Cît de mult apără miniştrii din Guvernul Cioloş interesele României? Ce spune Norica Nicolai?

Vicepreşedintele grupului ALDE din Parlamentul European, Norica Nicolai, vorbeşte în exclusivitate pentru ziarul Făclia de Cluj despre raportul interimar MCV pentru România şi despre motivele reale care stau la baza menţinerii acestei monitorizări pentru ţara noastră.

Despre Guvernul Cioloş, Norica Nicolai spune că este o opţiune la limita democraţiei, care dovedeşte foarte clar care este nivelul clasei politice din România. De asemenea, eurodeputatul semnalează că foarte mulţi dintre miniştri sînt funcţionari la Bruxelles, precizînd că aceştia ar trebui să spună în ce măsură, atunci cînd participă la Consiliile de miniştri, pot reprezenta interesele României, atîta timp cît statutul lor de funcţionari europeni, chiar în situaţia suspendării, le cere să respecte interesele europene.

Rep: Doamnă eurodeputat Norica Nicolai, recent, Comisia Europeană a făcut public raportul interimar MCV pentru România. Ce transmite nou acest document pentru guvernanţii din ţara noastră şi pentru reprezentanţii sistemului judiciar?

Norica Nicolai: Este un raport conceput în spiritul rapoartelor precedente, se constată o serie de îmbunătăţiri ale funcţionării justiţiei în România, dar şi o serie de disfuncţii, cu referire la care Comisia Europeană pretinde că o îngrijorează. În opinia mea, repetarea la nesfîrşit a aceloraşi formulări de-a lungul anilor a avut o contribuţie de fapt la incapacitatea sistemului judiciar de a se reforma. Nu pot să nu remarc că marea majoritate a afirmaţiilor vizează procesul penal, foarte puţine procesul civil, şi eu cred că partea civilă a justiţiei are în acest moment o mai acută nevoie de reformă. Procesele sînt lungi, probaţiunea este administrată discreţionar, accesul la justiţie al cetăţeanului – limitat mai ales din cauza constrîngerilor economice. Cred că aceste rapoarte, care au şi o importantă conotaţie politică, ar trebui să înceteze. Este un raport care sugerează că, orice s-ar discuta cu privire la justiţie, de către opinia publică, presă, oameni politici, simpli cetăţeni, toate acestea pot constitui un atac la adresa justiţiei. Aş remarca faptul că această formulare constituie în sine un grav atac la libertatea de expresie, un drept consacrat inclusiv prin mai multe decizii CEDO, dar pe care Comisia Europeană le ignoră. Pot spune fără nici un dubiu că ne este prezentat acest raport, care ar trebui să vizeze monitorizarea şi susţinerea reformelor în domeniul judiciar în România, dar în fapt avem de-a face cu un raport politic, din care transpar interesele de a menţine o anumită imagine pentru România.

Rep: Cît mai este de actuală şi de utilă menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în cazul României?

Norica Nicolai: Dacă în 2007 acest Mecanism era introdus în România, iar astăzi, în 2016, încă sîntem la nivelul de a “constata îngrijorări” din partea Comisiei Europene cu privire la reformă, analizînd factorul timp, cred că este inutil ca acest raport să mai fie menţinut. Din păcate, forma în care a fost instituit acest MCV nu prevede şi o procedură de ieşire din această monitorizare, în ce termeni el nu mai este justificat. Evident, că una dintre părţi trebuie să îşi exprime clar voinţa. România nu a făcut-o, pentru că raportul a fost deseori utilizat în bătălia politică de diversele partide; pe de altă parte, UE nu are interesul să o facă, pentru că îi este convenabil să creeze o anumită imagine unei ţări-elev care nu îşi face temele, să îi creeze o vulnerabilitate, pentru ca apoi să o sancţioneze la implementarea politicilor comune, şi mă refer în special la absorbţia fondurilor europene.

Rep: În opinia dumneavoastră cît sînt de justificate criticile făcute de experţii CE la adresa Parlamentului României?

Norica Nicolai: Nu cred că toate aceste critici sînt justificate. Funcţionarii de la Bruxelles ar trebui să înţeleagă că o ţară nu poate fi criticată pentru că nu este în conformitate cu dorinţele şi cu solicitările unor reprezentanţi ai sistemului judiciar românesc. Atîta timp cît avem încă separaţia puterilor în stat, a face afirmaţii despre comportamentul Parlamentului este, în opinia mea, o imensă palmă dată României, la care, din păcate, o întreagă clasă politică amorfă este incapabilă să răspundă.

