Comoara din Balcani

Fosta capitală (și) a românilor de la sud de Dunăre este un adevărat magnet turistic. Orașul cu aproximativ 70 de mii de locuitori atrage anual aproape un milion de vizitatori. Principalele puncte de atracție sunt vestigiile istorice din perioada celui de al doilea imperiu bulgar condus de dinastia vlahă (română) a Asăneștilor.
Veliko Târnovo este situat pe o coastă abruptă care coboară spre meandrele râului Yantra, asemănându-se astfel cu orașele de pe coasta Dalmației sau cu cele de pe costa italiană, la vest de Genova spre riviera franceză.
Capitala românilor sud-dunăreni
Oraşul a devenit capitala Ţaratului Vlaho-Bulgar în urma răscoalei de la 1185/1186 a vlahilor conduşi de fraţii Petru şi Ioan Asan împotriva stăpânirii bizantine. Revolta populaţiei vlahe de la sud de Dunăre, cărorara li s-au alăturat bulgarii şi o parte dintre cumani, a fost generată de creşterea obligaţiilorfiscale impuse de împăratul bizantin Isaac al II-lea Anghelor. Potrivit cronicilor bizantine, acesta îşi pregătea nunta cu fiica regelui Bela al III-lea al Ungariei, iar pentru ca petrecerea să aibă parte de un fast cu totul deosebit a găsit drept soluţie pentru susţinerea cheltuielilor mărirea birurilor la crescătorii de animale. Măsura a lovit cel mai tare în vlahii şi bulgarii din zona Muntelui Haemus, aceştia reprezentând, de altfel, cea mai mare parte a crescătorilor de animale din Imperiul Bizantin. În acest context, populaţia băştinaşă de la sud de Dunăre trimite o solie condusă de fraţii Ioan şi Petru Asan la împăratul bizantin pentru a-i transmite nemulţumirile. Cum nu sunt băgaţi în seamă de împărat, ba mai mult sunt umiliţi şi jigniţi, Ioan şi Petru Asan se întorc acasă la Târnovo, pe atunci numit Târnovgrad, şi convoacă la Biserica Sf. Dumitru, întrunirea vlahilor şi bulgarilor din zonă. Astfel, se declanşează răscoala antibizantină, mişcare care cuprinde toată zona cuprinsă între Dunăre şi Grecia. În urma victoriei din 1186 asupra generalului bizantin Ioan Cantacuzino, fraţii Ioan şi Petru Asan proclamă independenţa statului vlaho-bulgar cu capitala la Târnovo, refuzând să mai plătească dări către imperiu. În timpul dinastiei Asăneştilor, capitala Târnovo cunoaşte o dezvoltare puternică. Astfel, pe malurile râului Yantra este ridicată o cetate-fortăreaţă, pe o suprafaţă de 110.000 mp., având ziduri de 10 metri şi grosime de 3,40 metri.
Tronul conducătorilor bulgari
În interiorul cetăţii, cunoscută sub numele de Tsarevets au fost ridicate nu mai puţin de 21 de biserici ortodoxe, palatul ţarilor, iar pe punctul cel mai înalt al dealului pe care a fost amenajată cetatea a fost construită patriarhia. Deşi dinastia Asăneştilor a luat sfârşit la 1280, oraşul Târnovo şi-a păstrat rolul de capitală a ţaratului bulgar până la cucerirea acestuia de către otomani, la 1393. După acest moment, aşezarea intă în declin, cetatea fiind distrusă aproape în totalitate. În secolul XIX-lea Târnovo îşi recapătă statutul de capitală, de data aceasta a statului bulgar modern. Aici, de altfel, se promulgă prima constituție bulgară și se proclamă independența. În 1965 orașul devine Veliko Târnovo, în semn de omagiu pentru rolul pe care l-a avut în istoria bulgarilor. Totodată, începând cu anul 1980, cetatea este supusă unul amplu proces de restaurare şi reconstrucţie, devenind cea mai importantă atracţie turistică din oraş.
Printre punctele de reper din interiorul fortificaţiei se numără Stânca execuţiilor, locul din care cei condamnaţi la moarte erau aruncaţi în apele râului Yantra. Pe partea sud-estică se află turnul lui Baldwin, împăratul latin al Constantinopolului, care şi-a găsit moartea în acest corp al cetăţii. O altă atracţie importantă în interiorul cetăţii este Palatul Regal. Acesta cuprinde mai multe clădiri înconjurate de un zid de piatră interior, două turnuri de luptă şi două intrări: una principală la nord şi alta secundară la sud.
