Camp Virtus, sau locul unde se poate experimenta istoria

Începînd cu acest sfîrşit de săptămînă se poate vizita, la intrarea în satul Sălicea, de lîngă Cluj, centrul de reconstituire istorică CAMP VIRTUS – o iniţiativă a Asociaţiei VIRTVS ANTIQVA, un loc în aer liber unde se îmbină recrearea, educaţia şi istoria.

„La Camp Virtus dorim să creăm un loc în care pasionaţii de istorie să aibă ocazia să experimenteze lucruri noi din timpuri demult trecute, să trăiască experienţe de calitate şi să împărtăşească din cunoştinţele acumulate. Proiectul este unul la început de drum, iar unele obiective sînt în curs de amenajare. Cu puţin ajutor, însă, sperăm să definitivăm în curînd toate obiectivele” – declară muzeograf dr. Ana Maria Gruia, membru fondator al Asociaţiei Virtus Antiqua.

– Înainte de a vorbi despre Camp Virtus, v-aş ruga să reamintiţi cititorilor ce este şi ce face Asociaţia Virtus Antiqua.

– Asociaţia Virtus Antiqua s-a înfiinţat în anul 2010, la Cluj, din dorinţa unui grup de prieteni, istorici şi pasionaţi, de a retrăi şi învăţa din lecţia istoriei de acum 2000 de ani. De la înfiinţare şi pînă în prezent am participat la numeroase festivaluri, prezentări pentru studenţi, activităţi specifice în cadrul Săptămînii Şcoala Altfel, şi am colaborat la proiecte culturale ale muzeelor de istorie din ţară. Spectacolele de lupte de gladiatori, atelierele interactive cu publicul, reconstituirea dansurilor romane, dar şi a unor elemente de viaţă cotidiană (cosmetice şi coafură, jocuri, ritualuri religioase şi civice) au fost prezentate în cadrul festivalurilor importante de profil din ţară, precum cele anuale de la Călugăreni şi de la Zalău – Porolissum.

– Din cine este formată, în prezent, echipa Virtus Antiqua?

– Echipa Virtus Antiqua constă dintr-o mînă de voluntari, în jur de 20 de persoane, istorici, dar şi pasionaţi de istorie, unii studenţi, alţii “oameni serioşi”, de diferite profesii. Recrutarea este însă deschisă şi avem nevoie de sprijin în definitivarea Camp Virtus. Cei care doresc să petreacă sfîrşituri de săptămînă în aer liber, trăind istoria pe viu, cei cărora le place istoria, voluntariatul, şi doresc să vadă rezultate efective de pe urma muncii lor vor fi, oricînd, bineveniţi, alături de noi! Desigur, acceptăm şi sprijin financiar, prin donaţii, sponsorizări şi organizare de evenimente speciale (de tip teambuilding, de exemplu).

– Atunci cînd faceţi reconstituirea unor elemente din viaţa cotidiană a celor de acum 2000 de ani, de unde vă inspiraţi? În ce măsură consideraţi că reconstituirile dvs respectă adevărul istoric?

– Pentru a realiza costumele, echipamentele, construcţiile, dar şi pentru a reconstitui ceremonii religioase şi civice, reţete de mîncare şi băuturi, manevre de luptă şi dansuri antice, încercăm să ne întoarcem cît de mult la surse: la izvoarele scrise păstrate din antichitate (inclusiv cărţi de bucate, precum cea a lui Apicius), la datele obţinute prin săpături arheologice, dar facem apel şi la experienţa dobîndită practic, încercînd efectiv să ne dăm seama cum trăiau, ce mîncau, cum se luptau, cum votau şi cum manevrau politic oamenii în urmă cu două mii de ani, încercînd să învăţăm din greşelile, dar şi din reuşitele trecutului.