Rep: De ce credeţi că experţii Comisiei Europene sînt interesaţi mai mult de zona penală a justiţiei şi aproape deloc de partea civilă, comercială şi chiar de contencios administrativ, unde sînt disputate licitaţii cu milioane de euro în joc ? De asemenea, niciodată nu s-a spus în MCV că mulţi români nu au acces la justiţie din cauză că taxele de timbru sînt extrem de mari.

Norica Nicolai: Experţii Comisiei sînt interesaţi de partea penală pentru că ea este cea care dă această imagine despre care tocmai v-am vorbit, asupra situaţiei din România. Este foarte uşor să creezi impresia publică în întreaga UE că România este un stat profund corupt: asta va duce automat la o limitare a dorinţei de investiţie. De ce să mai investeşti într-o ţară în care corupţia este dominantă? De asemenea, creează o imagine asupra întregii populaţii. Faptul că românii sînt marginalizaţi în exercitarea drepturilor noastre în Europa, faptul că ne confruntăm încă cu măsuri discreţionare în privinţa dreptului muncii în ceea ce priveşte cetăţenii români care lucrează în străinătate, faptul că ne sînt reduse constant fondurile europene alocate prin bugetul UE, toate acestea sînt motivate de argumentul suprem că sîntem o ţară profund coruptă. În acest moment, raportul este coordonat de prim-vicepreşedintele Comisiei, Frans Timmermans, comisar olandez, şi cred că unul dintre motivele ce menţin acest raport este chestiunea aderării României la Schengen. Spaţiul Schengen, ca efect al migraţiei, este repus în acest moment în discuţie la nivelul instituţiilor europene. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că, în plan economic, România are încă foarte multe probleme ca motiv al neaderării la Schengen. Pentru că presiunea din partea noastră, a celor care ne batem de ani de zile să desfiinţăm acest MCV umilitor pentru ţara noastră, este din ce în ce mai apăsătoare în acest moment al redeschiderii discuţiei, pentru unii lideri europeni este foarte simplu să folosească argumentul unui MCV nemulţumitor pentru a ne ignora aceste cereri. Este un argument depăşit, după părerea mea, şi partea olandeză cred că are ca interes major apărarea supremaţiei economice în ceea ce priveşte propriile porturi, în special Rotterdam. Acestea ar înregistra în mod evident pierderi financiare dacă România ar fi în Schengen şi portul Constanţa le-ar face concurenţă directă. Este o pierdere de venit semnificativă pentru România această neparticipare la spaţiul Schengen, doar dacă avem în vedere acest aspect. Primul lucru care este foarte grav şi care explică multele eşecuri ale UE de-a lungul timpului este de fapt nerespectarea tratatelor. Şi avem acest aquis Schengen, pe care noi îl îndeplinim, iar atitudinea unor state ca Olanda, Germania şi Franţa, ce ne refuză, mai direct sau mai indirect, accesul din raţiuni total subiective, în afara spiritului tratatului, mă fac să cred că raţiunile pentru care continuă acest joc sînt mai degrabă de ordin politic şi economic. Din păcate, liderii români ce pot reclama acest aspect, dînd dovadă de demnitate, preferă să zîmbească frumos în fotografii cu liderii europeni, să cerşească pe la diversele cancelarii şi să execute eventuale dorinţe, în loc să devină o forţă care să apere interesele şi suveranitatea acestui stat.

Rep: Fostul preşedinte al Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat, în 29 ianuarie a.c., la Timişoara, că şi-ar dori ca România să fie primită cît mai repede în Schengen, precizînd că acest lucru ar îmbunătăţi securitatea Europei. Cum priviţi declaraţiile fostului şef al Comisiei Europene ?

Norica Nicolai: Domnul Barroso, prezent la Timişoara pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa, declara, după mine, fără nici un fel de determinare reală, că regretă că România nu este primită în Schengen. Poziţia Comisiei a fost întotdeauna foarte clară în această privinţă, pentru că nu putea fi alta, dar ceea ce mi se pare mie foarte interesant este faptul că se ignoră faptul că prezenţa României în Schengen ar putea îmbunătăţi securitatea Europei. Lucrul acesta este o certitudine, pentru că în momentul de faţă România şi Bulgaria asigură peste 3.200 de kilometri de frontieră externă a Uniunii, sîntem ţări importante, cărora li se cere cooperare, dar nu li se oferă nici un beneficiu. Va trebui să ne gîndim foarte clar la Bucureşti în ce măsură acest tip de solidaritate, care nu se regăseşte în relaţia multor state cu România, va mai trebui menţinut de statul român.

Rep: Guvernul Cioloş are aproape trei luni de la învestire. A fost sau nu oportună pentru România această soluţie „tehnocrată” ?

