Artişti fotografi din vechea generaţie

•Repere de profesionalism în Clujul zilelor noastre•

„Foto Studio”, strada Memorandumului nr. 8: un loc al imaginilor copilăriei nostre, al memoriei, al măiestriei artistice, un loc plin de farmec, chiar miraculos: etimologic, fotografie înseamnă „scriere cu lumină”, iar timp de decenii, mii şi mii clujeni (şi nu numai) au venit aici pentru a li se pune „chipul în lumină”. Aparatele din studio, pentru redarea imaginii, sunt azi cele moderne, însă echipa feminină, profesionistă în sensul deplin al cuvântului, alcătuită din doamne din generaţii de aur din Cluj, păstrează, cu nostalgie, ca decor, o venerabilă piesă de muzeu – „Globica” -, odinioară cu aport substanţial la renumele firmei.

„Suntem consideraţi profesionişti de veche generaţie. Cei din noua generaţie au cu totul şi cu totul altă percepţie, altă viziune, alt stil. Noi a trebuit să ne schimbăm de mai multe ori, de-a lungul celor 40 şi ceva de ani de când lucrăm, stilul şi modul de lucru.

La vârsta la care am ajuns, am trecut prin multe, am învăţat multe, dar noua generaţie a ajuns să ne întreacă, nu mai putem ţine pasul cu ea, cu tehnica nouă, cu aparatele extrem de sofisticate, cu telefonul mobil care poate face poze oriunde. Noi am învăţat pe parcursul anilor să folosim diferite softuri. Nu a fost uşor, nu am avut posibilitate să urmăm cursuri, am preluat câte un pic de la cei care ştiau mai mult decât noi. Ne-am adaptat vremurilor. Din păcate, fotografiile de studiou, artistice, nu mai sunt solicitate. Lumea îşi stochează acum pozele pe computer ori pe telefonul mobil. Au trecut vremurile în care părinţii veneau cu copiii, în fiecare an, să imortalizeze o imagine a unei etape de viaţă şi să păstreze fotografiile în albume de familie”, ne spune artist fotograf Iudit Iuonaş, adăugând că „sunt active, azi, studiouri înfiinţate de studenţi ai Universităţii de Artă şi Design, în case particulare ori în apartamente de bloc, unde se fac şedinţe foto. Părinţii, familia primesc un stick cu toate imaginile surprinse în şedinţă, în cel mai bun caz primesc şi fotografii printate. Şi cu nunţile se întâmplă la fel, nu mai e cum le pozam noi, acum 40 de ani, cu tot alaiul colosal, cu domnişoarele de onoare şi o mulţime de participanţi, încât nu se mai vedea finalul convoiului sărbătoresc. În prezent, sunt tineri fotografi care însoţesc perechea mirilor şi surprind fiecare moment al ceremoniei, de dimineaţa până noaptea târziu. Tinerii căsătoriţi primesc un stick sau un DVD cu imaginile nunţii. Mă întrebaţi dacă se mai face developare pe hârtie fotografică. Uneori da. Persoanele în vârstă preferă fotografia print, pe hârtie. Şi azi, cel mai frumos cadou pe care poţi să-l faci unui om drag este o fotografie înrămată, care să îi aducă aminte de un moment special al vieţii sau de o anumită persoană. Sunt şi tineri care vin la noi să comande o poză pentru a o oferi cadou părinţilor sau prietenilor”, ne spune doamna Iudit Iuonaş, care lucrează de 41 de ani în acest studiou din centrul oraşului.

„În 2020, prin iulie, ar trebui să fiu o ‚tânără’ pensionară, dar nu cred că pasiunea pentru această artă mă va lăsa să stau inactivă. Dacă voi fi sănătoasă, voi continua. Iubesc ceea ce fac. De multe ori mă doare sufletul că nu mai putem realiza lucrări precum cele din trecut, poze de studio cu jocuri de lumini, cu momentele de fericire de pe chipurile celor care îşi doreau portrete foto expresive, unice, făcute cu măiestrie. Trebuia să fim atenţi la fiecare detaliu – poziţia capului, a mâinilor, privirea, zâmbetul; ne jucam cu copiii aduşi de părinţi ca să le imortalizăm imaginea. Azi nu se mai întâmplă aşa ceva. Toată lumea este grăbită, totul trebuie să fie pe bandă rulantă, repede, repede. Clientul întreabă, imediat după ce a intrat în studio, când vor fi gata fotografiile. Vine în viteză, vrea poza repede, pe loc, pleacă în viteză”.

Doamna Iuonaş a urmat şi un curs postliceal de artă foto, la Cluj, dar a deprins tainele profesiei în studioul în care îşi desfăşoară azi activitatea, de la mama sa, Jutka Gall – dedicată, şi dânsa, acestei pasiuni timp de o jumătate de secol. „Mi-a plăcut ce-am făcut, mi-au plăcut dintotdeauna copiii, iar acum, la deplina maturitate, mă atrag peisajele”. Iudit Iuonaş nu s-a gândit niciodată să facă o expoziţie personală cu fotografiile realizate de ea, deşi deţine sute de piese personale de colecţie: „Mi-ar fi greu să aleg dintre ele”.