– Ştiu, din discuţiile anterioare, că v-aţi dorit, cei din asociaţie, să aveţi un loc în care să vă puteţi antrena oricînd este nevoie şi unde să vă puteţi desfăşura activităţile, fără constrîngerile pe care le implică oraşul…

– Aşa este. Sîntem bucuroşi că, după şase ani de cînd există asociaţia, reuşim în sfîrşit să iniţiem un proiect la care visăm demult, un centru de reconstituire istorică, unde să ne putem desfăşura, să putem pune mai mult accent pe latura educativă a pasiunii noastre, să trecem efectiv la arheologie experimentală, încercînd să reconstruim din temelii cuptoare funcţionale de copt pîine şi ars ceramică, o forjă pentru a realiza obiecte din metal, precum cele folosite de antici, o casă dacică după planurile celor cercetate arheologic, un bordei “îngropat”, folosit pe parcursul mai multor perioade istorice, şi o grădină unde să cultivăm (şi apoi să folosim şi la gătit) plante folosite de către daci şi romani.

– Îmi spuneaţi că, la Camp Virtus, pasionaţii de istorie vor avea ocazia „să experimenteze lucruri noi din timpuri demult trecute, să trăiască experienţe de calitate şi să împărtăşească din cunoştinţele acumulate”. Concret, ce vor putea face, acolo, vizitatorii?

– Vizitatorii îşi vor putea exersa talentul la tras cu arcul, vor putea concura la jocuri romane (gen moară sau table), vor putea proba echipamente civile şi militare, de daci şi de romani (gladiatori, soldaţi romani, războinici daci, matroane, sclavi), vor putea exersa manevre militare (cu scuturi şi săbii de lemn, primind comenzi în limba latină). Dacă va fi pornit focul, vor putea gusta alături de noi pîinea şi lipiile coapte proaspăt la cuptor, sau mîncarea romană la ceaun, ori chiar mulsum, vinul aromatizat al romanilor. Cei mici vor putea ridica zmee (deocamdată moderne, dar plănuim să experimentăm cu stindarde dacice), vor putea experimenta regulile de bază în arheologie, la „Colţul arheologului”, păstrînd obiectele descoperite, şi vor putea inspecta „Hotelul insectelor”, o mică construcţie din materiale naturale, menită a oferi adăpost micilor vietăţi.

– Aminteaţi de o „grădină romană”. Ce presupune aceasta?

– Un obiectiv în curs de amenajare este grădina romană, unde vom cultiva plante, în special din cele aromatice, utilizate în Imperiul roman şi în Dacia. Speciile ne sînt cunoscute din culegerile de bucate romane, care le menţionează drept ingrediente, din diverse scrieri sau picturi antice în care se pot recunoaşte detaliile plantelor folosite pentru ghirlande, pentru obţinerea parfumurilor, sau pur decorativ, în grădini. De asemenea, sînt articole de specialitate ale arheologilor care descoperă seminţe carbonizate ori polen şi identifică speciile cunoscute mai demult.

– În ce măsură poate fi reconstituită… mîncarea anticilor?

– Mîncarea dacică poate fi, pînă la un punct, reconstituită pe baza vaselor cu mîncare găsite arheologic în stare carbonizată. Astfel, se poate reconstitui un terci dacic compus din grîu (cca. 45%), mei (cca. 27%), linte (21%), orz (6%) şi boabe de muştar. Pentru cei tineri este interesant de menţionat şi că multe plante le erau necunoscute anticilor, fiind aduse mai tîrziu în Europa fie din Asia, fie din America. Dacii şi romanii nu cunoşteau roşiile, cartoful, tutunul, porumbul, floarea soarelui, vinetele şi multe alte alimente sau plante, să spunem, recreative.

– Ce se va mai întîmpla la Camp Virtus?

– Vom organiza şi spectacole, la Camp Virtus, reprezentaţii de lupte de gladiatori şi jocuri romane în arenă, manevre militare cu noua trupă de soldaţi auxiliari Cohors I Batavorum, dansuri romane şi diferite ceremonii ale anticilor. Sîntem deschişi însă şi spre diverse parteneriate, fiind gata să găzduim spectacole diverse, concerte, reconstituiri istorice medievale sau din alte epoci.

În centrul parcului se găseşte o zonă plată, mărginită de deal, unde vom amenaja o arenă care să sugereze un amfiteatru roman, cu gradene (trepte pentru spectatori), pulvinus (o zonă centrală acoperită, gen „loja de onoare”), şi harena (nisipul de la care vine denumirea în sine de arenă).

