Boc nu mai face recurs în procesul plăcuţelor bilingve: Liber la Kolozsvár

În ciuda legii care obligă autorităţile să uzeze de toate căile de atac în procesele în care sunt implicate, primarul Emil Boc a ales să nu mai înainteze recurs la sentinţa Tribunalului Cluj prin care s-a dispus inscripţioarea cu denumirea în limba maghiară a municipiului Cluj-Napoca. Edilul a explicat că a decis să stingă, prin nerecurare, procesul intentat de organizaţia Minority Rights, deoarece în urma consultării cu specialiştii de la Universitatea Babeş-Bolyai, va apela la o soluţie care “să respecte şi dimensiunea istorică şi cea multiculturală a oraşului”. Astfel, potrivit primarului, la intrările în municipiul Cluj-Napoca vor fi amplasate indicatoare multilingve în limbile română, maghiară şi germană, dar şi în limba latină, aşa cum a fost numită localitatea la înfiinţare, în timpul împăratului roman Hadrian.  “În perioada următoare, după obţinerea avizelor şi autorizaţiilor legale, Primăria Cluj-Napoca va amplasa la intrările în oraş indicatoare multilingve, care să reflecte dimensiunea istorică, multiculturală şi europeană a municipiului nostru. În vederea fundamentării acestui demers, Primăria municipiului Cluj-Napoca a solicitat sprijin ştiinţific de specialitate din partea Universităţii Babeş-Bolyai. Universitatea, sub  coordonarea domnului Academician Profesor univ. dr. loan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii, a numit o comisie de experţi pentru a recomanda modalitatea de inscripţionare multilingvă, respectând dimensiunea istorică, multiculturală şi europeană a municipiului. Comisia este formată din următorii experţi: prof. univ. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie; prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu, membru corespondent al Academiei Române, expert istorie antică; prof. univ. dr. Radu Ardevan, expert istorie antică. Această comisie a propus pentru intrările în oraşul nostru indicatoare multilingve care să respecte criteriile menţionate şi să cuprindă denumirea istorică din perioada romană a oraşului nostru, respectiv referirea la acordarea titlului de municipiu pe timpul lui Hadrian (117-138 d. Hr.). Comisia a propus următoarele formule: I. MVNICIPIVM /ELIVM: HADRIANVM NAPOCENSE (Fondat de împăratul Hadrian (117 -138 d. II r.) II. MVNICIPIVM /ELIVM” NAPOCENSE AB IMPERATORE HADRIANO CONDITVM (117 – 138) * (Acest rând reprezintă traducerea în limba latină a rândului al doilea din prima propunere). Argumentele comisiei de experţi în favoarea variantelor propuse sunt următoarele: primul oraş declarat oficial municipiu, pe teritoriul de astăzi al României, a fost Clujul, cel mai probabil înainte de anul 124 d. Hr. Numele său oficial, municipium Aelium Hadrian uni Napoca sau municipium A eliutn Napocense, a evoluat dintr-o aglomerare de colonişti civili romani sosiţi în primii ani de existenţă a provinciei şi aşezaţi foarte probabil într-un vicus, pe locul aşezării dacice Napuca. După Cluj, este pomenit municipium Aelium Drobetense (Drobeta Turnu Severin), care trebuie pus în relaţie directă cu podul peste Dunăre şi cu castrul auxiliar de pe malul nordic. Aceeaşi origine dintr-o aglomerare creată în jurul unui castru o avem şi pentru Romula (azi satul Celei, din Oltenia).

Astfel, în timpul împăratului Hadrian (117-138) s-au creat sigur două oraşe, Napoca (Cluj-Napoca) şi Drobeta (Drobeta Turnu Severin), amândouă primind titlul de municipium. Napoca a primit dreptul municipal, probabil, înainte de anul 124. (…). Clujul este primul municipiu din Romania actuală care a făcut parte, în urmă cu aproape două milenii, din Imperiul Roman, adică dintr-o imensă structură statală care a reprezentat prima încercare de integrare europeană, asiatică şi nord-africană, de la Oceanul Atlantic până la Tigru şi Eufrat şi din ceţurile reci ale Britaniei până în nisipurile fierbinţi ale Africii. De aceea, amintirea acelui timp revolut este încă foarte actuală şi, tot de aceea, acel vechi nume latinesc trebuie rememorat mereu şi cunoscut de toate generaţiile succesive”, arată primăria clujeană.

Emil Boc a explicat că având în vedere aceste argumente, Primăria Cluj-Napoca propune amplasarea de indicatoare multilingve cu denumirile Cluj-Napoca, Kolozsvar şi Klausenburg, la care să se adauge, pe un alt panou, denumirea “Municipium Aelium Napocense Ab Imperatore Hadriano Conditum (117-138)”.

“Vom avea prima tablă care reflectă denumirea administrativă în cele trei limbi şi cea de-a doua tablă, deasupra, care reflectă dimensiunea istorică a municipiului nostru. Această formulă subliniază dimensiunea istorică a oraşului nostru, din antichitate până în prezent, precum şi caracterul multicultural şi european al municipiului nostru. Soluţia propusă de primărie reflectă o realitate istorică validată ştiinţific şi, nu în ultimul rând, este o soluţie care îşi propune în continuare să unească şi nu să dezbine comunitatea clujeană. Este o soluţie europeană a timpului prezent”, a spus Emil Boc.

Asociaţia Minority Rights, din care face parte avocatul clujean Szocs Sandor, fiica acestuia Szocs Izabella şi încă o persoană, a cerut în instanţă obligarea municipalităţii de a instala plăcuţe în limba maghiară. În demersul acestei asociaţii, înfiinţată doar în 2015, s-au mai alăturat peste 400 de clujeni, care au avut calitate de intervenienţi în proces. În luna februarie, instanţa a decis că solicitarea Asociaţiei Minority Rights este temeinică, obligând Primăria Cluj-Napoca să monteze plăcuţe bilingve. Practic prin această hotărâre instanţa vine să oblige primăria să maghiarizeze indicatoarele de intrare în Cluj-Napoca ca urmare a solicitării celor trei membri fondatori ai asociaţiei Minority Rights şi a încă 400 de intervenienţi din cauză. Potrivit legii, primarul Emil Boc trebuia să atace cu recurs hotărârea instanţei însă a ales să nu facă acest lucru şi să apeleze la soluţia prin care indicatoarele de localitate să fie în limbile română, maghiară, germană şi latină.

Următoarea ţintă: limba maghiară-limbă oficială regională

Aşa zisa problemă a plăcuţelor bilingve reprezintă una din temele consacrate prin care Budapesta exercită presiuni contante asupra relaţiilor bilaterale româno-ungare, nefiind întâmplătoare ralierea UDMR la această problemă dar şi a tot felul de ong-uri obscure. Nu e întâmplătoare succesiunea de evenimente în condiţiile în care profitând de haosul decizional de la Bucureşti, UDMR încearcă să legifereze, în pofida prevederilor constituţionale, sub diferite pretexte, extinderea modului de utilizare a limbii maghiare şi a înscripţionării bilingve în Transilvania. Există, aşadar, pericolul ca datorită lacunelor legislative, UDMR să obţină statutul de limbă oficială regională pentru limba maghiară.

C.P.