Clienţi fideli vin în studio de pe vremea când lucra şi mama doamnei Iudit. „Erau părinţi care veneau să-şi facă poze cu copii de doar câteva luni, mai apoi cu ei şcolari. Când deveneau liceeni, tinerii nu mai erau însoţiţi de părinţi. Iar atunci când se căsătoreau, primeam aici toată familia, pentru poze”. Interlocutoarea noastră ne mărturiseşte că a rămas ataşată de toţi clienţii fideli, ajunşi, azi, la vârsta senectuţii: „E prilej de amintiri plăcute când ne vizitează în studio, sunt legături trainice, facem parte, reciproc, din trecutul nostru”. I-ar place să călătorească mai mult, dar nu o poate face din raţiuni financiare. Însă atunci când pleacă într-o călătorie, aparatul foto este, fireşte, nelipsit de pe umăr. La Cluj-Napoca, doamna Iudit este mereu cucerită de atmosfera inedită a străzii Kogălniceanu, de Cetăţuia care oferă o panoramă impresionantă a oraşului, de scările pe care se urcă pe Cetăţuie, cu vestigiile fortificației construite între anii 1715-1735, de Grădina Botanică – reper mirific al Clujului -, de Piaţa Unirii şi Piaţa Muzeului, de străduţele înguste de epocă medievală… Artista fotograf nu pare uimită când îi spunem că este o enciclopedie a imaginilor estetice. „Dacă văd un reportaj la televizor realizat într-un loc vizitat de mine, deschid imediat computerul cu arhiva mea de imagini şi fac comparaţii. Refac tot filmul excursiei, cu tot ce am văzut, retrăiesc clipe din trecut, şi mai ales mă simt mereu tânără”.

„Foto Studio” execută şi restaurări de vechi fotografii, iar rezultatele sunt spectaculoase în redarea culorii de epocă. Echipa profesionistelor armonizează perfect detaliile, nuanţele, este, într-un fel, dublul primului artist fotograf, prin ochii căruia priveşte în spaţiul imortalizat pe suport de hârtie. După restaurare, de cele mai multe ori, noua imagine, concurează perfect cu poza originală, chiar o depăşeşte în privinţa realizării tehnice.

Doamna Iudit Iuonaş ne mai spune că nu a fost niciodată atrasă să şi filmeze instantanee din viaţa cotidiană. Pe de altă parte, este extrem de documentată în toate domeniile vieţii artistice. Pictorul său preferat este Ioan Munteanu, restaurator principal la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Recent, lucrări de Ioan Munteanu au putut fi admirate în expoziţia personală deschisă la Oradea, sub titlul „Înger şi Demon”. Aflăm, din dialogul plăcut cu doamna care şi-a dedicat viaţa artei fotografiei, că ascultă cu plăcere muzica anilor ‚70-’80 – „muzica tinereţii sale” – cu faimoşii Elvis Presley şi The Beatles. Ea aminteşte, în context, că a lucrat cu interes şi plăcere, alături de colegele sale, şi pentru Opera Naţională din Cluj,executând fotografii pentru afişe şi solişti de renume. „Înainte de 1989, toţi soliştii Operei Române şi-au făcut fotografiile portret în studioul nostru de pe strada Memorandumului. După 1989, au fost imortalizate şi secvenţe din premiere, probe, diverse evenimente ale Operei Române. Cu acest prilej am vizionat spectacole cu artişti de renume ai scenei clujene. Mulţi solişti ai Operei ne-au devenit clienţi fideli”.

Pentru maestrul fotograf Adriana Perde, colegă de studio a doamnei Iuonaş,”arta fotografică este un tot unitar, începând de la munca de laborator până la detaliile retuşului. Esenţial este momentul în care se face fotografia, respectiv atitudinea potrivită pentru a fi fotografiat. Când retuşul se făcea manual, se putea interveni pentru a corecta imperfecţiuni ale fizionomiei. Într-o anumită măsură se putea interveni pentru a îmbunătăţi calitatea fotografiei, a portretului. În prezent, cu noua tehnologie, există programe digitale care te ajută foarte mult în proiectarea imaginii. Uneori sunt plăcute aceste retuşuri, dar nu toată lumea agrează modificările, mai ales dacă sunt exagerate”.

Şi doamna Adriana Perde crede că natura este cea mai apropiată de sufletul său pentru a face fotografii. Preferă să surprindă peisaje în lumină solară, cu detalii semnificative, este atrasă de microfotografie, realizată cu teleobiective şi inele intermediare. Doamna Perde a aderat la grupul «Foto Studio» după 1989. «Cu colegele de aici, Sara şi Rozalia, mă cunoşteam de ani de zile, iar cu Iudit am fost prietenă. Noi ne completăm reciproc şi am avut întotdeauna o deschidere una faţă de cealaltă. Ne-am destăinuit, reciproc, secrete profesionale care se deprind numai după ani şi ani de practică. Pasajul de la clasic la digital nu a fost deloc uşor pentru noi. Eu lucrez cu nostalgia muncii de altădată. Am făcut mai ales muncă de laborator. Clişeul foto se prelucra în revelator, imaginea era stabilizată în fixator. Ne pregăteam singure soluţiile, nu le cumpăram, făceam noi proporţiile, le diluam după reţetele noastre pentru a obţine acurateţea imaginii şi contrastul perfect. Reţetele erau secrete, nu se divulgau de la un studio la altul. În competiţie cu noi erau fotografi în vârstă, foarte pricepuţi şi riguroşi în ceea ce făceau, precum Francisc Deack, Jutka Gall şi Agoston. Cele aproximativ 13 studiouri foto din Cluj erau pe numere, şi nu pe nume, iar concurenţa era şi ea pe măsura certei reputaţii», a relatat Adriana Perde.

Carmen Fărcaşiu