Cătălin GHERGHE: Dacă nu am fi fost „pe teren propriu”, cred că am fi avut două medalii de aur, la IMO

Mulți au etichetat rezultatul obținut de echipa României la ediția de anul acesta a Olimpiadei Internaționale de Matematică drept „cel mai slab din istoria IMO”. România s-a clasat pe locul 33, între cele 110 țări participante, cu un total de 129 puncte (față de 212 SUA – locul 1, 201 Rusia – locul 2 și 199 China – locul 3).

Leaderul României la IMO 2018, prof. univ. dr. Cătălin Gherghe, prodecan al Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București, director general al Societății de Științe Matematice din România, consideră însă că, „ținând cont de medaliile obținute de copiii noștri”, rezultatul este mai bun decât cel de anul trecut, de la Rio. În opinia sa, „dacă nu am fi fost «pe teren propriu»”, la ediția 2018 a IMO „am fi avut două medalii de aur și nu una”.

– Ați fost leaderul României la ediția 2018 a IMO, calitate în care, conform celor declarate de dvs în interviul publicat în ziarul Făclia din 27 iunie a.c., a trebuit, între altele, să vă asigurați că „fiecare olimpic al nostru a primit punctajul corect în urma coordonării (corectării) fiecărei probleme”.

În urma acestui punctaj, echipa României a obținut o medalie de aur, o medalie de argint, două de bronz și două mențiuni, rezultat care a plasat România (doar) pe locul 33, între cele 110 țări participante. Este pentru prima oară, în 59 de ani, când România obține – zic unii – un rezultat „atât de slab”. Pe de altă parte – spuneați dvs – „să ne bucurăm acum de ce avem «de bucurat»”, și „merită să-i felicităm (necondiționat) pe copiii noștri”.

Felicitându-i pe acești tineri minunați, rămâne, totuși, întrebarea: de ce, totuși, doar locul 33? Sau, ținând cont de punctajele pentru care s-au acordat medalii de aur de-a lungul anilor, este cu adevărat scorul obținut anul acesta de România cel mai slab din istoria IMO?

– Poate ar trebui lămurit un lucru de la început. Olimpiada Internațională de Matematică este o competiție individuală. Se face, într-adevăr, un clasament în urma punctelor adunate de fiecare echipă, dar acesta este unul neoficial. Dacă ar fi să ne uităm la medaliile obținute de copiii noștri, rezultatul nu este slab. Eu îl consider mai bun decât cel de anul trecut. Am avut un aur, un argint la doar un singur punct de aur și două medalii de bronz obținute cu punctaje în jumătatea superioară a secțiunii. Unul dintre cei doi copii care au obținut mențiune a fost și el la doar un punct de bronz.

Locul mai puțin bun obținut în clasamentul pe puncte, într-adevăr cel mai slab de când există această competiție, a fost ocupat din cauza punctajului foarte slab a doi dintre copii. Nu vreau ca „etichetarea”  rezultatului din acest an ca „cel mai slab” să umbrească prestația celor patru care au fost la înălțime. Așa încât eu cred că putem să ne bucurăm de ce am obținut bun, dar în același timp să judecăm „la rece” acest loc 33 și să vedem ce se poate face pentru a îmbunătăți lucrurile, pentru că, după părerea mea, există loc de mult mai bine în pregătire, dar și în selecție.

– Era „de așteptat” ca SUA și Rusia să fie pe primele două locuri, iar China abia pe locul 3?

– SUA este în acest moment o forță și avem de învățat multe de la modul lor de pregătire. Clasarea Rusiei pe locul 2 este o surpriză, ei având în ultimii ani rezultate individuale comparabile chiar cu ale noastre. Însă nu pot să nu amintesc că școala rusă de problemistică matematică este poate cea mai bună din lume.

Cât despre China, clasarea pe locul 3 nu este o surpriză. Paradoxal, echipa Chinei nu are în lot, mereu, cei mai buni elevi chinezi, pentru că aceștia ajung să concureze pentru alte țări, de exemplu pentru SUA. Uitați-vă la numele copiilor din echipa americană!

– Care au fost „surprizele” IMO, în ce privește rezultatele și clasamentul pe națiuni, de anul acesta?

– Surprizele mari, după părerea mea, au fost echipele Ucrainei și Poloniei clasate pe locuri fruntașe, dar și echipa Coreei de Sud, care a avut o clasare mult mai slabă comparativ cu anii trecuți.

