Aurul rîvnit de canadieni seamănă discordie între români

AFP

Proiectul minier al unui grup canadian de extragere a aurului din unul din cele mai mari zăcăminte ale Europei, cel de la Roşia Montană, a devenit un motiv de discordie între locuitorii din zonă şi a provocat o polemică aprinsă la nivel naţional.

Într-o Europă care produce 1% din aur la nivel mondial, viitoarea mină ar permite extragerea a 300 de tone de metal preţios. Dar acest lucru presupune distrugerea unei părţi din cei patru munţi care înconjoară satul, ceea ce va afecta vasta reţea de galerii miniere ce datează din epoca romană.

Pentru separarea aurului, grupul Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), deţinut în proporţie de 80% de firma canadiană Gabriel Resources şi de 20% de statul român, va folosi aproximativ 12.000 de tone de cianură pe an, potrivit studiului de impact prezentat Ministerului Mediului. Aceasta reprezintă de douăsprezece ori mai mult decît cele 1.000 de tone anuale extrase din minele de aur din Europa. Investiţia RMGC se ridică la 1,7 miliarde de dolari.
Proiectul, care aşteaptă de doisprezece ani autorizaţiile necesare, a primit recent sprijinul direct al preşedintelui Traian Băsescu, chiar dacă acesta a spus că trebuie rediscutat contractul pentru ca el să devină mai avantajos pentru statul român.

Locuitorii din Roşia Montană s-au divizat în două grupuri, pro şi contra proiectului. Unii susţin proiectul, deoarece el creează locuri de muncă, iar statul român nu a făcut nimic pentru această zonă. Alţii afirmă că, după ce se va extrage aurul, zona va rămîne săracă şi poluată. Pînă acum, compania canadiană a reuşit să răscumpere 233 de case din centrul localităţii. Ea desfăşoară o intensă campanie de publicitate. Numai pe primele şase luni ale acestui an, grupul a cheltuit 1,05 milioane de euro pentru publicitatea în presa scrisă. Proiectul este denunţat, de asemenea, de Ungaria, de principalele organizaţii de protejare a mediului (WWF, Greenpeace), precum şi de Alianţa pentru o Românie curată, care critică lipsa de transparenţă a contractelor.

“Proiectul în forma actuală este inacceptabil: mina în aer liber va afecta peisajul şi siturile arheologice. Beneficiile pentru statul român sînt foarte reduse”, precizează pentru AFP Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, una din importantele instituţii ştiinţifice care se opun proiectului. Acesta afirmă că bazinul de reziduuri este “o potenţială bombă ecologică”.

Dar astfel de argumente sînt respinse în totalitate de RMGC şi de politicienii care susţin proiectul, precum primarul din Roşia Montană. “80% din galeriile romane vor fi protejate”, afirmă vice-preşedintele RMGC pe probleme de patrimoniu, Adrian Gligor. “Putem să le refacem artificial pe cele care vor fi afectate”, afirmă acesta pentru AFP. “Reziduurile vor fi neutralizate. Concentraţia de cianuri va fi mult mai mică decît prevăd normele UE”, precizează vicepreşedintele RMGC pe probleme de mediu, Horea Avram. “Un baraj înalt de 180 de metri va proteja restul regiunii şi va putea rezista la seisme puternice”, adaugă acesta.

Compania a propus şi reabilitarea zonei după terminarea exploatării aurului. RMGC a promis, de asemenea, crearea a 2.300 de locuri de muncă pe durata celor doi ani de construcţie a sitului şi a 800 de posturi pe durata celor 16 ani de exploatare. Dar pentru Monica Macovei, fost ministru al justiţiei, în prezent eurodeputată, acest argument nu este prea convingător faţă de riscurile pentru mediu. “Cu atît mai mult cu cît se pot crea locuri de muncă declarînd zona patrimoniu cultural naţional şi transformînd-o într-un splendid sit turistic”, spune aceasta, exprimîndu-şi regretul că ministrul culturii nu propune includerea în UNESCO a acestor locuri.

ONG-urile sînt, se asemenea, îngrijorate de o recentă propunere legislativă vizînd autorizarea societăţilor miniere să procedeze la exproprieri în numele statului.

Utilizarea cianurilor la extragerea aurului este permisă în Europa în anumite condiţii extrem de stricte. Uniunea Europeană şi-a înăsprit legislaţia după catastrofa de la Baia Mare, din 2000. Germania, Ungaria şi Cehia au eliminat-o complet din industria minieră. În 2010, Parlamentul European a cerut extinderea acestei interdicţii la nivelul întregii Europe. În schimb, “Comisia nu crede că se justifică o asemenea interdicţie generală din punct de vedere al mediului şi sănătăţii”, după cum a arătat pentru AFP cabinetul comisarului european pentru mediu. “Acest lucru ar implica închiderea minelor existente care lucrează după standarde stricte şi ar avea efecte negative asupra locurilor de muncă”, potrivit aceleiaşi surse.

Circa 1.000 de tone de cianură de sodiu sînt folosite anual în minele de aur din Europa, printre care şi cele din Suedia, potrivit asociaţiei europene a industriilor miniere Euromines. Mina suedeză de la Svartliden a folosit 263 de tone de cianură în 2010.