Parcul va fi deschis în toate sfîrşiturile de săptămînă cu vreme bună, dar pentru detalii şi orar, cei intreresaţi pot consulta site-ul www.campvirtus.ro şi paginile de pe reţelele de socializare – Fb/campvirtus.

Uneori vom organiza şi evenimente speciale, spectacole, tîrguri de carte sau ateliere interactive pe diferite teme (cosmetică şi coafură romană, istoria scrisului, începuturile democraţiei şi multe altele). Dar activităţile de bază vor fi organizate permanent atunci cînd parcul este deschis publicului, în majoritatea week-end-urilor.

Intrarea este gratuită la Camp Virtus, dar participarea la unele dintre activităţi se face pe bază de jetoane (imitîndu-le pe cele romane şi sugerînd, o dată în plus, întoarcerea în trecut), care se pot achiziţiona loco. Se pot, de asemenea, achiziţiona suveniruri inspirate de civilizaţia dacică şi romană.

– Cum se poate ajunge la Camp Virtus?

– Camp Virtus se află în marginea satului Sălicea, lîngă Cluj. La Camp Virtus se poate ajunge şi prin satul Făget (la intrarea în Cluj-Napoca, dinspre Turda, drumul fiind proaspăt refăcut şi dotat cu piste de biciclete) şi pe varianta Sf. Ion, din capătul cartierului Mănăştur.

– Nu pot încheia fără să vă întreb cum se simte un istoric sau un arheolog sau un muzeograf în postura de dac sau de roman, fie el soldat, gladiator, simplu sclav etc.?

– Pentru un istoric, experienţa este deosebit de satisfăcătoare. Este ocazia perfectă de a testa cunoştinţele dobîndite teoretic.

Cu o sabie dacică, de exemplu, de tip falx, poţi să încerci mişcări de luptă pentru a vedea efectiv cum era folosită. Îţi dai seama destul de repede că un războinic astfel înarmat, ţinînd falx-ul în ambele mîini, nu putea ţine şi un scut, deci fie ataca şi se retrăgea, fie lupta într-o anumită formaţie, cu alţi războinici cu scuturi, care să îl protejeze.

O altă provocare a fost construirea cuptorului de pîine. Există reprezentări ale unor cuptoare de acest tip, s-au descoperit şi bazele lor, prin săpături arheologice, dar rămîne de încercat cum se construiau efectiv şi cum se foloseau: pe ce structură se aplica lutul pentru a nu crăpa la uscare? Aveau sau nu horn? Care este temperatura optimă pentru copt pîinea? Gura cuptorului rămînea deschisă, pierzînd din căldură, sau se astupa cu un fel de uşiţă? Toate aceste se pot afla doar practic, prin încercare şi eroare. Iar încercînd practic, ajungi să apreciezi ingeniozitate şi efortul depus în urmă cu două mii de ani pentru lucrurile cele mai simple de astăzi.

Dar lecţia cea mai importantă a istoriei este una globală şi principială. Cum să nu repetăm greşelile şi abuzurile trecutului? Cum să ne raportăm la viaţa de zi cu zi pentru a menţine o serie de valori şi virtuţi? Cum să nu ne lăsăm manipulaţi şi cum să ne apărăm drepturile şi libertăţile? Cunoaşterea şi experimentarea „la cald” a istoriei este, din punctul nostru de vedere, răspunsul la aceste întrebări esenţiale într-o perioadă de criză şi de tranziţie ca cea pe care o trăim astăzi.

***

La cele declarate de muzeograf dr. Ana Maria Gruia rămîne de adăugat că la Camp Virtus va funcţiona, cît de curînd, şi un stand de tir cu arcul, în condiţii de siguranţă şi cu protecţie specifică, urmînd a fi disponibile atît arcuri şi săgeţi pentru copii, cît şi pentru adulţi. La acest stand se va putea practica şi aruncarea cu suliţa şi trasul cu praştia, folosind replici după artefacte antice.

De asemeni, un cuptor de ars ceramica va fi folosit pentru a experimenta diferite tehnici de ardere (oxidantă, reducătoare), pentru a prezenta istoria meşteşugului şi formele specifice de vase dacice şi romane, şi, desigur, pentru ateliere practice de olărit.

M. TRIPON