– Au ridicat, jurizările de anul acesta, probleme deosebite?

– Glumind, dacă ar fi să folosesc o expresie „consacrată” din sport, aș spune „nu comentez arbitrajul” .  Doar un singur lucru: dacă nu am fi fost „pe teren propriu”, eu cred că am fi avut două medalii de aur și nu una!

– Din ce țări sunt autorii celor șase probleme date anul acesta la IMO? Ce a contat mai mult în selecția finală a acestora?

– Mie personal mi-au plăcut subiectele de anul acesta. Au fost probleme așa cum cred eu că ar trebui să fie. Soluțiile aveau idei simple, dar „ascunse”, fără a fi nevoie să folosești cine știe ce tehnici sau teoreme sofisticate.

Au fost probleme din Grecia, Armenia, Iran, Slovacia, Mongolia și Polonia.

– Cum apreciați că s-a desfășurat, din punct de vedere al organizării și coordonării, ediția IMO de anul acesta, de la Cluj, comparativ cu celelalte ediții, din alte orașe ale lumii, la care ați participat cu echipa României? S-a ridicat Clujul la înălțimea așteptărilor?

– Am să spun câteva vorbe despre coordonare. Trebuie știut că am avut coordonatori din „categoria gold” . Foștii noștri olimpici au acceptat să vină să „pună umărul” ca totul să fie foarte bine. Puține sunt națiunile care ar putea să aducă coordonatori de un asemenea nivel, care să-și aibă „originea” chiar în țara organizatoare.

Legat de organizare, spuneam înainte de a începe olimpiada că până la acel moment totul a funcționat impecabil, sperând că „efectele” acestei munci se vor vedea între 3 și 14 iulie. Însă ce s-a întâmplat pe timpul olimpiadei a întrecut așteptările. Pot să divulg câteva comentarii din interior. Leaderul din Coreea de Sud mi-a spus că el crede că aceasta este cea mai bună organizare din ultimii ani. Englezii (ei vor organiza în 2019 olimpiada), ca și rușii (organizatori în 2020), erau un pic „nemulțumiți” pentru că, se pare, „ștacheta” organizării a fost (spuneau ei) ridicată mult prea sus și se va face mereu comparație cu ediția din Cluj.

Acum câteva săptămâni ziceam că doar un nume îmi este cunoscut dintre organizatori. Acum, pe lângă numele Mariana Pop am să-l adaug și pe cel al lui Valentin Cuibus. Cei doi, ajutați de alte zeci, au format o echipă care cred că ar fi fost, glumind, iarăși, în top, în clasamentul pe medalii, dar și pe puncte. Eu personal mă înclin în fața lor.

– Care considerați că este „lecția” IMO 2018 pentru cei care decid soarta învățământului românesc, pentru profesori, pentru elevi și pentru părinți, deopotrivă?

– Ar putea fi spuse multe, aici. Nu știu câți cunosc acest fapt, dar în perioada mereu amintită, atunci când România era în „top 10”, exista o pregătire centralizată, organizată de minister. Lotul lărgit (de 40 de copii din toată țara) se reunea în ultimul trimestru într-o singură clasă de excelență. Exista o perioadă de pregătire comună de 2-3 luni.

Un alt aspect este cel al Bacalaureatului. Pe lângă apariția unui Bac pentru „olimpici” (din păcate, majoritatea sportivi care nu cred că au fost vreodată la olimpiadă), acesta este „plasat” mereu în perioade care încurcă mult pregătirea sau selecția loturilor. Poate cineva din minister se va gândi la aceste lucruri.

Am un mesaj și către părinți. Mirajul universităților de top din străinătate îi face să pună multă presiune pe copii. Ca urmare a acestui fapt, participarea la olimpiadă devine de multe ori doar o rampă de lansare către a face „studiile afară”, bucuria de a face matematică trecând pe planul doi. Eu nu spun că este anormal ca cei mai buni dintre cei buni să-și dorească să studiezee la Harvard, Princeton sau Oxford, dar acest lucru trebuie să vină natural, fără presiune.

Iată, așadar, trei motive care poate că influențează negativ rezultatele actuale ale olimpicilor.

Și pentru că nu vreau să închei cu o frază în care am folosit cuvântul „negativ”, vă spun „să ne bucurăm de bucuria copiilor noștri” care au adus din nou medalii României.

M. TRIPON