Norica Nicolai: Guvernul Cioloş este o opţiune la limita democraţiei şi dovedeşte foarte clar care este nivelul clasei politice din România. Dacă niciunul dintre marile partide nu a fost capabil să propună un premier, un guvern, mergînd pe această opţiune a unei echipe guvernamentale tehnocrate, însemnă că ne confruntăm cu o criză reală a democraţiei româneşti şi a democraţiei tradiţionale. O ţară democratică îşi exercită voinţa poporului său prin aceste entităţi care se numesc partide politice. În acest moment, partidele româneşti sînt paralizate de teamă, par incapabile să construiască un leadership valoros, deşi foarte multe dintre ele au în rîndurile lor oameni cu capacitate managerială, cu bună credinţă şi cu posibilitatea şi energia de a administra treburile ţării foarte bine. Iată că aceştia sînt ignoraţi şi, la schimb, sînt propuse mediocritatea, superficialitatea, toate în contextul unui management anormal.

Nu ştiu cît va rezista acest guvern şi am în vedere inclusiv contextul european. Comisia Europeană se confruntă cu o serie de probleme în acest moment, preşedintele Junker este foarte apatic şi am impresia că nu mai este extrem de motivat în ceea ce priveşte viitorul european, nu îi cunosc motivele, iar această opţiune tehnocrată, luată cu un presupus gir de la Bruxelles, pune încă o dată România într-o situaţie dificilă. Remarc un lucru aparent banal: foarte mulţi dintre miniştri sînt funcţionari la Bruxelles, şi-au păstrat locurile de muncă. Am întrebat deja public în ce măsură aceşti miniştri, atunci cînd participă la Consiliile de miniştri, pot reprezenta interesele României, atîta timp cît statutul lor de funcţionari europeni, chiar în situaţia suspendării, le cere să respecte interesele europene. Este o chestiune de maximă importanţă pentru noi toţi să ştim dacă la Bruxelles ne sînt privilegiate interesele noastre, ca români, sau ale instituţiei Comisiei Europene. Nu am văzut nici un răspuns pînă acum, dar am sentimentul neplăcut că interesele României sînt abandonate. În plus, am aflat că un ministru a declarat că stă un an la Bucureşti, după care se întoarce la Bruxelles, unde are un salariu mai mare, pentru că are de plătit un credit. Eu cred că de fapt România va avea de suferit după acest an de pauză, pentru că este evident că mult-aşteptatele reforme fundamentale nu mai au cînd să se întîmple, iar atîta timp cît doamna ministru este atît de preocupată să îşi plătească creditul, şi deci să se întoarcă la Bruxelles în acelaşi post, dacă nu pe o poziţie care să îi aducă avantaje financiare mai mari, posibilitatea ca domnia sa să facă anumite sacrificii de natură personală, pentru a avea o performanţă guvernamentală, este extrem de redusă. Iată cum interesele României sînt abandonate într-un astfel de Guvern. Există totuşi în acest Guvern şi oameni de foarte bună calitate, care fac cu adevărat parte din aşa-zisa structură tehnocrată, dar din păcate nu ştiu în ce măsură aceştia vor reuşi să impună un proces de reforme necesare pentru România. Rămîn în continuare rezervată şi, dacă vreţi, tristă pentru cît de departe a ajuns haosul şi degringolada într-o ţară care are un potenţial extraordinar, dar pe care nu îl valorifică nimeni.

Rep: Una dintre dezbaterile din aceste zile din spaţiul politic din România vizează alegerea primarilor în doua tururi de scrutin. De ce credeţi că se bate acum atîta monedă pe această temă, iar cînd s-a votat Legea 115/2015 privind alegerea autorităţilor locale PNL nu a avut obiecţii.

Norica Nicolai: Face obiectul şi unei afirmaţii din raportul MCV, unde se spune că alegerile locale şi parlamentare vor constitui un test cheie. Eu cred că în momentul de faţă, dacă în 2015 toate partidele politice au avut un consens pe o anumită formulă legislativă, şi acesta este un act de suveranitate, în mod normal acest consens ar trebui să fie respectat. Actualele dezbateri privind alegerea primarilor din două tururi de scrutin fac parte din teama de consecinţe electorale mai ales în ceea ce priveşte alegerile locale din acest an. Probabil sondajele de opinie după care se ghidează partidele spun că unii dintre candidaţii propuşi sînt într-o situaţie delicată din punctul de vedere al atractivităţii publice. Este încă o situaţie care spune încă o dată cît de departe sîntem de o reală responsabilitate a clasei politice. Şi ajungem din nou la una dintre problemele majore ale României, care este schimbarea permanentă a regulilor. Asta dovedeşte precaritate, destructurează statul, vulnerabilizează instituţiile, iar acest ultim dialog electoral meschin nu face decît să continue o “tradiţie” a clasei politice româneşti, care nu îi face deloc onoare.

Interviu realizat de Cosmin PURIŞ