Extrem de importantă este Catedrala Mitropolitană „Înălțarea Domnului Hristos”, situată pe cel mai înalt punct din interiroul fortăreţei Tsarevets.
Biserica a fost reconstruită în anul 1981 și pictată de artistul Theophanes Sokerov în anul 1985. Frescele din interiorul bisericii sunt pictate într-un stil modernist și ilustrează cele mai importante momente din perioada celui de-al doilea imperiu bulgar.
Ctitoria lui Asan
După un tur în interiorul cetăţii mediavale Tsarevets, în imediata apropiere a impresionantei fortăreţe, poate fi văzută Biserica celor 40 de Mucenici, ctitorie a lui Asan al II-lea în 1230. Aici, de altfel, îşi doarme somnul de veci ctitorul lăcaşului de cult, dar şi Ioniţă Caloian, unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţaratului bulgar. Tot aici a fost înhumat Sfântul Sava, cel mai important sfânt al Bisericii Ortodoxe Sârbe, însă, ulterior, rămăşiţele lui au fost transportate în Serbia.
La sud de cetatea Tsarevets, pe celălalt mal al râului Yantra, se află colina Sveta Gora (Pădurea Sfântă). Aici pot fi văzute mai multe biserici şi mănăstiri, precum şi sediul uneia dintre cele mai importante universităţi bulgare, Universitatea „Sfinţii Chiril şi Metodiu”. De asemenea, în apropiere se află şi Catedrala Naşterii Sf. Teotokos, operă a arhitectului bulgar Kolyu Ficheto.
Oraşul vechi şi Monumentul Asăneştilor
Oraşul vechi Târnovo este situat pe colina din partea sud-vestică de cetatea Tsarevets. Aici te întâmpină străzi întortocheate pavate cu piatră, case turceşti şi bulgăreşti construite în secolele XVII-XIX, un amfiteatru, ale căror faţade se oglindesc direct în apele râului Yantra, precum şi numeroase ateliere meşteşugăreşti care oferă diverse obiecte de artă tradiţională. Tot aici se poate servi cafea la nisip şi se pot cumpăra diverse produse din trandafir şi levănţică specifice bulgarilor.
Cea mai veche stradă din Veliko Tarnovo este Gourko, care poartă numele mareşalului rus Joseph Vladimirovici Romeyko-Gourko, eliberatorul oraşului Veliko Tarnovo în timpul razboiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Strada a rămas aproape neschimbată încă din Evul Mediu, ceea ce face să fie unul dintre locurile cele mai pitoreşti din oraş.
La baza dealului pe care se află oraşul vechi poate fi văzut celebrul monument al Asăneştilor. Grupul statuar cuprinde o sabie impresionantă cu vârful îndreptat spre cer şi statuile ecvestre ale lui Ioan şi Petru Asan, Ioniţă Caloian şi Ioan Asan al II-lea. Monumentul a fost ridicat în 1985.
Satul medieval
La o aruncătură de băț de Veliko Târnovo se poate vizita satul Arbanassi. Așezarea de mândrește cu casele de piatră și lemn, ce păstrează un aer medieval, și cu importante lăcaşuri de cult.
Fondat în secolul al XV-lea, satul s-a dezvoltat ca un puternic centru comercial, fiind, printre altele, principalul furnizor de unt şi seu pentru Tzarigrad (Istanbul). În anul 1642, satul a fost trecut de patriarhul Partenius din Tzarigrad, direct sub controlul Patriarhiei.
De asemenea, Arbanassi îşi leagă numele de domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Domnitorul român a deţinut aici una dintre casele cele mai reprezentative, Complexul Bakgarka. Pe un panou cu informaţii turistice amplasat pe acest edificiu poate fi citit în limba română că domnul Ţării Româneşti, după suprimarea revoltei de la Chiprovtii, Constantin Brâncoveanu a adăpostit un grup mare de bulgari în posesiunile sale din România.
Toate aceste peisaje şi edificii culturale au făcut ca Veliko Târnovo şi regiunea învecinată să se situeze în primele zece dintre cele mai vizitate destinaţii turistice din Europa de Est. Nu întâmplător, oraşul a primit titlul de “Capitala balcanică a turismului cultural”.

Cosmin PURIȘ