Bancnota cu cea mai mică valoare cunoscută vreodată în lume, expusă la Muzeul Municipal Dej

În perioada 3-31 august 2015, exponatul lunii august la Muzeul Municipal Dej îl constituie bancnota de 10 bani, emisă în anul 1917, aceasta fiind bancnota cu cea mai mică valoare cunoscută vreodată în lume.

Alături de „bancnota vedetă”, expoziţia mai găzduieşte o serie de bancnote din perioada 1917-1989, realizînd astfel şi un incurs în istoria monetară a ţării noastre.

Pînă în anul 1867 Principatele Române nu au avut dreptul să emită monedă proprie, deşi acest lucru s-a încercat. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, fapt ce a contribuit, printre altele, la decapitarea domnitorului şi a fiilor săi de către turci. Emiterea de monedă era condiţionată de cantitatea de metal din vistieria statului, dar şi de puterea otomană, care nu accepta emisia banilor proprii în statele vasale.

După unirea Principatelor Române, la 22 aprilie 1867 a fost stabilită ca monedă naţională ,,Leu”, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi avînd 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise şi fabricate în Anglia, au fost cele divizionare (din bronz), de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani. În anul 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare „de probă”. La 3 martie 1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care avea dreptul să bată monedă, pînă atunci monedele fiind bătute în străinătate. Primele însemne monetare de hîrtie sînt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de către Ministerul de Finanţe, pentru a se obţine fondurile necesare susţinerii financiare a Războiului de Independenţă. La 1 aprilie 1880, este înfiinţată Banca Naţională a României, singura abilitată să emită monedă de metal şi hîrtie.

În timpul Primul Război Mondial şi la sfîrşitul conflagraţiei mondiale leul românesc a intrat pe panta inflaţiei, datorită distrugerii economiei româneşti în război şi a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble ruseşti) din teritoriile unificate, precum şi a banilor de ocupaţie emişi de armata germană. În această perioada dificilă regele Ferdinand I a emis, în anul 1917, bancnota de 10 bani, cea mai mică bancnotă din lume. Această bancnotă a intrat în Cartea Recordurilor (World Records Academy). Avînd dimensiunile de 27,5 mm x 38 mm, bancnota era colorată în verde şi portocaliu, pe avers fiind imprimat chipul lui Ferdinand I al României, iar pe revers, stema României cu deviza regală „Nihil Sine Deo”.

Tipărirea bancnotei de 10 bani este şi astăzi un paradox pentru specialişti, avînd în vedere uriaşa inflaţie din România anului 1917. Bancnota de 10 bani a înlocuit moneda cu aceeaşi valoare, chiar la începutul anului, cînd România nu mai deţinea ca teritoriu decît Moldova, restul ţării fiind ocupat de trupele germane şi bulgare. Aşa cum a fost ea emisă, bancnota arată mai mult ca un timbru, fiind, practic, „o monedă de hîrtie”.

În anul 1917, 1 leu echivala cu 100 de bani, iar după cum spun istoricii, o găină costa 9 lei, un cumpărător avînd nevoie de exact 90 de bancnote pe care să le ofere vînzătorului de păsări. Iar pentru un kilogram de pîine, în 1917, aveai nevoie de 5 bancnote de 10 bani. Cu o bancnotă de 10 bani, un român din 1917 putea cumpăra aproximativ 250 g de pîine.

De ce a fost emisă cea mai mică bancnotă din lume ? La această întrebare răspunde prof. Constantin Albinetz, directorul muzeului dejean:

„Istoricii caută explicaţia emiterii acestei bancnote în situaţia economică a ţării, care avea nevoie de bani, dar nu dispunea de materie primă pentru baterea monezilor cu valori mici, extrem de căutate într-o perioadă de sărăcie cruntă. De altfel, banii cu valoare monetară mare erau o raritate în rîndul populaţiei sinistrate în Moldova. România, care a intrat în 1916 în război de partea Antantei, suferise pierderi teritoriale uriaşe. Erau ocupate provinciile istorice (Muntenia, Oltenia, Dobrogea), aliaţii – Anglia şi Franţa, erau departe şi prea ocupaţi cu Frontul de Vest, iar pe ruşi nu se putea conta în acele momente. Economia ţării se depreciase puternic, ţara era izolată, nu se putea vorbi de importuri şi exporturi, hrana şi obiectele de maximă utilitate fiind cele mai căutate. Lipseau metalele preţioase şi, în general, resursele de orice fel. Era foarte greu să baţi monedă în aceea perioadă. Totodată, în 1917, România face un împrumut în condiţii grele de la Banca Angliei. în valoare de 40 de milioane de lire sterline.

Propriu-zis, una dintre explicaţiile istoricilor pentru emiterea aceste monede este lipsa materiei prime şi în acelaşi timp nevoia majorităţii populaţiei de monedă cu valoare mică pentru procurarea hranei. Un alt indiciu este oferit şi de materialul din care erau făcute aceste monezi subdivizionare ale leului. Pînă la 1900, acestea erau bătute din bronz, dar după începutul de secol XX, a început să fie utilizat nichelul. Folosit şi în industria de armament, era extrem de scump. Cu alte cuvinte, metalul, mai ales nichelul fiind preţios în 1917, monedele au fost înlocuite cu bancnote. Tot din cauza războiului, spun istoricii, bancnota era atît de mică, folosindu-se puţină cerneală şi puţină hîrtie”.

În prezent, în România circulă moneda de 10 bani, ea se află pe piaţă de aproape şapte ani, dar valoarea ei este chiar mai mică decît a bancnotei de 10 bani. Cu o monedă de 10 bani nu putem cumpăra decît cîteva beţişoare dintr-o cutie de chibrituri.

Cît costă o bancnotă de 10 bani în zilele noastre? Dacă în 1917 valora exact 10 bani, astăzi pe site-urile de vînzări online, colecţionarii pot să-şi procure bancnota cu preţuri între 20 şi 100 de lei. Pare ieftină dar, cu toate acestea, un lucru este cert: păstrează valoarea unui unicat mondial şi poate fi văzută în Muzeul Municipal Dej ca obiect al lunii august 2015.

Magdalena Vaida