nu se găsea o formă de tranziţie de la terapia intensivă cardiacă la o formă de organizare susceptibilă de a fi compatibilă cu noul ordin de ministru privind organizarea terapiilor intensive. Terapiile intensive sînt deservite de medicii de anestezie-terapie intensivă, spre deosebire de aceste unităţi USTACC, asimilate terapiei intensive de nivel II, care sînt deservite de medici cardiologi. Această particularitate a fost reglementată printr-un ordin de ministru, în anul 2012.

– Personalul pe care îl aveţi în secţie vă este suficient?

– Personalul medical este încă insuficient la toate nivelele, de la nivel de brancardier, îngrijitoare, infirmieră, asistentă medicală, pînă la nivel  de medic. O parte dintre posturi sînt vacante şi aşteaptă a fi scoase la concurs, dar un număr încă şi mai mare de posturi  sînt normate, sînt prevăzute a fi necesare, dar nu sînt încă bugetate. Există disponibilitate din partea direcţiunii spitalului şi sperăm să existe deschidere şi din partea Ministerului Sănătăţii, pentru a fi aprobată bugetarea mai multor posturi şi scoaterea lor la concurs, în aşa fel încît, progresiv, să existe o apropiere în ceea ce priveşte personalul existent, actual, şi cel prevăzut în normativ.

– În primăvară, managerul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj a demarat o campanie de strîngere de fonduri pentru dotarea unor secţii aflate în deficit de materiale şi aparatură…

– Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă este în subordinea directă a Ministerului Sănătăţii, iar acest domeniu, al urgenţei cardiace, al cardiologiei intervenţionale, este un domeniu care necesită echipamente de foarte înaltă tehnicitate şi, implicit, foarte scumpe. Prin urmare, sursa de finanţare, atît din punct de vedere administrativ, cît şi din punct de vedere al dimensiunii fondurilor necesare, poate veni doar de la Ministerul Sănătăţii. Soluţiile de finanţare prin sponsorizare pot acoperi însă unele nevoi mai mărunte, foarte necesare, dar oricum, mai mici decît achiziţionarea aparatelor foarte importante.

– Concret, ce-i lipseşte secţiei dvs?

– În prezent, noi lucrăm cu un angiograf foarte performant, de calitate foarte bună, care oferă imagini de foarte bună calitate. Doar că acest angiograf are deja o vechime de 13 ani. Recent, a existat o defecţiune care a fost mult mediatizată. Aparatul a fost reparat, tubul radiologic a fost înlocuit. Spitalul a făcut acest efort mare, firma producătoare a făcut, de asemeni, un efort de reducere a tarifului şi a grăbit foarte mult repararea, astfel că acum aparatul este pe deplin funcţional. Este evident, însă, că am avea nevoie de un angiograf nou; or, acest angiograf poate fi achiziţionat doar printr-un efort al Ministerului Sănătăţii.

– Care este preţul unui angiograf?

(Răspunsul, în ediţia de luni, 6 octombrie, a ziarului Făclia)

M. TRIPON